În România, aproape toată lumea fură bugetul de stat. Şi cei cu gulere albe şi cei cu gulere negre. Şi romani şi străini. Sunt încă multe activităţi nefiscalizate. Nu excelam nici în colectare impozitelor de la populaţie, dar nici de la agenţi economici. În primii 10 ani după revoluţie, pe sloganul, “Nu ne vindem tara” am privatizat economia românească doar patronilor romani, veritabili oligarhi ai tranziţiei romaneşti. A fost o prăduială generalizată, caracterizată de arierate de ordinul miliardelor de dolari, falimente de răsunet şi vreo 4 milioane de locuri de muncă desfiinţate. După 2001, am început să vindem România pe 2 lei mutinationalelor. Că doar nu am intrat în UE de frumoşi şi deştepţi ce suntem. Preţul a fost plătit prin cedarea resurselor ţării, a energiei, hidrocarburilor, industriilor metalurgice şi prelucrătoare, industriei bancare şi de asigurări, prin vânzarea terenurilor agricole şi pădurilor.
Evident, că nici multinaţionalele nu au făcut coada la casieria statului. Ele nu au avut mâini de dat, decât de luat. În ultimii 10 ani, peste 80% din ajutoarele de stat s-au dus către firmele străine în loc să capitalizăm firmele romaneşti. În perioada 2008- 2014, soldul rezultatului net raportat de multinaţionale, calculat că diferenţa între profitul total şi pierderea totală, a fost de doar 2,5 miliarde lei. În 6 ani, multinaţionalele care deţin 50% din cifra de afaceri a României, şi poziţii de cvasi monopol în sectoarele cheie ale economiei româneşti au plătit cumulat cât o singură companie, Hidroelectrica, într-un an. Companiile româneşti, aflate într-o concurenţă neloială cu firmele străine, discriminate de statul român şi având poziţii periferice în economie, au raportat un sold al rezultatului financiar net de 55 miliarde lei, adică de 22 ori mai mult decât firmele străine. În 2015, la o creştere economică de 3,7%, firmele străine au raportat un sold al profitului net de 9 miliarde lei faţă de 27 miliarde lei, soldul profitului net raportat de multinaţionale.
În fiecare an, se scot din România circa 10 miliarde de euro pe acele optimizări fiscale, a se citi inginerii financiare, dar care sunt legale dar mai puţin morale. În business şi în politica este greu să vorbeşti de moralitate. Multinaţionalele scot bani prin preţurile de transfer, prin împrumuturi cu dobânzi prohibitive date de societăţile mamă către subsidiarele din România, prin contracte de training, de consultanţă, prin vânzarea creditelor neperformante cu peste 90% discount.
Ordonanţa 79/2017 implementează Directiva Europeană 1164/2016 prin care multinaţionalele sunt obligate să plătească impozite în ţara în care generează venit. Sper că de acum înainte multinaţionalele să lase mai mulţi bani în România.
Avem nevoie de multinaţionale, avem nevoie de capital străin. În primul rând, avem nevoie de cultură anteprenoriala a multinaţionalelor care lipseşte şi azi multor anteprenori romani, avem nevoie de know how, avem nevoie de deschiderea pe care o oferă multinaţionalele României pe alte pieţe. Ceea ce îmi doresc eu, este un parteneriat onest între statul român şi multinaţionale.
COMMENTS