Maria Grapini, Ministru delegat pentru IMM, mediu de afaceri şi turism: Portofoliul acceptat e singurul care mi se potrivea
Un american celebru, Henry David Thoreau, spunea la un moment dat: „să formezi o echipă este doar începutul, dacă aţi rămas împreună înseamnă că aţi realizat progresul, dar dacă lucraţi încă împreună, aţi obţinut cu adevărat succesul”. Despre provocări similare care îi revin cunoscutei femei de afaceri Maria Grapini într-o funcţie publică am încercat să discutăm în interviul de mai jos.
Expertiza profesională şi managerială de care dispuneţi vă provoacă şi vă obligă totodată în noua calitate de ministru delegat pentru IMM, mediu de afaceri şi turism. Cum apreciaţi decalajul dintre potenţial şi realitate în segmentul economic de care răspundeţi?
Portofoliul pe care-l deţin în calitate de ministru delegat este pe cât de provocator, pe atât de dificil, deoarece, tot ceea ce se întâmplă, bun sau rău, în mediul de afaceri, îmi revine mie ca responsabilitate. Este adevărat, nu am previzionat un contrast atât de mare! Cineva care vine să lucreze într-o instituţie de stat, după 23 de ani de management privat, este normal să aibă probleme de înţelegere. Spun înţelegere pentru că nu vreau să le numesc probleme de acomodare! Nu vreau să mă acomodez, ci doresc să fac o schimbare. De altfel, acesta a fost singurul motiv pentru care am acceptat să abandonez mediul privat şi să vin într-o funcţie cu responsabilitate publică. Pe de altă parte, apreciez că este singurul portofoliu care mi se potrivea.
Cu siguranţă, pentru mine provocarea este mare, dar în acelaşi timp trebuie să spunem foarte deschis că un ministru, oricât de multă expertiză ar deţine, nu poate să obţină singur rezultate. Vorbesc aici de o întreagă echipă, de o asumare politică a unei strategii de guvernare etc. Cel mai important este de fapt ca fiecare ministru să reuşească să comunice foarte bine cu domeniul pe care-l coordonează, respectiv mediul privat. Numai aşa poate veni cu soluţii alternative, benefice pentru ambele părţi, care să convingă atât colegii din Guvern cât şi premierul. Personal pledez pentru politici generale şi echidistante, nu pentru grupuri de interese sau anumite companii. După scurta perioadă de când sunt ministru, una dintre primele constatări este legată de procedurile de lucru. Este de neconceput să nu existe în ministere proceduri de lucru foarte clare, transparente, care să permită continuitatea activităţii în minister chiar dacă are loc transfer de mandat. După părerea mea, se risipeşte foarte mult timp, foarte multă energie în instituţiile statului şi respectiv foarte multă resursă umană. Este foarte adevărat că la preluarea mandatului am găsit o mulţime de locuri vacante, deci am găsit resursa umană doar pe hârtie. Iar cea existentă, din păcate, realizează un fel de muncă a „Meşterului Manole“, care nu oferă nici satisfacţia reuşitei şi nici motivaţia de a performa.
În calitate de preşedinte de patronat şi industriaş, am interferat cu toate guvernele şi, la preluarea mandatului de ministru, mă aşteptam la anumite diferenţe de abordare a modului de lucru, dar nu atât de radicale. Desigur, altfel se văd lucrurile din afara unui minister şi altfel din interior! De aceea, sper să am o percepţie corectă din partea funcţionarilor publici cu care voi lucra.
Primul lucru pe care l-am impus a fost ca fiecare dintre cele două părţi să-şi spună punctul de vedere tranşant, chiar dacă la prima vedere poate fi calificat drept deranjant. Din păcate, în opinia unora, neclaritatea unor decizii, teama de a spune adevărul în faţă etc. se confundă cu diplomaţia. Toate acestea nu au nici o legătură cu diplomaţia. Din punctul meu de vedere, orice decizie pentru schimbare trebuie făcută numai după o analiză riguroasă. De asemenea, mi s-a mai spus că cei care lucrează în sistemul public nu performează pentru că nu au satisfacţia muncii! Eu însă nu sunt de acord cu această abordare! Lucrurile sunt mai bune sau mai puţin bune în funcţie de implicarea, corectitudinea şi de fair play-ul cu care lucrează fiecare persoană, indiferent de segmentul ales. Pentru că, până la urmă, piaţa muncii este liberă şi, dacă un om nu-şi găseşte motivaţia la un loc de muncă într-o instituţie a statului, îşi caută un alt loc de muncă în sistemul privat. Şi viceversa!
Aveţi în vedere proiecte de măsuri, acţiuni etc. care să se bucure de concreteţe în mediul de afaceri şi în acelaşi timp să „tureze” puţin motoarele în economia românească?
Un ministru vine la ministerul la care a fost numit şi aplică o strategie guvernamentală pe care a asumat-o politic guvernul. Cele trei partide care compun USL au ales oameni cu pregătire economică şi cu experienţă şi i-au însărcinat să lucreze la Programul de Guvernare. Şi eu am lucrat la această strategie şi am insistat asupra unor măsuri specifice pentru IMM, problematici de altfel constatate de mine zilnic şi reclamate de mediul de afaceri, care au fost cuprinse în Programul de Guvernare, neştiind că o să fiu ministru. Desigur, nu toate se pot aplica în 2013! Din păcate, mass-media nu a prezentat linia importantă în cadrul strategiei Guvernului Ponta, de aceea vă mulţumesc că-mi oferiţi ocazia să o subliniez. Toţi membrii guvernului au căzut de comun acord că pentru a pregăti următorul an şi pentru a avea stabilitate legislativă, predictibilitate şi o scădere a presiunii fiscale, trebuie să clarificăm, să ridicăm ceaţa de pe piaţa muncii din România şi să punem accent pe creşterea eticii în afaceri. Din punctul meu de vedere, dacă mă întrebaţi cum aş defini România după 23 de ani, un singur cuvânt aş folosi: inechitate! Adică, în aceşti 23 de ani, au crescut distorsiunile în piaţă. Guvernul Ponta şi-a propus, pe de o parte, să diminueze foarte mult evaziunea fiscală, iar acest lucru îl poţi face în mai multe feluri. Numai prin controale nu rezolvi definitiv problema, pentru că acestea pot fi prea costisitoare şi, de ce nu, pot duce şi la corupţie. De aceea, este nevoie de o reglementare mult mai precisă a legilor şi de o creştere a amenzilor pentru evaziune fiscală. Cea mai bună protecţie pe care o poţi oferi IMM este să creezi etică şi concurenţă loială în piaţă. Aceasta este de fapt menirea unui guvern, de reglementare a pieţei într-un mod etic şi pe termen lung. Printr-o bună guvernare poţi asigura încrederea investitorilor români şi străini că pot să-şi înceapă o afacere al cărei timp de recuperare a investiţiei este garantat. Am reuşit, pe de o parte, în bugetul acesta extrem de disputat, să cuprindem proiecte pentru IMM, chiar mai bune decât în anii din urmă. Mă refer la creditarea cu dobândă subvenţionată 100% pentru IMM până la limita de 4000.000, respectiv cardul Kogălniceanu. Desigur, am încercat să alocăm bani în buget pentru dezvoltarea unor afaceri de către tineri întreprinzători, de femei antreprenor, în special pe segmentul meşteşugurilor. De asemenea, încercăm să modificăm o serie de legi reclamate de mediul de afaceri, precum Legea insolvenţei, Legea IMM, Legea Cooperaţiei, Legea Turismului. România are un decalaj de competitivitate deoarece produsele noastre nu au valoare adăugată la fel ca produsele din alte ţări. Ca urmare, prin modificarea Codului Fiscal din ianuarie 2013, firmele care fac cercetare şi inovare pe produse pot să deducă 50% din impozitele pe care trebuie să le plătească. De asemenea, am încercat să introducem mult ceruta măsură de plată a TVA la încasare. Mediul de afaceri a solicitat acest lucru deoarece foarte multe firme se decapitalizau din cauza încasării TVA la 120 de zile sau poate niciodată. Iniţial, măsura a fost apreciată, dar, prin faptul că s-a limitat doar la companiile cu cifra de afaceri de până la 500.000 lei, acum creează disconfort în piaţă. Ca urmare, am discutat cu ministrul finanţelor pentru găsirea soluţiei de corectare a acestei măsuri, din dorinţa de a nu transforma o facilitate în obstacol. În Programul de Guvernare ne menţinem promisiunea ca, începând din 2014, să scădem costurile pe salarii, prin acele 5 puncte procentuale la CAS, iar la TVA să ajungem la 19%. În plus, este foarte important să scădem costurile pe forţa de muncă. De la începutul anului, ne străduim să deblocăm o parte dintre fondurile europene care, în loc să fie benefice, în unele situaţii au creat foarte mari probleme companiilor. Respectiv multe firme au ajuns în blocaj pentru că băncile comerciale nu le mai ofereau creditul solicitat pentru cofinanţare şi, din motive de costuri, banii de la Uniunea Europeană nu mai puteau fi accesaţi. Ca urmare, pentru perioada 2014-2020, am discutat cu ministrul fondurilor europene atât posibilitatea diminuării costurilor de accesare a fondurilor europene, cât şi simplificarea documentaţiei de raportare pentru obţinerea rambursării banilor. În plus, la preluarea mandatului, am constatat că toate fondurile erau blocate din cauza suspiciunilor de fraudă! Discuţia cu domnul ministru Eugen Teodorovici mi-a oferit garanţia că, până la finele lunii martie 2013, la toate proiectele care au fost blocate de rambursarea fondurilor europene pe POSCCE se va ajunge cu plăţile la zi. Am reuşit, de asemenea, să deblocăm programul POSDRU şi am început plăţile pe POSCCE, Axa 1-competitivitate.
Tot pentru operativitate, printr-o înţelegere realizată cu ministrul economiei şi cu ministrul fondurilor europene, din martie 2013, organismul de implementare pentru IMM va fi descentralizat către Agenţiile de Dezvoltare Regională din cele 8 regiuni ale României. În acest fel, întreaga activitate de verificare şi acordare a „bunului de plată” va fi fluidizată.
Prin măsurile de susţinere dorim să recâştigăm încrederea întreprinzătorilor că pot exista oportunităţi de dezvoltare şi acasă, în România.
Băncile s-au orientat cu precădere către clienţii mari şi, într-o măsură mult mai redusă, asupra celor mici, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naţionale. Ce şanse sunt ca această abordare legată de disponibilitatea în ceea ce priveşte asumarea riscurilor să fie schimbată?
Avem încă o problemă cu Băncile Comerciale în ceea ce priveşte timpul de staţionare a dosarului depus de întreprinzător spre analiză, care durează chiar şi câteva luni. Ca urmare, am adresat o scrisoare tuturor băncilor comerciale în vederea stabilirii unor întâlniri în care să discutăm toate aceste aspecte pentru dinamizarea modului de lucru. Am discutat, de asemenea, şi cu cele două fonduri create pentru susţinerea IMM-urilor, respectiv Fondul de Garantare şi Fondul de Contragarantare. Intenţia noastră este să separăm partea executivă de partea administrativă pentru o mai bună, mai în siguranţă şi mai corectă gestionare a banilor. Un alt aspect reclamat de oamenii de afaceri este legat de stabilitatea cursului de schimb. Şocul din 2005, când leul s-a devalorizat puternic şi i-a adus pe foarte mulţi în pierdere sau chiar în faliment, nu poate fi uitat uşor! Noi sperăm într-o stabilitate a cursului, vom ţine permanent legătura şi cu BNR, iar proiectul bugetului a fost lansat până în 2017 pe o variaţie foarte mică de curs.
Aveţi în vedere o strategie pentru atragerea unui volum cât mai mare al fondurilor europene atât de necesare pentru a rezolva o parte dintre problemele economiei româneşti?
Ne pregătim să accesăm fonduri europene pentru perioada 2014-2020. La toate întâlnirile cu oamenii de afaceri s-a ridicat problematica fondurilor europene. Se reproşează faptul că, după ce că nu am atras cât s-a dorit, nici ceea ce s-a atras nu s-a cheltuit eficient.
Practic, cerinţa mediului de afaceri este să negociem şi să dirijăm mult mai mulţi bani spre înzestrare tehnologică, spre partea de achiziţii utilaje, pentru a fi mai competitivi.
Apreciez că ţinând permanent legătura cu mediul de afaceri – asta este, până la urmă, sarcina mea –, vom putea să corectăm anumite lucruri, dar nu se poate face totul peste noapte! Nu trebuie să uităm că viteza cu care se schimbă lucrurile în instituţiile statului este mult mai mică decât în mediul privat. Şi atunci când sunt diferenţe de viteze, mediul de afaceri este suprasolicitat. Toate acestea apar şi din cauza sistemului legislativ. Schimbarea unei legi de 30 de ori nu înseamnă că este mai bine gândită şi are eficienţă mai mare. Pentru IMM, toate aceste modificări legislative înseamnă costuri de timp şi de bani, pentru că nu-şi pot permite nici să contracteze o casă de avocatură, nici să plătească taxe juridice foarte mari, şi atunci riscă să nu cunoască, să cadă în greşeală sau să aibă costuri foarte mari ca să poată citi un noian de legi. De aceea, salut iniţiativa doamnei ministru al justiţiei, Mona Pivniceru, care a propus să se republice toate legile. Apreciez că sunt necesare schimbări atât în zona privată cât şi în zona de stat, dar cele mai multe cerinţe de schimbare se cer în zona instituţională.
De altfel, de la începutul mandatului m-am întâlnit cu mulţi ambasadori ai ambasadelor străine prezente în România, respectiv Franţa, Japonia, Italia, Croaţia, Serbia, cu care am discutat despre oportunităţile de dezvoltare a relaţiilor economice, culturale şi turistice şi am stabilit un program de lucru. Mi-aş dori ca şi ambasadorii noştri în alte ţări să procedeze similar şi să înţeleagă că rolul lor este şi de a derula o diplomaţie economică, în beneficiul României.
Eu cred foarte mult în posibilitatea de dezvoltare economică a României, cu câteva condiţii. În primul rând, trebuie foarte clar pus accentul pe competiţie corectă în piaţă, pentru că altfel cei buni dispar şi cei care nu sunt etici rămân, şi astfel se distorsionează totul. Avem mult de lucru în ceea ce priveşte ordinea în piaţă, pe care o putem stabili numai realizând reguli foarte clare, foarte precise şi, sigur, pe politici de lungă durată în ceea ce priveşte partea de investiţie în industrie. România are nevoie de reindustrializare! Aceasta nu înseamnă că trebuie să refacem marile combinate, ci să creăm o reţea a IMM-urilor similar ţărilor dezvoltate din UE unde acestea ocupă un procent de 98% din economie. De aceea, voi pleda în continuare pentru ca ceea am propus în Programul de Guvernare să se şi aplice. De exemplu, pentru dezvoltare şi pentru achiziţii de tehnologie să avem reglementată, din 2014, neimpozitarea profitului reinvestit. Deocamdată avem o reglementare şi lucrăm acum la norme ca dividendele pe care o companie le reinvesteşte în capitalul propriu sau creează o nouă entitate să fie scutite de impozit.
O a doua mare provocare pe care guvernul o are este aceea de a verifica respectarea regulilor stabilite prin Programul de Guvernare. Pe de altă parte, este nevoie şi de o perfecţionare a antreprenoriatului din România, deoarece mulţi au încercat să dezvolte o afacere fără să fie pregătiţi, şi-au riscat de multe ori chiar casa, resursele financiare şi, în final, nu numai că au falimentat, dar au blocat şi alte companii.
Chiar dacă întrebarea următoare nu are incidenţă directă cu Ministerul Economiei, ne puteţi prezenta totuşi o opinie, din perspectiva specialistului care vine din zona privată, referitoare la învăţământul economic românesc? Respectiv adaptarea învăţământului la realităţile economice româneşti, dar şi capabilitatea statului de a-şi valorifica investiţia în învăţământ prin „păstrarea creierelor performante” şi valorificarea lor?
Apreciez că, în România, sistemul educaţional trebuie schimbat radical. Este aşadar necesară trecerea de la foarte multă învăţare teoretică şi memorare la dezvoltarea competenţelor şi a spiritului antreprenorial încă din liceu, poate chiar din şcoala primară. Scopul final trebuie să fie formarea unor oameni pregătiţi profesional, ancoraţi în realitatea economică şi care să fie siguri pe ei că, în funcţie de aptitudini, vor merge în direcţia corectă. În prezent, avem foarte mulţi tineri licenţiaţi în diverse domenii, dar s-a dovedit că nu sunt competitivi în piaţă. Ca urmare, au trebuit să se reprofesionalizeze, să o ia de la capăt! Nu numai IMM, dar şi companiile mari, de altfel tot mediul de afaceri se plânge şi de acest lucru: că nu avem în piaţa muncii personalul calificat de care este nevoie. De aceea, în strategia guvernului Ponta există şi această provocare de modificare a sistemului educaţional. Respectiv să reintroducem în circuit acele şcoli profesionale sau vocaţionale. Cum le numim este mai puţin important! Importantă este esenţa, ce formăm în acele şcoli! Şi ceea ce am cheltuit până acum pe programul POSDRU-pregătire profesională nu se regăseşte în piaţa muncii. De aceea tot acest program de formare profesională trebuie să fie altfel gândit. Sunt multe entităţi care nu au nici o legătură cu pregătirea profesională, dar au accesat zeci de milioane de euro pentru formare profesională, iar acei oameni nu şi-au găsit menirea în piaţă pe specialităţile pentru care au fost formaţi. Practic, fiecare companie ştie de ce are nevoie cel mai bine, de aceea ar trebui să acceseze fonduri pe programul POSDRU.
Ce şanse au companiile mici şi foarte mici în faţa tăvălugului crizei mondiale? Există un orizont de timp în care vom putea vorbi şi noi despre „visul oricărui întreprinzător român” similar „visului american”?
Desigur, avem în vedere faptul ca visul fiecărui român să fie împlinit la el în ţară, conform pregătirii şi expertizei fiecăruia. Ne-am propus să modificăm legislaţia privind intrarea în piaţă, înregistrarea unei firme şi să scurtăm timpii de ieşire din piaţă. Oamenii trebuie să aibă încredere că-şi pot dezvolta în ţara lor o afacere, iar practica va trebui să o demonstreze cât mai curând. De aceea, personal mi-am propus, prin direcţiile de specialitate, direcţiile de politici pentru IMM, de marketing şi management, de implementare a proiectelor pentru IMM, să se acorde doritorilor o minimă documentare referitoare la paşii ce trebuie urmaţi pentru demararea unei afaceri. Există şi o directivă europeană clară prin care avem obligaţia de a susţine micile afaceri. Conform acesteia, se pune accent pe 10 principii. Unul dintre ele este: „să-i dai micului întreprinzător a doua şansă”. Eşecuri în business, închideri de firme se întâmplă în toate ţările din lume, problema e cum ieşi din piaţă. Trebuie să fie foarte flexibile, din punctul de vedere al costurilor, atât intrarea, cât şi ieşirea din piaţă. De aceea am spus că vom modifica Legea insolvenţei. Statul trebuie să reglementeze în aşa fel încât costurile de ieşire din piaţă să fie mici, permiţând astfel întreprinzătorului care închide o afacere să poată rămâne cu ceva resurse pentru demararea altui job. În momentul deschiderii altui business, se creează din nou resurse pentru buget şi este diminuată şi problema socială ţinând sub control numărul şomerilor. În acest fel, câştigă şi statul, câştigă şi întreprinzătorul.
COMMENTS