Radu Graţian Gheţea consideră că nivelul de educaţie financiară va creşte pe viitor, iar sistemul bancar românesc, indiferent de ceea ce se întâmplă în lume, nu va putea evita tehnologia şi inovaţia.
Ce aşteptări aveţi de la sectorul financiar-bancar în următorii 25 de ani?
Termenul pe care îl propuneţi este unul foarte generos: în 25 de ani de acum înainte se pot întâmpla nenumărate lucruri. Aş prefera mai degrabă să ţintim mai aproape, să ne apropiem de viziuni şi propuneri pentru un orizont de cinci ani.
Reţinerea mea de a merge pe termene mult mai îndepărtate are nişte motivaţii clare. Suntem într-o situaţie destul de complexă pe plan mondial, dar mai ales pe plan regional. Ar fi o mare greşeală să nu ne gândim la faptul că se pot întâmpla foarte multe lucruri chiar şi pe termen mai scurt.
Două exemple ne sunt de ajuns pentru a întări argumentaţia mea. Toată lumea vorbeşte despre ele: Ucraina şi Grecia. Realizăm dintr-odată că întreaga politică şi economie din zonă s-ar putea schimba radical, în condiţiile în care cele două evenimente numite Grecia şi Ucraina ar evolua sau ar cunoaşte unele modificări faţă de situaţia actuală.
Care va fi influenţa lor asupra României?
Voi începe cu Grecia, care a preluat, dacă pot spune aşa, din supremaţia Ucrainei la nivel de ştiri de presă. Aşadar, dacă Grecia va avea o schimbare radicală în ceea ce priveşte actuala ei poziţie în cadrul Uniunii Europene şi în cadrul Uniunii Monetare Europene, cu siguranţă vor apărea nişte modificări foarte importante în sistemul financiar-bancar european şi în cel românesc. Este o realitate ideea conform căreia avem câteva bănci româneşti cu capital grecesc. În consecinţă, evoluţia lor în condiţiile în care băncile mamă vor intra sub o altă tutelă va avea probabil o altă abordare în privinţa entităţilor din România.
Este bine cunoscut şi trebuie subliniat faptul că acestea sunt bănci de drept românesc, au depozitele garantate de către Fondul de Garantare al Depozitelor, deci nu se poate întâmpla nimic periculos pentru deponenţi. Ceea ce însă s-ar putea întâmpla este ca, într-un fel sau altul, acţionariatul acestora să se schimbe. Ar putea veni câteva bănci mai agresive, în sensul bun al cuvântului, care vor dori să extindă retailul, corporate bankingul sau să introducă mai repede decât era de aşteptat unele tehnologii. Bineînţeles că vom putea observa o competiţie diferită în sistemul bancar românesc.
Aşadar, peste cei cinci ani de care vorbeam iniţial, cred că sistemul bancar românesc va resimţi câteva modificări structurale, dar nu îşi va schimba filosofia şi obiectivele. Să nu uităm că peste 45% din populaţia ţării nu este bancarizată.
În concluzie, băncile care operează în România vor avea peste 5 ani de inventariat lucrurile de făcut. Probabil, se vor îmbunătăţi o serie de aspecte privind bancarizarea populaţiei şi a economiei româneşti. Sperăm să vedem schimbări şi în ceea ce priveşte mentalitatea pe care o au mulţi dintre micii agenţi economici obişnuiţi să se dezvolte numai cu surse proprii.
Ambele evenimente de care vă spuneam iniţial şi pe care le consider foarte relevante sunt posibile generatoare de mari schimbări geopolitice şi economice. O potenţială ieşire a Greciei va conduce nu doar la schimbări în Zona Euro, ci şi în Uniunea Europeană. Pe partea cealaltă, un conflict armat are întotdeauna prea multe necunoscute pentru a putea face predicţii.
Care consideraţi a fi schimbările majore pe care le va suferi sectorul bancar de-a lungul perioadei menţionate iniţial?
Se pare că foarte multe lucruri se vor face în viitor fără prezenţa la bancă şi poate chiar fără participarea ei. Acum plătim facturile prin internet sau mobile banking, mai precis cu ajutorul băncii. Dar este posibil ca în viitor această intermediere să nu mai existe, iar clientul şi furnizorul de servicii să se descurce singuri, fără participarea băncii sau doar cu participarea acesteia cu scopul de a face calcule la sfârşitul zilei.
Un altfel de exemplu este moneda virtuală numită bitcoin. Aceasta a apărut ca o soluţie nouă, pe care lumea încă o priveşte cu scepticism. Nici eu nu pot spune că sunt un suporter al acestei monede, dar nu pot să nu constat existenţa ei. Este normal ca sistemul bancar să realizeze ce se întâmplă şi să se adapteze.
Şi nu cred că avem o problemă la acest capitol: sistemul bancar românesc a dat dovadă de o mare flexibilitate în a se adapta, un exemplu în acest sens fiind cardul. În timp, din punctul meu de vedere, românii l-au acceptat foarte repede şi sunt convins că aşa se va întâmpla şi în ceea ce priveşte partea de internet şi mobile banking.
Acum trebuie să remarcăm faptul că inteligenţa este ceva nativ în rândul românilor şi indiferent de şcolarizarea acestora, ei sunt capabili să înţeleagă faptul că unele lucruri sunt mai utile, mai bune decât altele.
Consideraţi adaptabilitatea românilor la nou a fi un beneficiu evident din prisma sectorului bancar?
Foarte important şi lăudabil este atât avantajul pe care România l-a deţinut prin prisma faptului că a adoptat unele modele venite din străinătate, cât şi cel dat de existenţa unei populaţii foarte receptive.
Am fost surprins plăcut de discuţiile cu micii întreprinzători din ultima perioadă, de nivelul de educaţie financiară. Acele cuvintele magice pe care noi le foloseam înainte şi care sunt nişte cuvinte uzuale în sistemul bancar, precum LIBOR, cotaţie, DAE, prime rate, comision de plată anticipat, le sunt acum foarte cunoscute. Lucrurile acestea au intrat foarte repede în vorbirea curentă a celor care sunt bancarizaţi. Oamenii ştiu ce să ceară şi este îmbucurător să vezi că această educaţie financiară pe care noi o tot blamăm se produce totuşi datorită abilităţii românului de a asimila şi de a se adapta. Este perfect adevărată zicala conform căreia nevoile îl învaţă pe om.
Aceste exemple mă fac foarte optimist când vine vorba de bancarizarea populaţiei şi a economiei României, dar şi în ceea ce priveşte introducerea noilor tehnologii.
Cum vedeţi evoluţia capitalurilor în sistem?
Din punct de vedere al resurselor, cred că oportunităţile din România vor atrage întotdeauna capitaluri în sistemul bancar românesc. S-a demonstrat din plin în perioada 2000-2008, atunci când capitalurile au intrat în ţara noastră într-un mod alarmant de rapid. În momentul crizei, investitorii au vrut să plece, dar nu au ieşit tot atât de repede, pe de o parte datorită poziţiei pe care a adoptat-o BNR şi, pe de altă parte, din convingerea acţionarilor că această piaţă nu trebuie părăsită.
În general, România a reprezentat o atracţie pentru capital în sistemul bancar. Sigur, sunt şi alte domenii unde nu există entuziasm pentru investitorii străini.
Ce ne lipseşte pentru a vedea anul 2020 mai performant din punct de vedere al bancarizării?
Anul 2020 este foarte aproape, iar dacă stăm să reflectăm un pic, la o ţară atât de mare pe cât este România, şi aici mă refer la partea teritorială, noi trebuie să ne gândim că pentru a bancariza economia şi populaţia românească, în actualele condiţii tehnice, trebuie să ne apropiem într-un fel sau altul de client.
Unii dintre noi trebuie să fie preocupaţi şi de micile afaceri, nu numai de cele mari. În plus, resursele vin de la populaţie, aşadar populaţia şi micile afaceri trebuie să fie în atenţia noastră. Or, în ceea ce le priveşte pe ambele, inteligenţa şi abilitatea de a se adapta sunt vizibile.
Sigur, unii ar putea spune că evoluăm, iar nivelul de pregătire al cetăţenilor români este în creştere. Eu am unele îndoieli în această privinţă şi, fără să fim potrivnici Ministerului Educaţiei, trebuie să recunoaştem că este o realitate prezentă de mai bine de 20 de ani: încercăm din răsputeri să reducem numărul analfabeţilor. Noi nu aveam acum 25 de ani atât de mulţi analfabeţi, au venit principii democratice, care au facilitat, din păcate, ca unii oameni să fie din ce în ce mai departe de ceea ce se numeşte un trend ascendent de civilizare.
Şi oamenii aceştia vor avea nevoie la un moment dat de utilizarea cardurilor, a online-ului, chiar dacă este vorba de încasarea unui ajutor social, a pensiei sau de plata facturilor. Este vizibilă diminuarea încasărilor prin intermediul casieriilor.
COMMENTS