Interviu cu Sergiu Oprescu, Președinte al Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor, Președinte Executiv al Alpha Bank Romania și Director General al Rețelei Internaționale a Alpha Bank
„În acest an de pandemie, industria bancară a continuat creditarea populației, companiilor și a statului român. Riscul de credit s-a amplificat în această perioadă, iar măsurile adecvate în astfel de situații sunt legate de restructurarea celor care au nevoie și intră în zona perimetrului clienților care sunt direct afectați de pandemie pe termen mediu și lung. Viteza de creștere a ratei creditelor neperformante va depinde de modul în care administrăm acest moratoriu și de revenirea economiei cu consecințele directe și indirecte asupra angajaților și companiilor”, spune Sergiu Oprescu, Președinte al Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor, Președinte Executiv al Alpha Bank Romania și Director General al Rețelei Internaționale a Alpha Bank.
Piaţa Financiară împlineşte luna acesta 25 de ani, perioadă care aproape că se confundă cu epoca modern a banking-ului din România. Practic cele două putem spune că au „crescut” împreună. Care au fost cele mai importante momente şi realizări ale banking-ului în acest sfert de secol?
Îmi face o deosebită plăcere să transmit publicației Piața Financiară “La Mulți Ani!”. Publicația Piața Financiară a fost o oglindă a perioadei transformaționale traversată de sistemul bancar național și european în ultimul sfert de secol. Acest traseu al dezvoltării sistemului financiar și al trecerii economiei României la statutul de economie de piață funcțională a inclus de toate, salturi mari, dar și perioade de stagnaţie, și de zig zag dar și scurtături luate, în general cu multe provocări pe măsură. Provocările nu au fost line, dar au adus sistemul financiar bancar în poziția solidă în care este astăzi.
Sistemul bancar este stabil, solid și acest aspect este reflectat în tabloul general care măsoară soliditatea sectorului. Încă de la debutul crizei de sănătate, indicatorii de soliditate și stabilitate ai sistemului bancar din România se plasau peste mediile europene. Indicatorul de lichiditate imediată era de aproape 44% la finalul anului 2019, în timp ce rata fondurilor proprii, de capitalizare a industriei bancare, atingea nivelul de 22%. Solvabilitatea sectorului bancar s-a menținut și în actualul context pandemic, indicatorul de solvabilitate măsurând 22,76% la finele lunii septembrie, iar partea de neperformanță a scăzut foarte mult, la 4%, în apropierea mediei europene.
Nașterea și evoluția sectorului financiar comercial, de la sectorul bancar la piața de capital, de la asigurări la fonduri de investiție, de la bănci comerciale la brokeri sunt, dacă vreți, pilonii sistemului financiar de astăzi. Intrarea de noi competitori în piața bancară, înfiinţarea Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, a Biroului de Credit, a Centralei Riscului de Credit și a Transfond, procesul de denominare a monedei naţionale, aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), implicarea băncilor în proiecte de educație financiară și modernizarea Sistemului de Plăţi sunt câteva dintre proiectele care au marcat dezvoltarea sistemului bancar în ultimii 25 de ani.
Şi dacă tot am mers pe linia paralelei banking – presă, cum apreciaţi contribuţia media la dezvoltarea sistemului bancar: ce a fost bine şi ce a fost mai puţin bine în această relaţie, uneori mai strânsă, alte ori mai cu ghimpi?
Mass media a fost și este un observator atent al evoluției economiei per ansamblu și, implicit, al industriei bancare. Era postdecembristă a adus, pe lângă democrație, și dezvoltarea pieței financiare comerciale, dar și o evoluție a întregului mediu jurnalistic în România, deținut în proporție majoritară de acționari privați. Aș spune că ne-am adaptat împreună la procesul de transformare a economiei postdecembriste. Relația care s-a conturat este una de încredere reciprocă. Din punctul meu de vedere, acest ingredient, încrederea, este condiția sine qua non în relația bazată pe obiectivitate dintre mass media și bănci. Desigur, au existat și momente sinuoase, alimentate în special de detractori, dar partea pozitivă este că, prin cunoașterea realității, în final, simțul obiectivității a dominat. Derapajele sunt atent observate și penalizate ceea ce, una peste alta, ne ajută să perfecționăm cadrul în care ne desfășurăm activitatea și interacțiunea cu clienții în general.
Revenind la banking, cum va ieşi el din strâmtoarea cu multe cataracte a acestei crize sanitare şi cât va costa sistemul bancar repararea ambarcaţiunii, după ce va ieşi la ape limpezi şi liniştite?
Moratoriul legislativ și cel non-legislativ au acționat ca un amortizor de șoc, absorbind în acea fază problemele de lichiditate identificate de clienții băncilor. Clienții și economia au beneficiat de resurse financiare mai mari în perioada respectivă, în timp ce industria bancară a preluat acel șoc de lichiditate indus de efectele negative ale pandemiei.
Important este ca, în aceste momente, să avem grijă să nu mascăm băncilor eventualele probleme de solvabilitate ale clienților în probleme de lichiditate, pentru că efectele de runda a doua ar fi mult mai dure pentru economie dacă sistemul bancar și-ar redimensiona în jos capacitatea de finanțare. Riscul de credit s-a amplificat în această perioadă, iar măsurile adecvate în astfel de situații sunt legate de restructurarea celor care au nevoie și intră în zona perimetrului clienților care sunt direct afectați de pandemie pe termen mediu și lung.
În tot acest timp, industria bancară a continuat creditarea populației, companiilor și a statului român. Volumul creditelor noi acordate în primele șapte luni de pandemie s-a ridicat la 46 miliarde lei, ceea ce reprezintă 16,5% din soldul creditului neguvernamental. Un volum mare de credite ce reprezintă o șesime din tot creditul acordat populației și companiilor în sold. Impactul asupra industriei bancare este cert, ca efecte de runda a doua, însă la acest moment nu poate fi cuantificat exact pentru că lipsește durata crizei de sănătate din această ecuație. Noi, ca industrie, am luat deja în calcul creșterea riscului de credit odată cu deteriorarea cadrului macroeconomic, dar, la rândul nostru, purtăm discuții cu autoritățile privind modul în care putem sprijini în continuare clienții afectați de acest context dificil.
E destul de probabil ca ideea redresării în V să nu mai fie de actualitate, după ce valul doi a lovit nemilos, mai ales Europa: ce se va întâmpla în acest context cu moratoriul public dar şi cu cele private, după momentul 1 ianuarie 2021? Unde se vor duce creditele neperformante şi cum poate fi ţinută sub control situaţia?
La momentul acesta, nu exclud o revenire a economiei în „V”, în ritm anual, și nu pe trimestre. Desigur, există riscul ca, în această situație, panta de revenire să fie mai lungă, iar semnul acesta „V” se transformă într-un semn Nike, care înseamnă că panta de revenire este mai lungă în timp.
Comisia Europeană a ajustat prognozele privind România, estimând că va avea o scădere economică de 5,2% în anul 2020, față de -6% în estimarea inițială. La nivelul anului 2021, având în vedere că efectele pandemiei se prelungesc cu consecințele negative, estimarea arată o creștere economică de 3,3% în România. Important în prezent este să ne concentram pe ce trebuie să facem pentru ca ascensiunea economică din 2021 să fie cât mai accentuată, adică panta V-ului să fie cat mai abruptă.
La nivelul Asociației Române a Băncilor încercăm în discuțiile cu autoritățile să găsim acele soluții pentru sprijinirea în continuare a clienților afectați de pandemia COVID-19. Aplicarea acestor măsuri de sprijin este dependentă de durata de prelungire a derogării expresă la nivel european de la normele prudențiale cu privire la tratamentul expunerilor neperformante. Un eventual moratoriu trebuie să fie atent calibrat astfel încât să nu mascheze problemele de solvabilitate ale clienților în fața băncilor generând astfel, implicit, efecte de runda a doua care ar avea urmari în zona de stabilitate financiară. Implementarea unui nou moratoriu legislativ sau prelungirea celui existent nu trebuie să conducă la afectarea bazei de capital și, implicit, a solvabilității sistemului bancar și a capacității de finanțare a economiei de către bănci.
Viteza de creștere a ratei creditelor neperformante va depinde de modul în care administrăm acest moratoriu și de revenirea economiei cu consecințele directe și indirecte asupra angajaților și companiilor.
Cum pot susţine piaţa bancară şi cea de capital revenirea economiei României? Cum ar trebui să conlucreze/interacţioneze cele două? Cum putem atrage banii marilor investitori către România, beneficiind şi de noul statut de piaţă emergentă?
Piața bancară are suficientă marjă de manevră să poată anclanșa o revenire rapidă a economiei prin finanțarea populației, companiilor și a economiei în ansamblu. Gradul de intermediere financiară în România de 25%, situat la mai puțin de o treime față de media europeană de 85%, și raportul credite/depozite de sub 70% creează acel potențial de creștere. Potențialul pe care îl are România să crească economia pe baza creditării sustenabile este unic în Uniunea Europeană. Trebuie doar să permitem ca această creștere să se realizeze pe baze sănătoase, fără să transformăm sistemul bancar din soluția la problema crizei de sănătate într-o problemă de runda a doua.
Avansul creditării, coroborat cu scăderea PIB-ului vor avea ca efect o creștere a intermedierii financiare în 2020, iar ,în mod paradoxal, am putea asista la creșterea gradului de intermediere după un deceniu de regres al acestuia. Consider că ar trebui să ne concentrăm pe câțiva piloni cheie de revigorare economică sau care sunt acele domenii cheie.
Un prim pas necesar pentru susținerea creșterii este modernizarea economiei și a societății românești pe bani europeni. Cea de a doua temă importantă este digitalizarea de structură la nivelul întregii societăți. A treia temă este predictibilitatea și competitivitatea cadrului legislativ, iar al patrulea element ar fi să identificăm la nivel național care sunt direcțiile de investiții pe care trebuie să le facem pentru a accelera revenirea economică a României în 2021, care să conducă la potențarea creșterii.
Statutul de piață emergentă secundară atribuit pieței de capital din România aduce de la sine un interes sporit din partea fondurilor de investiții specializate pe piețele emergente. Este un pas important dar nu suficient, mai ales în această perioadă marcată de pandemie în care asistăm și la o regândire a planurilor de investiții.
Noi, la nivelul Asociației Române a Băncilor, ne vom aduce în continuare contribuția la dezvoltarea pieței de capital românești, astfel încât obiectivul strategic privind obținerea statutului de piață emergentă full din partea instituțiilor de profil să fie atins.
Cum arată viitorul digital al pieţelor financiare? Cum vedeţi banking-ul digital după această adevărată cursă cu motoarele la maxim determinată de pandemie?
Rememorând citatul lui W. Churchill “Never let a good crisis go to waste”, ne uităm și la efectul pozitiv cel mai important generat de criza pandemică, reprezentat de accelerarea digitalizării prin automatizarea și robotizarea proceselor bancare, care vor conduce la scăderea costurilor sale, prin extensie şi la procese operaţionale reziliente. Pentru a potența o dezvoltare bazată pe digitalizare cu efectele benefice de runda întâi și runda a doua, ar trebui să asistăm la o stimulare a accelerării digitalizării, prin eliminarea anumitor bariere care limitează potențialul digitalizării inclusiv în domeniul financiar bancar.
Digitalizarea trebuie să pornească o schimbare din temelii, mai ales în zona publică. Noi, ca industrie bancară, suntem în prima linie a transformării digitale în relația cu clientul. O transbordare a relației între client și instituțiile publice în sfera digitală este mai mult decât necesară în secolul 21, acolo unde există cunoștințe digitale, și ar contribui și la reducerea prezenței în unitățile bancare a clienților noștri, mai ales, în acest context pandemic riscant. Pandemia a accelerat acest ritm de digitalizare, iar viitorul este unul digital, astfel că mă aștept la o creștere mai accelerată a opțiunilor digitale. S-a dovedit că se poate acționa digital în banking.
Cum arată viitorul economiei româneşti pe termen mediu şi chiar lung? Unde ar trebui să fie peste următorii 25 de ani?
România a înregistrat progrese uriașe de la momentul aderării la Uniunea Europeană în anul 2007. În cei 14 ani parcurși sub umbrela UE, Produsul Intern Brut nominal a avansat cu 256%, până la aproximativ 221 miliarde euro, iar PIB/cap de locuitor (PPS) a atins 69% din media UE în 2019, față de 44% în 2007.
Într-un orizont de 25 de ani, România poate depăși lotul țărilor UE în care PIB per capita tinde acum spre 20.000 euro cum sunt Cehia, Portugalia și Slovenia cu condiția asigurării unei finanțări sustenabile și o convergență optimă. România mai are un drum lung de parcurs și ar trebui să adoptăm o viteză prin care să obținem un avantaj de convergență, adică avansul economiei sau viteza de parcurs să fie mai accelerată în comparație cu cea a țărilor cu care ne comparăm. Traversăm însă o perioadă care nu favorizează o accelerare, o turare a motoarelor pentru că navigăm în vreme de ceață. Avem o ecuație cu mai multe necunoscute, dar principalul risc, pe termen scurt și mediu, este pandemia COVID 19 pe care o traversăm și care aduce și mai multă impredictibilitate. O abordare responsabilă nu poate ignora un astfel de risc care s-a manifestat pe toate canalele și în întreaga economie mondială cu consecințe directe asupra populației, companiilor și, implicit, a economiei. În absența unui antidot la criza de sănătate, am putea asista pe termen scurt la o serie de măsuri și chiar și de restricționări menite să atenueze ipoteza unei căderi mai pronunțate sau de durată a economiei mondiale. Această abordare ar putea impacta și condițiile de finanțare. Economiile au nevoie de finanțare pentru turarea motoarelor, în special cea a României, dar trebuie găsit acel punct de echilibru care permite menținerea stabilității financiare cu asigurarea nevoilor de finanțare astfel încât economia României să reintre pe o curbă ascendentă cât mai abruptă.
Georgeta Clinca
COMMENTS