În luna noiembrie 2018, salariul mediu net a ajuns la 600 de euro iar puterea de cumpărare, la un pas de pragul de 200% faţă de 1990. Mai precis, câștigul salarial mediu brut a urcat la 4.658 lei şi a rezultat cel net de 2.792 lei, care au însemnat 600 de euro în luna decembrie, cea în care au fost încasaţi efectiv banii iar cursul mediu a fost de 4,6530 lei (în scădere uşoară şi foarte aproape de media anuală de 4,6535 lei/euro)
Ajustată cu nivelul preţurilor situat la 53% din media UE, potrivit celor mai recente date Eurostat, puterea de cumpărare în euro a urcat la 1.123 euro. Adică cei 600 de euro câştigaţi în ţară au avut acelaşi efect, potrivit metodologiei statistice oficiale, cu 1.123 de euro câştigaţi într-o ţară europeană care ar avea preţurile la nivelul mediu ( cea mai apropiată de această situaţie este Italia).
Ceea ce trebuie să atragă atenţia în acest context este că din luna martie şi până în luna octombrie, salariul în lei a evoluat în jurul sumei de 2.700 lei, care a însemnat cam 580 de euro ( aproximativ 575 euro în august şi 585 euro în aprilie, iunie şi octombrie). Altfel spus, timp de 9 luni, piaţa a validat un salariu mediu net la nivel naţional de circa 580 de euro.
Forţarea pragului de 600 de euro pe final de an a venit cu consecinţa unor importuri pe măsură, a deficitului de cont curent expandat la peste 4% din PIB, pe fondul unui minus din schimburile comerciale care a trecut de 7% din PIB. Dincolo de alte măsuri discutabile luate pe final de an în politica economică, ar merită să luăm aminte că fundamentele economice indicau, oricum, necesitatea unei anumite ajustări a cursului euro/leu.
La salariul mediu net din noiembrie şi la păstrarea mediei de 581 euro consemnată pe cele nouă luni din 2018 în care veniturile au stat pe un palier oricum greu susţinut pe bază de productivitate superioară a muncii şi/sau avans al PIB ( ambele sub estimările iniţiale dar salariile şi pensiile crescute conform angajamentelor luate) rezultă că revenirea la plafonul deja atins ar presupune replierea undeva spre 4,80 lei/euro.
Nu e „farmacie”, dar în condiţiile de deficit extern semnificativ ( nu degeaba se cere păstrarea pragului de 4% din PIB la nivelul tabloului de bord european) era absolut firească o anumită depreciere a leului, care de-abia trecuse cu succes examenul păstrării mediei de 4,65 lei/euro în 2018 pentru atingerea prognozei de PIB necesare, în conformitate cu intenţiile Executivului.
Că, în ultimele zile ale lui decembrie au mai apărut alţi factori perturbatori pentru mediul economic nu mai are rost să insistăm, dar ei nu trebuie să mascheze şi să acopere 100% fundamentele economice clare: pur şi simplu, piaţa nu are cum să recunoască, deocamdată, nivelul atins de veniturile salariale, la o productivitate orară de doar 24% din media ZE (9,30 euro/ora lucrată la noi faţă de 38,23 euro/ora lucrată în Zona Euro), fie şi la preţuri ceva mai mari de jumătate din cele europene.
COMMENTS