Banca centrală nu a mai majorat dobânda-cheie și a procedat corect. De ce? Pentru că inflația n-are neapărat legătură cu excesul de bani de pe piață, ci mai ales cu efectul Balassa- Samuelson, sub incidența căruia intră mărirea salariilor din zona non-tradable a administrației publice locale.
Așadar avem o problemă de productivitate când discutăm de respectivul efect, care cu ajutorul instrumentarului de bancă centrală se soluționează mai degrabă prin intermediul cursului de schimb decât a dobânzii. Și oricum la nivelul acesteia din urmă doar facilitatea de depozit are o influență dacă se modifică. Cu mențiunea că nu e obligatoriu să existe un coridor simetric față de referință.
Dar, fiindcă am adus discuția despre curs e bine să ne uităm la americani cum gestionează. Euro s-a apreciat până la 1,255 dolari sau, mai bine zis, s-a depreciat semnificativ biletul verde. Prin curs, SUA induce ceva-ceva inflație pentru a-i da economiei un răgaz ca să se reașeze structural, însă mai apoi populația cu veniturile ciuntite de creșterea prețurilor va profita de pe urma productivității câștigate.
Important este că America își exploatează poporul pe termen limitat, are o strategie, un mix monetar – fiscal, pe când la noi, pentru că se bâjbâie, românii sunt carne de tun pe perioadă nedeterminată.
Sigur că banca noastră centrală nu are ca obiectiv administrarea productivității și adâncirea diviziunii muncii, însă pe seama includerii într-un mix, fiscalitatea ar putea renunța să mai funcționeze ca o formă de japcă și să conlucreze cu politica monetară.
COMMENTS