Cam așa s-ar putea traduce recent devoalatele cifre ce probează fără echivoc incapacitatea guvernanților noștri de. A fost mai întâi lovitura de ghioagă venită de la BNR, care ne-a anunțat că inflația nu prea mai e tranzitorie și că se va duce în două cifre la finele acestui prim trimestru. Nici nu e de mirare: când prețurile la combustibili și energie se duc la ceruri, lucrurile nu pot fi ținuta sub control doar prin politici monetare. Banca Centrală nu poate decât să restrângă puțin viteza de circulație a banilor (să îi *scumpească*) în speranța că va scădea cererea și implicit presiunea pe prețuri. Atât poate ea! Atât îi permite leagea. Mai mult, nici mișcările bruște nu sunt bune, putând avea efect contrar: o scumpire prea rapidă a banilor poate închide multe companii și poate trimite în șomaj (adică în plată de la buget) mii de oameni.
Economia oricum suferă, fapt devoalat azi de INS: pe scurt spus, degringolada politică venită ca un kerosen turnat peste vâlvătaia din piața energiei ne-a trimis evoluția PIB în T4 în teritoriu negativ. Așa arată datele semnal! Alte *semnale* spun că vom fi în aceeași situație și în primul trimestru din 2022 iar România va intra în recesiune tehnică.
Cine ar trebui să se ocupe de rezolvarea problemelor? Exact cei care ne-au dus în această situație, demostrând că sunt incapabili să producă politici economice coerente, cu rezultate sustenabile pe termen mediu și lung. Aceleași personaje care au făcut vraiște liberalizarea pieței energiei. Aceleași personaje care, urcate din interes în aceeași corabie, au realizat acum că dreapta nu e tot una cu stânga. Iar de ceva vreme asistăm la o lălăială penibilă: ba renegociem PNRR (în paranteză fie spus, un program de care dacă ne vom ține ne oferă o șansă unică de a mai recupera ceva din cele trei decenii pierdute), ba impozităm luxul, ba amânăm impozitarea luxului, ba mărim veniturile în sectorul bugetar, ba le mărim peste tot. O *strategie* perfectă de a pune pe hold investiții potențiale. Ce proiect de dezvoltare multianuală poți face atunci când predictibilitatea fiscală e pur și simplu făcută țăndări în declarații politice, la televiziuni sau pe social media?
Facem cârpeli, ne facem că facem, iar între timp tot mai mulți antreprenori trag obloanele, incapabili să susțină dublări sau triplări ale facturilor la electricitate sau gaze. Între timp, statul dă înlesniri cu o mână și încasează cu două: să nu uităm ce procente importante din prețurile de pe piața combustibililor merg la buget și să nu omitem nici poziția de megainvestitor a statului în companiile din sectorul energetic!
O țară cu resurse energetice de invidiat a ajuns să nu fie e în stare să își asigure securitatea în acest domeniu vital. În treacăt fie spus, cam cine ne așteptăm să facă politici energetice sustenabile: cei angajați pe criteriile clasice PCR (pile, cunoștințe și relații)?
O a treia veste prostă e continuarea declinului demografic, cu cel mai rapid ritm din ultima perioadă: rămânem deci și fără capital uman. Și nu numai din sporul natural negativ ci și din plecarea din țară a celor care nu își doresc decât să se simtă respectați și să trăiască într-o țară normală.
Pus în fața cifrelor neaoșe, fostul premier o *dă la întors* comparând realizările cu previziuni mai vechi, uitând că rectificările bugetare au avut loc luând în calcul venituri aferente unei creșteri de PIB fantasmagorice (nerealizate). E și ăsta un fel de a spune: *atât s-a putut*! Bine măcar că nu a mai spus că de vină sunt *ăia de au părăsit guvernarea*.
COMMENTS