Avem deja rezultatele preliminare ale pieţei asigurărilor, rezultate aferente anului 2012. Au rămas însă multe necunoscute, iar o parte dintre acestea vor fi înlăturate abia după publicarea de către societăţi a rapoartelor anuale. Chiar şi ulterior acelui moment, multe întrebări nu îşi vor găsi răspuns. Da, avem o creştere de 5.75% la nivelul pieţei autohtone a asigurărilor, însă trebuie să vedem dacă are şi un fundament solid, care să-i aducă un caracter repetitiv.
În 2012, valoarea primelor brute subscrise de companiile de asigurări din România s-a apropiat de 8,3 miliarde lei, în creştere cu cu 5,75% faţă de anul anterior. Conform datelor preliminare publicate de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, segmentul non-life a înregistrat în 2012 un plus de 6,3%, ajungând la o valoare a veniturilor din prime de aproximativ 6,5 miliarde lei. În ceea ce priveşte categoria asigurărilor de viaţă, industria a punctat o majorare cu 3,7% a primelor brute subscrise, până la 1,8 miliarde lei.
Avem însă şi datele aferente subscrierilor realizate de către companii în afara graniţelor ţării. Volumul acestora a fost de aproximativ 349 milioane lei în 2012, cu 26% mai mult faţă de anul anterior. În aceste condiţii, dacă am exclude această influenţă din calculul nostru, creşterea industriei autohtone s-ar reduce la 5%. De fapt, această ajustare ar fi mai pertinentă dacă am raporta-o direct la asigurările generale, întrucât subscrierile realizate în afara teritoriului României sunt în majoritatea cazurilor contorizate pe segmentul non-life.
Aşa cum am văzut, amendamentul subscrierilor realizate în afara României nu aduce o corecţie semnificativă dinamicii pieţei. Să vedem însă care au fost clasele ce au determinat această dinamică. În primul rând, valoarea primelor brute subscrise pe categoria asigurărilor generale a fost de 6,47 miliarde lei, în urcare cu 6,33% faţă de 2011. În acelaşi timp, veniturile din prime contorizate pe segmentul asigurărilor de viaţă au fost de 1,8 miliarde lei, cu 3,75% mai mult comparativ cu anul anterior.
Structura pieţei este în continuă mişcare
În cazul asigurărilor generale, se evidenţiază clasa de asigurări de accidente, cu o valoare a primelor brute subscrise de aproape cinci ori mai mare faţă de anul 2011, clasa asigurărilor de răspundere civilă generală, cu o creştere de 58% – tradusă într-un plus de 156 milioane lei –, clasa asigurărilor de garanţii, ce a înregistrat o majorare cu 35% şi, cea mai importantă, clasa asigurărilor RCA, cu un plus de 8,34%, respectiv cu 164 milioane lei raportate suplimentar celor din anul anterior. Vedem astfel că pe lângă clasicul segment al asigurărilor de răspundere civilă auto, structura pieţei dă din ce în ce mai multă importanţă unor segmente ce nu au jucat un rol semnificativ în trecut.
Pentru clasa accidente, lucrurile sunt mai complicate. Din cele 233,6 milioane lei cumulate de către toate societăţile de asigurări, aproximativ 73% se datorează companiei Astra Asigurări. Societatea a reuşit să înlocuiască veniturile din prime de 1,2 milioane lei din 2011 cu unele de 170 milioane lei în 2012. Discutam iniţial despre caracterul repetitiv al creşterilor, necesar pentru a vedea dacă trendul ascendent este unul sustenabil, venit dintr-o cerinţă a economiei. Rămâne de văzut modul în care va evolua clasa asigurărilor de accidente în portofoliul companiei.
În privinţa claselor de asigurări de răspundere civilă generală şi garanţii, lucrurile sunt de asemenea complexe. Pe de-o parte, discutăm despre subscrieri realizate în multe cazuri peste graniţele ţării. Potrivit raportului preliminar al CSA, Italia reprezintă principala piaţă de desfacere pentru asigurările „autohtone”. Din cele 349 milioane lei amintite anterior, peste 261 milioane lei reprezintă prime subscrise în Italia. Cel mai probabil, acestea vin din contracte de răspundere civilă generală sau garanţii.
Chiar dacă vom discuta într-un articol dedicat despre piaţa asigurărilor de răspundere civilă auto, cred că putem menţiona încă de pe acum contribuţia importantă adusă de acest segment la dinamica întregii industrii de asigurări. Ce-i drept, contribuţie atât la veniturile din prime cât şi la daunalitatea generală. Plusul înregistrat de RCA nu vine, aşa cum s-a vehiculat în nenumărate rânduri, din creşterea primei medii, aceasta consemnând de altfel o scădere cu 4% faţă de anul 2011. Putem discuta despre o modificare a structurii parcului auto asigurabil, de schimbarea preferinţei privind durata contractuală aleasă de consumator, însă chiar şi aşa putem exclude scenariul creşterii primei medii. În aceste condiţii, majorarea veniturilor din prime a venit mai degrabă dintr-un număr mai mare de poliţe încheiate, practic din creşterea gardului de cuprindere în asigurare.
Confirmări de trenduri în piaţa asigurărilor
Pe lângă o remodelare a portofoliului general de asigurări, dinamica industriei pe parcursul anului 2012 validează o serie de trenduri creionate anterior.
Pe de-o parte discutăm despre creşterea importanţei brokerilor, acest canal de vânzare adjudecându-şi de la un an la altul o cotă tot mai mare. Potrivit datelor CSA, pe parcursul anului 2012, brokerii au intermediat prime în valoare de 3,58 miliarde lei, în creştere cu 15% faţă de anul anterior. În aceste condiţii, gradul de intermediere al brokerilor s-a majorat cu 3,5 pp, ajungând la 43,3%. Desigur, o analiză mai detaliată este cea care împarte primele intermediate în funcţie de tipul asigurărilor. Astfel, în cazul contractelor de asigurări generale, gradul de intermediere al brokerilor a ajuns la 54%, în creştere cu 4 pp comparativ cu anul anterior. Observăm astfel cum brokerii au ajuns principalul canal de vânzare de asigurări generale. De altfel, menţinerea unor tarife extrem de competitive în piaţă este şi rodul acestora, brokerii fiind mult mai senzitivi la preţ.
De asemenea, chiar dacă nu există încă date publice, cel mai probabil discutăm pentru 2012 de o creştere a vânzărilor online. Tot mai mulţi asigurători şi intermediari pun la dispoziţia clienţilor platforme online pentru achiziţionarea poliţelor. Ce-i drept, acestea se pretează cu precădere acelor categorii de asigurări omogene care nu prezintă diferenţe semnificative de la un asigurător la altul sau care au o primă redusă. Discutăm astfel despre RCA, asigurări travel sau asigurări pentru locuinţe. De altfel, zecile de calculatoare online pentru RCA au crescut semnificativ transparenţa segmentului şi presează puternic asupra tarifelor. Chiar dacă se discută des despre viitoare majorări substanţiale ale primelor, este greu de crezut în asemenea scenarii. Partea poate mai puţin plăcută este dată de crearea unui comportament speculativ din partea consumatorului, orientat în totalitate spre identificarea celui mai mic tarif, care începe să fie translatat şi la alte tipuri de asigurări, acolo unde lucrurile se complică. Un tarif foarte mic poate însemna eficienţă din partea asigurătorului, dar poate şi multe excluderi.
Profitabilitatea rămâne în corzi
Conform datelor CSA, în anul 2012, valoarea indemnizaţiilor brute plătite de societăţile de asigurare din România a fost de aproximativ 5,2 miliarde lei, în creştere cu 6,3% faţă de anul anterior. Pe categoria asigurărilor generale s-au plătit indemnizaţii de peste 4,4 miliarde lei, în urcare cu 6,2% comparativ cu 2011. În cazul asigurărilor de viaţă, indemnizaţiile brute plătite – ce cuprind inclusiv maturităţile şi răscumpărările totale şi parţiale – au cumulat 0,73 miliarde lei, în creştere cu 7% faţă de 2011.
Îngustarea oportunităţilor de business a obligat majoritatea managerilor să adopte politici comerciale pentru încurajarea subscrierilor. În aceste condiţii, în majoritatea cazurilor tarifele s-au redus în speranţa conservării portofoliilor. Nu-i de mirare astfel că rata combinată aferentă asigurărilor generale nu a reuşit să coboare nici în anul 2012 sub pragul de 100%, ceea ce ar simboliza profit din activitatea de subscriere. De altfel, acţionarii companiilor de asigurări generale au amânat de la un an la altul îndestularea din profit. În 2010, rata combinată s-a apropiat poate cel mai mult de pragul de 100%, segmentul non-life consemnând o valoare de aproximativ 105%. Aceasta era alcătuită dintr-o rată a daunei de 71% şi o rată a cheltuielilor de 34%. Un an mai târziu, rata combinată s-a oprit la 113%, rata daunei urcând doar până la 73%, în timp ce rata cheltuielilor a atins pragul de 40%. Desigur, 2011 a fost un an în care scăderea veniturilor din prime pe asigurări generale a necesitat imbolduri suplimentare oferite canalelor de vânzare. În 2012, valoarea ratei combinate s-a menţinut peste nivelul de 100%.
Aşa cum am văzut, anul 2012 a adus un suflu nou industriei asigurărilor, permiţând multor companii un scurt moment de respiro după mulţi ani de eforturi considerabile depuse pentru conservarea portofoliilor. A fost de asemenea un an cu fuziuni, achiziţii şi procese de rebranding. Industria autohtonă a asigurărilor a reuşit să se stabilizeze. Cheia succesului anului 2013 o constituie flexibilitatea şi adaptabilitatea politicilor promovate de manageri la noul context de piaţă. Tăierea de costuri, ca măsură pentru eficientizarea businessurilor, este la îndemâna oricui. Creşterea veniturilor prin subscrieri de calitate este o altă poveste.
COMMENTS