Florin Neagoe, Manager PwC România
După doi ani de incertitudini, discuții și negocieri, începutul de an a debutat cu o veste bună: încheierea Acordului Comercial între Uniunea Europeană (UE) și Marea Britanie la finalul lui 2020. Unul dintre elementele cele mai importante ale acestui Acord, din punct de vedere vamal, constă în posibilitatea aplicării, de la 1 ianuarie 2021, a unor preferințe tarifare, respectiv taxe vamale cu nivel zero, asupra importurilor de bunuri în UE din Marea Britanie și viceversa.
Aplicarea acestor preferințe tarifare la import este condiționată de caracterul originar al bunurilor. Cu alte cuvinte, fără a intra în detalii, pentru a nu fi aplicabile taxe vamale „erga omnes”, deci pentru a beneficia de tratament preferențial la importul în UE din Marea Britanie, bunurile în cauză trebuie să fie originare în Marea Britanie potrivit regulilor de origine preferențială prevăzute de Acord. Această origine trebuie, totodată, dovedită autorităților vamale competente conform modalităților stabilite de Acord. Fiind vorba despre un Acord bilateral, același principiu este aplicabil și viceversa, respectiv în cazul importurilor în Marea Britanie din UE.
Un alt aspect important privind originea bunurilor se referă la necesitatea efectuării unei (re-)evaluări a originii preferențiale UE a produselor finite în contextul acordurilor de origine preferențială încheiate deja de UE cu alte țări/teritorii terțe, în situația care în componența acestor produse finite intră materii prime originare din Marea Britanie.
În ciuda eliminării acestor bariere tarifare reprezentând taxe vamale, trebuie avut în vedere că Acordul nu exonerează operatorii economici de stabilirea corectă atât a încadrării tarifare, cât și a valorii în vamă la importul bunurilor în UE. Nestabilirea corectă a acestora din urmă poate atrage după sine, pe de-o parte, aplicarea unor amenzi contravenționale și, pe de altă parte, TVA suplimentară la import, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
În ceea ce privește produsele accizabile, impactul generat de ieșirea Marii Britanii din UE este unul major din mai multe perspective ce vizează o serie de aspecte cum ar fi deplasarea acestora în regim suspensiv de la plata accizelor, obligativitatea marcării anumitor produse accizabile, precum și deținerea/obținerea anumitor licențe pe teritoriul României, etc.
În cazul exportului bunurilor din UE către Marea Britanie, operatorii economici din Marea Britanie care desfășoară operațiuni vamale de export pe teritoriul UE trebuie să țină cont că legislația vamală unională prevede, printre altele, că exportatorul trebuie să fie o persoană stabilită pe teritoriul vamal al UE. În altă ordine de idei, în absența unei prezențe pe teritoriul vamal al UE, operatorii economici care sunt stabiliți doar în Marea Britanie nu mai îndeplinesc condițiile de a acționa ca exportator din punct de vedere vamal în UE, de la 1 ianuarie 2021. De menționat în acest context este că, încă de la finalul lunii august 2019, legislația vamală din România nu a mai permis operatorilor economici nestabiliți pe teritoriul vamal al UE să efectueze operațiuni de export definitiv din România.
Operatorilor economici aflați în situația descrisă mai sus le recomandăm să efectueze totodată o (re-)evaluare a structurilor de afaceri (și) din perspectiva TVA, date fiind modificările de anul trecut aduse legislației fiscale din România care reglementează scutirea de TVA la export.
Nu în ultimul rând, operatorii economici din Marea Britanie care sunt nestabiliți pe teritoriul vamal al UE (mai) trebuie să rețină că, de la 1 ianuarie 2021, pot efectua operațiuni de import definitiv care nu au caracter ocazional doar prin modalitatea reprezentării indirecte.
COMMENTS