Zilele acestea a avut loc dezbaterea cu privire la implementarea Proiectului de ţară pentru România. Evenimentul, desfăşurat în incinta Senatului a strâns laolaltă nume rezonante din mediul academic, politic, privat şi al patronatelor cu scopul de a creiona un model propice ţării.
De-a lungul celor douăzeci şi cinci de ani s-a adeverit faptul că preluarea exemplelor din Occident fără trecerea lor prin filtrul propriilor necesităţi şi fără adaptarea corespunzătoare la mediul mioritic nu, ele s-au dovedit a fi viabile în cazul României, drept pentru care s-a decis crearea propriului model de ţară.
Înaintea stabilirii măsurilor ce se doresc a fi implementate prin intermediul proiectului cu pricina s-a hotărât o trecere în revistă a opiniei publice cu privire la acest aspect. Rezultatele sondajului relevă neîncrederea persistentă în rândul românilor, dat fiind faptul că 91% dintre aceştia au susţinut ideea unui proiect de ţară, în timp ce 31% au afirmat că el nu va avea succes.
Aşadar, dezbaterea a pornit de la problema încrederii populaţiei în liderii politici şi cea de la nivelul relaţiilor între cetăţeni. Considerată principala vulnerabilitate ce clatină substanţial temelia societăţii noastre , neîncrederea va putea fi diminuată cu ajutorul modelului dezbătut, consideră Dumitru Borţun, Prof.univ.dr. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA, declarând că proiectul ar trebui văzut precum „Lecţia de pedagogie naţională” ce va reclădi încrederea şi va accentua eficienţa.
Rând pe rând domeniile de activitate din România precum sănătatea, educaţia, idustria, apărarea etc au fost puse sub lupa celor prezenţi, toate acestea fiind discutate drept bază a dezvoltării ţării în spaţiul Uniunii Europene.
Radu Golban, Dr. Economist a comentat subiectul cu accente pe oportunitatea României de a se afirma în contextul globalizării: „Globalizarea este o şansă şi nu un pericol pentru România. Eliberarea acesteia de sub incidenţa ideologiilor şi dezvoltarea ei de jos în sus sunt criterii care vor contribui la afirmarea ei chiar la nivel mondial. Singapore, Elveţia sunt astfel de exemple.”
Tot din rândul economiştilor, Andrei Rădulescu, Economist Şef, Banca Transilvania a insistat pe necesitatea cultivării spiritului convergenţei reale la nivelul ţării: „Imaginea macroeconomică a României este mai frumoasă ca oricând. Trebuie să profităm de momentul economic prielnic pentru a crea o strategie ce va implica creşterea echilibrată, durabilă şi dezvoltarea pieţei de capital, dar trebuie să nu omitem apartenenţa la Uniunea Europeană din structura aceasta şi să înţelegem că în ceea ce priveşte convergenţa reală, aceasta este un punct mobil în fiecare zi la care este necesar să ne adaptăm rapid” a declarat acesta.
Atenţia trebuie concentrată acestui aspect dată fiind ţinta de adoptare a monedei euro anunţată pentru anul 2019, Guvernatorul BNR afirmând de nenumărate ori faptul că fără o convergenţa reală evenimentul cu pricina ar aduce cu sine numeroase prejudicii la nivelul economiei româneşti.
Sistemul de învăţământ şi cel sanitar sunt poate cel mai aprig discutate în rândul reformelor structurale şi evindet nu au fost omise din proiectul de ţară.
Rezultatele evaluărilor PISA, necorelarea competenţelor cu nevoile pieţei muncii, exodul creierelor şi salariiile infime din mediul educaţional (347 euro salariu mediu net în 2015) contribuie la prezenţa României pe locurile codaşe ale UE. Îngrijorătore, dezastruosă situaţie şi ce este cel mai trist nu a venit încă, dat fiind faptul că acestă realitate se va reflecta cu precădere în viitor. Din acest punct de vedere măsurile prezentate în proiectul de ţară privesc: alocarea a cel puţin 6% din PIB pentru educaţie (în 2014 ponderea a fost de 3,2% conform INS), generalizarea învăţământului vocaţional de tip german la nivel naţional, regândirea sistemului de salarizare în educaţie, modernizarea învăţământului românesc din punct de vedere al infrastructurii şi al serviciilor digitale etc.
În ceea ce priveşte mediul sanitar observăm de asemenea numeroase disfuncţionalităţi care mai presus de toate înfăţişează faptul că nu înţelegem sănătatea ca o prioritate naţională ne spune Raul Pătraşcu, doctor: „Mentalitatea nostră încă se instituie pe sintagma: sănătatea este un cost, în timp ce în Vest, ea este văzută precum o investiţie pentru dezvoltare durabilă.”, a precizat acesta, continuând să aducă la lumină principalele riscuri ale ţării ca urmare a investiţiilor foarte mici realizate în domeniul acesta: „Salariile scăzute (353 euro salariu mediu net în 2015), imposibilitatea întreţinerii în rândul medicilor tineri, dotările deficitare, conduc la exodul în masă a tinerilor medici, în 2014 peste 3000 de medici părăsind ţara, iar peste 75% dintre cei rămaşi susţinând că sunt dispuşi să plece dacă sistemul sanitar va fi în continuare lipsit de reforme.” Din acest punct de vedere, proiectul de ţară înglobează măsuri legate de domeniul sănătăţii precum: acordarea a 6% din PIB pentru sectorul medical, recompensarea echitabilă a personalului medical şi stoparea exodului de doctori, implementarea dotărilor, stimularea medicilor de a profesa în mediul rural etc.
Nici sectorul industrial nu a fost izolat în discuţiile din cadrul evenimentului, cu insistenţe pe numerosele insolvenţe şi falimente de la nivelul acestui sector, care au condus la pierderea numeroaselor locuri de muncă. Soluţiile propuse în proiectul discutat au fost coagulate în parteneriatul public-privat.
În urma părerilor transpuse, s-a atras atenţia asupra proiectului de ţară conturat din punct de vedere tehnic de Profesorul dr. Florian Colceag, care se poate studia pe adresa: www.sustainability-modeling.eu . De asemnea el a precizat importanţa armonizării componentelor puzzlelului pentru atingerea obiectivelor vizate.
Acestea fiind spuse, printre măsurile urgente ce au fost propuse în proiectul de ţară se află: alocarea a 6% din PIB atât pentru educaţie cât şi pentru sănătate, regândirea sistemului de salarizare în ambele domenii, cu insistenţe pe dublarea salariilor din domeniul sanitar, creşterea salariului minim pe economie la 1200 lei în 2015, aplicarea unei cote de impozitare progresive: 10% pentru cei cu venituri sub 2000 lei/lună, 12% pntru categoria 2000-8000 lei/lună, 18% pentru cei cu venituri de peste 8000lei/lună., înfiinţarea Agenţiei de Investiţii şi Promovare a Exportului şi a unei Bănci de Dezvoltare pentru IMM-uri etc.
Necesitatea unui model de ţară vine ca urmare a experienţelor celorlalte modele aplicate ce s-au dovedit a nu fi congruente cu necesităţile societăţii româneşti. La o aplecare asupra măsurlor propuse am putea spune că încercările de a îmbunătăţi nivelul de trai sunt evidenţiate pe alocuri, iar decalajele în rândul unora dintre domeniile vizate vin ca urmare a corecţiilor de ordin macroeconomic vizibile în imaginea atât de curată şi frumoasă a României evidenţiată la nivelul Uniunii Europene.
Ideea unui proiect de ţară este fermecătoare, însă trebuie monitorizate de-a lungul timpului pentru a vedea dacă inegalităţile se reduc şi competitivitatea ţării creşte
COMMENTS