Vasile PUŞCAŞ şi Dan LUCA
Uniunea Europeană a străbătut, în ultimii 15 ani, o succesiune de crize deosebit de grave, începând cu respingerea Tratatului Constituțional European din 2005. Ultimul deceniu și jumatate ne-a arătat că procesul decizional european nu a fost corespunzător nici în direcția anticipării strategice și nici în susținerea unor acțiuni care să satisfacă statele membre și cetățenii. Acum, actualii lideri europeni îndeamnă la „a vorbi despre Uniunea Europeană”. A trecut vremea vorbelor de dragul vorbelor. Acum e nevoie de gândire creativă, inovare, viziune, de acțiune constructivă a tuturor cetățenilor europeni pentru reconstrucția UE.
Modul cum a fost concepută actuala Conferință privind viitorul Europei nu oferă sugestii despre o viziune a integrãrii europene, organizatorii chiar evitând-o intenționat. Există impresia că se apelează la metode populiste și se dorește obținerea opiniilor despre cum vor cetățenii să-și trăiască viața socialã (ceea ce se întâmplã la nivel local, regional şi naţional), nu despre cum ar trebui să fie și să funcționeze Uniunea Europeană pentru a fi capabilă să furnizeze bunurile comune europene. Actualii lideri europeni sunt reținuți în a propune și o discuție despre identitatea europeană, inclusiv ce înseamnă ˝calea de viață europeană˝.
Încă de la începutul construcției europene, au există factori coagulatori, organizații care au avut un impact durabil prin sprijinirea anumitor etape în aprofundarea proiectului european:
European Movement International (Mişcarea Europeanã), prin organizarea Congresului de la Haga din 1948, a ajutat la înfiinţarea Consiliului Europei.
ERT – European Round Table of Industrialists (Masa rotundă europeană a industriașilor) a promovat Piaţa Internã în anii ’80.
AUME – Association pour l’union monétaire de l’Europe (Asociaţia pentru Uniunea Monetarã a Europei) a fost înfiinţatã la Paris in 1987, dupã o idee a lui Helmut Schmidt şi Valéry Giscard d’Estaing, animând dezbaterea despre moneda comunã europeanã.
BusinessEurope (Patronatul European) a fost locomotiva extinderii Uniunii Europene din 2004.
Dacã analizãm actuala societate europeanã, observãm un fenomen nou, care trebuie ascultat și înțeles. Pe fondul crizei pandemice, toți mai mulți – și în special tineri – vor să dezvolte real proiectul european. O putem numi Mișcarea Constructivă Europeană. Se doresc analize clare despre oportunitățile proiectului comun european, se dorește viziune. Nu sunt nici federaliştii, şi nici interguvernamentaliştii, ci sunt europenii sinceri şi realişti…
Chiar şi la nivelul presei europene există multe abordări la firul ierbii, pornite din orașe și regiuni, care doresc să explice cetățenilor cum se poate construi Europa pentru noi toți. Această presă își redactează conținutul acum și în limba engleză, încercând să fie o alternativă la presa anglo-saxonă, de multe ori cinică la adresa proiectului european.
Dinspre mediile intelectuale europene deja s-au lansat idei mai curajoase de reașezare a fundamentelor Uniunii Europene, de diminuare și eliminare a euroscepticismului radical. Sperãm ca o Mișcare Constructivă Europeană, ca o formă de clusturizare a realiştilor europeni, a presei europene, dar și a partidelor politice europene și a sectorului de afaceri, să poatã fi coagulatorul actualei Conferințe privind viitorul Europei.
Notă. Acest text publicat de Piața Financiară a a fost preluat și publicat în limba engleză pe site-ul Euractiv.com. Puteți accesa textul dând click pe: http://pr.euractiv.com/pr/european-constructive-movement-218154
COMMENTS