Prețul corect

O întrebare capcană pentru emisiune-concurs la TV: Cât costă un autoturism de 25.000 euro ?
Răspuns corect: În România, depinde, undeva între 25.250 și 26.000 de euro
Să presupunem că aveți în cont 25.000 euro și vreți să cumpărați un autoturism prezentat în România ca având prețul de 25.000 euro. Păi, nu vă ajung banii ceruți de comerciant. Trebuie schimbată suma în lei, la cursul băncii în care dețineți suma respectivă (desigur, sensibil sub cursul oficial) și de-abia APOI efectuată plata la cursul stabilit de acesta sau de banca cu care lucrează, aproximativ undeva între 5,00 lei și 5,08 lei.
Pe scurt, prețul cerut oficial poate să crească și cu 4%, adică aproximativ 500 de euro pierduți la schimbul în lei și 500 de euro pierduți la achitarea autoturismului. Pentru că, nu-i așa, pe teritoriul țării noastre plățile se fac în lei. Păi dacă se fac în lei, de ce unele mărfuri (concret cele mai scumpe din motive obiective, case și mașini) pot afișa prețuri în euro ?
Dincolo de istoria noastră deloc recentă, nimic nu justifică acest mod de lucru. Să auzi în anul de 2025, de formularea curs oficial + 2% comision de risc valutar este ridicol. Care risc, din moment ce cursul euro/leu este extrem de stabil iar 2% înseamnă curent cam 10 bani la fiecare euro ? Dar întrebarea principală este de ce se permite afișarea prețurilor în euro, inclusiv la autoturismele produse aici și neaduse de niciunde.
Hai să vedem ce fac alte țări din regiune, aflați în același regim valutar de flotare a monedei naționale. Se poate observa că fac ce trebuie iar noi suntem o excepție în materie, ceea ce ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie. Inclusiv ANPC, dacă i se pare că un preț umflat reprezintă o problemă. Apropo, oare INS cum măsoară prețurile auto pe care le include în IPC, tot în euro ?

Ori ceva nu e în regulă, ori e în regulă, și atunci de ce să nu mergem mai departe. De pildă, să afișăm în euro prețurile la televizoare, frigidere sau mașini de spălat. Iar când ajungem la casă, o să vedem noi cât și la ce curs o să plătim. De ce nu și la supermarket, la lapte, carne sau biscuiți, dacă tot nu e mare lucru și ne explică unii că e doar o monedă de referință.
Partea hazlie logic este că aceeași mașină, cu exact același preț în euro poate să coste diferit în lei, în funcție de dealer, pentru simplul motiv că fiecare dintre aceștia lucrează cu ce bancă vrea. Iar diferența între costul aparent, declarat oficial, și cel real nu e deloc mică, poate să însemne câteva dotări în plus la autoturism, de la vopsea până la pachete de siguranță în trafic, la care unii renunță când află suma totală în lei.
„O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are !” scria acum 140 de ani Conu` Caragiale. Înainte să constatăm că, deși am ajuns cu PIB-ul pe locuitor (la paritatea puterilor de cumpărare în lei și nu în euro) peste Ungaria, la egalitate cu Polonia și pe aproape de Cehia, tot nu suntem central-europeni la nivel de cetățean consumator și gândire economică.