Prof. univ. dr. Bogdan Căpraru
Pandemia COVID19 a determinat două fenomene în societate și economie: distanțarea socială, determinată în special de măsuri administrative, pe lângă cele specifice spiritului de conservare uman, precum și închiderea parțială și, în multe cazuri, totală a unor activități. Desigur, și băncile au fost afectate direct și indirect de aceste fenomene. De asemenea, consecințele manifestării acestor fenomene se vor regăsi și în perioada următoare.
Băncile nu și-au închis activitatea cu publicul în perioada pandemiei. Doar anumite agenții, în special cele din mall-uri au fost închise. În rest și-au desfășurat activitatea cu publicul, inclusiv prin intermediul front-office-ului. E drept, cu efectiv de angajați mai mic și cu o parte dintre activități desfășurate de acasă. În același timp, băncile au trecut printr-un test al amplificării banking-ului de la distanță. Acest proces este început demult de către sistemul bancar, iar acum și-a arătat cu adevărat necesitatea! Astfel, băncile nu au pus lacătul pe ușă, au lucrat în continuare și au asigurat desfășurarea în bune condiții a plăților în economie și a necesarului de finanțare. A fost un test și pentru clienți, mai ales pentru categoria de sceptici ai tehnologiei în banking. Serviciile de mobile și internet banking, plățile cu cardul etc au fost mai mult decât utile în această perioadă. A fost un test pentru toată lumea. Va trebui să ne obișnuim cu ideea ca e nevoie să utilizăm și această alternativă de a desfășura activități la distanță.
Astfel, băncile se vor confrunta în perioada următoare cu o serie de provocări, determinate în special de mersul economiei. De asemenea, provocările vor veni și din interiorul organizației, în noile condiții de desfășurare a activității. Dintre acestea, cele mai importante vor fi:
1. Vor crește tot mai mult cheltuielile cu investițiile în tehnologie, regândirea spațiilor din agenții (cu respectarea unor reguli de distanțare fizică între persoane, care ar putea deveni chiar standarde permanente de acum încolo).
2. Realația banca – client va fi și ea în transformare, în special în ceea ce privește comunicarea față-în-față, ce ar putea fi tot mai mult mijlocită de tehnologie. Front-office-ul se va extinde tot mai mult în afara unității bancare. Cu toate acestea, sediile bancare de „cărămidă și beton” vor rămâne ca element pivotant important în această relație.
3. Managerii de resurse umane, la rândul lor, vor avea o serie de provocări, mai ales odată cu extinderea posibilității lucrului de acasă, cu privire la atitudinea angajaților față de riscurile sanitare în contextul activității în agenții, în vederea dezvoltării de noi abilități și atitudini specifice muncii în noile condiții.
4. Managerii de risc vor gestiona noi riscuri sau riscuri amplificate, datorate în special de creșterea volumului operațiunilor și interacțiunilor de la distanță. De asemenea, se vor întării procedurile cu privire la securitatea operațiunilor.
5. Riscul de credit va crește considerabil, ca urmare a efectelor fenomenelor de lockdown și distanțare socială asupra mediului de afaceri. Acestea vor duce la diminuarea creșterii economice, inclusiv ca urmare a falimentului unor afaceri și intrării în șomaj a unor categorii de salariați. În acest context am putea asista la creșterea indicatorului credite neperformante, mai ales că în același timp, pe fondul acestei crize, au fost reluate vechi inițiative legislative cu impact negativ asupra activității bancare, cum ar fi darea în plată, plafonarea ratelor de dobândă etc. Măsurile populiste trebuie evitate în aceste vremuri, ele nu fac decât rău tuturor, duc la perpetuarea efectelor crizei și adâncirea ei.
6. Amânarea ratelor pentru anumite categorii de clienți afectați de COVID19 va crea, de asemenea, provocări băncilor. Unele bănci au avut măsuri individuale pe termen scurt de ajutor a debitorilor, iar guvernul a dat o ordonanță în acest sens (ordonanța 37/2020). Au fost tentative de a mări spectrul de clienți care să beneficieze de amânarea plății ratelor. Acestea ar fi adus probleme mari de lichiditate băncilor și de desfășurare în bune condiții a finanțării economiei.
7. Pentru a gestiona criza provocată de COVID19, guvernul va conlucra tot mai mult cu băncile pentru susținerea economiei, garantând finanțarea mediului de afaceri prin anumite programe de sprijin. Programul IMM Invest este un exemplu. De asemenea, temporar cheltuielile cu dobânzile și comisioanele vor fi subvenționate de stat. Calea garantării creditelor este una de bun augur, pentru că nu implică cheltuieli publice, decât în cazul în care debitorul intră în default. Subvenționarea dobânzilor și comisioanelor trebuie să fie doar temporară și pe termen scurt, mai ales dacă aceste cheltuieli publice nu fac parte dintr-o programare bugetară multianuală.
8. Sistemul bancar va fi unul dintre principalii finanțatori ai deficitului bugetar, prin achiziția de titluri de stat. În acest fel se vor asigura lichiditățile necesare susținerii cheltuielilor publice, atât cele cu finanțarea sectorului medical, cât și cele de stimulare a economiei. Acest fenomen va fi potențat și de achizițiile directe de titluri de stat de pe piața secundară de către Banca Națională a României.
9. Prin finanțarea deficitului public și reîntoarcerea banilor în economie tot prin intermediul băncilor prin programele de susținere a acesteia, avem un efect de crowding in mai degrabă, decât efect de evicțiune (crowding out). Astfel, chiar dacă resursele băncilor sunt îndreptate către finanțarea deficitului bugetar, acestea ajung tot în economia reală privată sau pentru finanțarea sectorului medical în lupta cu coronavirus. Sănătatea populației, în special cea activă, alături de cea a economiei este la fel de importantă! Dacă nu se intervine la timp, cheltuielile publice cu sănătatea vor fi mult mai mari în viitor. Pentru a avea crowding in, condiția este ca aceste sume împrumutate de stat să nu ia calea măririlor de cheltuieli de consum ale statului nejustificate, inclusiv măriri peste puterea de suportabilitate a bugetului de salarii, pensii sau alte ajutoare sociale.
10. Băncile, în cadrul programelor guvernului de susținere a economiei, vor funcționa ca un filtru pentru eligibilitatea afacerilor și domeniilor de finanțat. Astfel, banul public nu va fi risipit și va ajunge exact acolo unde este nevoie și unde va avea efect de antrenare în economie. Acest lucru pune presiune dublă pe umerii băncilor: una ce ține de funcția de bază a lor – responsabilitatea de a acorda credite care trebuie să fie rambursate până la scadență, într-un mediu macroeconomic nefavorabil, dar și aceea ce provine din participarea la procesul de redistribuire a banilor publici în economie (garantarea creditelor, subvenționarea dobânzilor și comisioanelor etc).
Notă. Bogdan Căpraru este profesor universitar doctor la Universitatea Al. I. Cuza din Iași și membru al Consiliului Fiscal al României. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat.
COMMENTS