Se visa inițial profesor matematică, dar viața l-a prins în mrejele sale și l-a purtat către banking, domeniu în care a făcut o carieră prodigioasă de o jumătate de secol, la cele mai înalte niveluri de performanță. Recomandă politica pașilor mărunți celor ce vor să urce pe scara ierarhică a bankingului, fără să ardă etape: „ca să ajungi conducător de oști trebuie să începi cu plutonul, nu cu batalionul”! Se declară a fi un autodidact și un permanent avid de cunoaștere, lucru demonstrat și de faptul că atunci când a împlinit 70 de ani a finalizat cel mai recent capitol ”educațional”, absolvind prestigiosul INSEAD, cu o temă, cum altfel, despre bankingul de care e legat de o viață (pe 13 august se împlinesc 50 de ani de la primul pas în sistem). Are încredere în băncile românești, în sistemul ca ansamblu, în capacitatea de inovare a românilor și în adaptabilitatea acestora. Consideră profesionalismul, integritatea, onestitatea, viziunea și jovialitatea ca fiind principalele valori de la care nu trebuie să facă rabat niciun bancher.
E de notorietate faptul că ați pornit la drum în pregătirea viitorului pe ”calea matematicii”: când ați realizat că doriți să mergeți către banking pe direcția matematicii, cum v-a ajutat matematica să performați în banking?
Matematica și mediul didactic aveau rădăcini adânci în familia noastră: aveam părinții, sora, unchi și alte rude care erau profesori. În acest context nu ”vedeam” la acea vreme o altă meserie mai interesantă decât cea de profesor. În timp am realizat că am înclinații spre matematică. Probabil prima sclipire a fost cea din clasa a opta, care pe atunci era clasă de liceu, când eu, băiatul venit de la țară, am fost singurul care am luat nota 10 la un test dificil de matematică.
A urmat apoi momentul 1968-1970, când România a decis să facă o strategie clară în ceea ce privește dezvoltarea pe parte de informatizare: au fost înființate 9 centre de calcul în 9 instituții importante. Student fiind, când mi s-a oferit posibilitatea de a urma cursuri pe specializare matematică – informatică am optat fără ezitare către secția de cercetări operaționale.
Matematica m-a ajutat enorm să înțeleg lucruri: ea mi-a facilitat și pașii următori de dezvoltare profesională, care au însemnat studiu aprofundat pe informatică și ulterior pe contabilitate bancară. Mi-au plăcut toate aceste domenii: pe parte de contabilitate am făcut ulterior și un doctorat în ASE.
Cu ajutorul informaticii și contabilității am reușit să înțeleg ce se întâmplă în orice bancă. Cunoașterea a fost susținută în mod constant de școală, cursuri și oameni. Am un imens respect pentru oamenii din Banca Română de Comerț Exterior (BRCE), primul meu loc de muncă, care m-au învățat multe și și-au pus amprenta asupra dezvoltării mele ulterioare, ca bancher.
Concluzionând, aș putea spune că matematica, informatica și contabilitatea sunt oarecum înrudite: laolaltă sunt foarte importante atunci când vrei să faci analiză economică, să înțelegi ce se întâmplă într-o bancă, la un client sau o companie.
Dacă ar fi să nominalizați cele mai mari 5 satisfacții pe care vi le-a adus bankingul, la ce anume v-ați opri?
M-aș opri în acestă selecție în primul rând la cei 22 de ani petrecuți în BRCE, instituția financiară despre care pot spune că a fost cea mai complexă bancă din România, până prin anii 1995-1996. Era practic singura instituție financiară care până la schimbarea de regim a făcut banking adevărat, fiind în relație directă cu mediul extern. BRCE a fost prima bancă din România care a avut contabilitate pe calculator, ceea ce îi permitea să aibă o imagine exactă, zi de zi, asupra situațiilor patrimoniale: sistemul a devenit operațional pe 7.07.1974. Sunt mândru că am coordonat acest proiect, fiind cel mai tânăr din colectiv.
Un alt moment important legat de acestă instituție, tot BRCE a fost prima instituție financiară care a beneficiat de un audit extern, făcut de către cei de la Coopers& Lybrand (unul dintre părinții PwC de astăzi). Instituțiile financiare internaționale făceau la acea vreme presiuni pentru ca fiecare bancă să aibă situațiile financiare auditate de o companie independentă. Noi am fost primii: eu am avut responsabilitatea să coordonez acest proiect din partea BRCE. Erau momente de transformare în care încercam fiecare să înțelegem ce vrem unii (salariații băncii) de la alții (consultanții externi).
Un al doilea moment important pe care l-aș menționa este crearea unei bănci de la zero – e vorba de Banca București, actuala Alpha Bank, în al cărei top management am fost implicat timp de 12 ani.
Al treilea moment ar fi procesul de transformare a Casei de Economii și Consemnațiuni în bancă comercială: acest lucru a venit la propunerea mea și a fost acceptat de acționarul instituției, care însă mi-a trasat și sarcina de a mă ocupa efectiv de proces. Am condus acest proces deloc ușor din poziția de Președinte-Director General, proiectul a fost finalizat cu succes și sunt mândru că azi banca e pe o poziție de top la nivelul sistemului bancar din România.
O altă mare satisfacție e aceea de a fi cunoscut foarte mulți oameni: activitatea de bancher presupune să relaționezi cu foarte multe persoane, fie că acestea provin din mediul tău de lucru, fie din cel al clienților. Relaționând cu ei încerci să le înțelegi dorințele și visurile. I-am învățat pe foarte mulți cum să facă lucrurile și de cele mai multe ori au reușit.
Nu în ultimul rând am avut satisfacția să fiu ales de 5 ori președinte al ARB, asociație de care mă leagă foarte multe amintiri frumoase și care reunește adevărați profesioniști în domeniu. Activez cu drag și astăzi în calitate de Președinte de Onoare în cadrul acestei asociații.
Spuneați, de-a lungul discuțiilor purtate în cadrul interviurilor acordate și nu numai, că atunci când vrei să crești în carieră nu e bine să arzi etape: cum ar trebui să își dezvolte o carieră un viitor șef de bancă și ce ar trebui să învețe cei ce aspiră la o carieră în top managementul bancar de la bancherii cu experiență?
Vă spun de la început că sunt subiectiv în judecarea acestei întrebări: deși nu exclud posibilitatea ca cineva să reușească să ajungă în top arzând anumite etape, acestea sunt doar excepțiile ce confirmă regula. Eu am avut toate funcțiile posibile în banking, în afară de cea de director general adjunct. Am pornit în BRCE de la funcția de inspector (așa se numea pe atunci încadrarea pentru poziția de informatician). Fiecare etapă prin care am trecut m-a ajutat enorm.
Una din limitele pe care le vedem la cei care au ars etapele este incapacitatea de a relaționa și coordona oameni: persoanele acestea sunt foarte capabile, ca indivizi, foarte dotate intelectual, dar le lipsește experiența lucrului cu oamenii. Ei se văd ajunși pe la 35 de ani în poziții de vicepreședinte de bancă dar nu știu cum să gesioneze un colectiv. De aceea e bine să nu sari peste etape! Să nu uităm un lucru: poți ajunge conducător într-o bancă, dar nu e la fel de ușor să ajungi și lider. E ca în armată: fiecare general a fost cândva și maior și colonel – nu a ajuns la acel grad dintr-odată. Ca să ajungi conducător de oști trebuie să începi cu plutonul, nu cu batalionul!
Revenind puțin la momentul Facultății de Matematică, una din opțiunile avute în momentul în care ați decis să mergeți pe acestă cale ar fi fost o carieră didactică: ați ales să faceți pasul către catedră mult mai târziu, și din direcția bankingului, nu cea a matematicii: cum i-ați caracteriza pe cei cărora le transmiteți cunoștințe interesante, din teorie și practică? Ce le recomandați celor care chiar vor să urmeze o carieră într-o instituție financiară?
Provenind dintr-un mediu didactic mi-a făcut plăcere dintotdeauna să fiu la catedră. E interesant să ai contact cu tinerii. Am avut șansa să fiu invitat să țin numeroase prelegeri, să fiu profesor asociat la IBR sau Universitatea Româno-Americană, am primit și titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Vest din Arad.
Am fost întrebat adesea de cei din jur dacă e bine să faci o carieră în banking. Eu aș separa un pic lucrurile: există pe de o parte meseria de funcționar bancar și pe de altă parte meseria de bancher. Cele două sunt total diferite.
Sunt oameni care fac meseria de funcționar bancar cu mare plăcere, de foarte mulți ani. Ea are frumusețile ei și cei care o practică o fac cu drag dacă reușesc să înțeleagă că nu este doar o rutină zilnică. Însă meseria de bancher eu o asimilez pozițiilor de middle și top management: ea e una extraordinară, în care nu trebuie să ratezi nicio oportunitate de a o practica, și trebuie să te implici pe toate palierele, de la risc la trezorerie sau operațiuni, la dezvoltare și strategie. Diversitatea problemelor pe care trebuie să le rezolvi va fi mare, provocările, la fel, și toate te vor forma ca profesionist complet. Și e esențial acest lucru, pentru că nu știm niciodată ce schimbări pot veni: ați văzut, a venit pandemia, iar activitatea bancară a trebuit reorganizată în cea mai mare viteză. Ca bancher trebuie să dai dovadă de flexibilitate, să fii mereu pregătit și capabil să răspunzi oricărei provocări. Și încă un lucru: nu trebuie să te sperie necunoscutul și să fii capabil să inovezi în permanență! Concluzionând, e o meserie frumoasă, deloc simplă, cere eforturi mari, dar și oferă satisfacții pe măsură.
Uitându-ne în urmă, care ar fi cele mai importante 5 îmbunătățiri/momente de referință care au avut loc în activitatea bancară, după momentul 90? Aducând bariera timpului către momentul 2019, ce schimbări benefice a suferit activitatea bancară de la momentul declanșării pandemiei?
Aș începe cu faptul că după 1990 sistemul bancar a traversat un proces de transformare extraordinară, care a reușit din plin. Faptul că nu am avut un sistem sofisticat ne-a ajutat: dacă ne gândim la criza bancară din Grecia și Cipru, faptul că noi nu eram atât de sofisticați ne-a ferit de o expunere pe activele din aceste state.
Apoi aș menționa crearea de către ARB în colaborare cu BNR a sistemului electronic de plăți, în anul 2000. Faptul că l-am făcut mai târziu ne-a oferit șansa de a beneficia de toate noutățile și dezvoltările, astfel că a rezultat un sistem superior multora din state dezvoltate, cu mare tradiție bancară, precum Germania, Elveția sau Franța (la acel moment). Acesta suferă în mod constant adaptări, astfel că azi vorbim de plăți instant la care aderă din ce în ce mai multe bănci.
Mai trebuie menționate înființarea Biroului de Credit, a Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, a Institutul Bancar Român sau ROMCARD. Toate reprezintă pilonii de bază ai sistemului bancar românesc. Acestea, la care adăugăm legislația bancară și transpunerea normelor și recomandărilor europene, au permis dezvoltarea unui sistem bancar sănătos, performant, comparabil cu oricare alt sistem din Uniunea Europeană.
Revenind la evoluțiile de după 2019, putem spune că sistemul bancar a reușit să demonstreze, prin măsurile individuale ale băncilor dar și prin cele impuse de BNR sau ABE, reziliență și adaptabilitate la un mediu foarte volatil. El a făcut față fără sincope unor evenimente precum atacurile cibernetice sau crizele traversate de clienți, reușind prin măsuri specifice să mențină creditele neperformante la un plafon dătător de liniște.
Se vorbește mult de digitalizare și AI în banking, concepte benefice, în mod evident, activității bancare: v-aș întreba, ce nu va putea face niciodată AI și va rămâne atributul exclusiv al resursei umane?
Trendul actual arată clar că descoperirile din această perioadă, digitalizarea și Inteligența Artificială vor transforma mult sistemul bancar, dându-i pe alocuri și o tentă de rigiditate mai mare. „Mașinile” vor înlocui în multe locuri oamenii: spre exemplu, dacă ne referim la retail, așa-numitele credite de raft vor fi oferite în viitor doar de mașini. Tot ceea ce ține de operațiuni repetitive, de asemenea, este deja în mare parte preluat de mașini.
Unde nu vor putea pătrunde digitalizarea și Inteligența Artificială e domeniul analizei calității acționarilor și managementului, pe parte de corporate: pe aceasta doar mintea umană poate să o facă așa cum trebuie. Sigur, digitalizarea poate ajuta, dar atributul analizei calității managementului și acționarilor va rămâne exclusiv resursei umane.
Digitalizarea e unul dintre salturile mari pe care bankingul le-a făcut: poate să mai vină schimbare la fel de mare în viitorul apropiat? Cum vedeți îmbinarea, pe viitor a bankingului cu blockchainul sau eventual monedele digitale?
E clar că vom avea de a face cu un banking diferit, mai repede decât ne-am fi așteptat. Mașinile, roboții, devin parte a sistemului de la o zi la alta: aș vrea să nu limităm noțiunea de robot de care vorbim la acele mașinării care livrează bani (având formă fizică, acestea sunt mai vizibile, dar reprezintă partea mai brută a soluției). Acești roboți, dacă sunt gestionați corespunzător, pot rezolva extrem de rapid lucruri foarte complicate pentru partea umană, cum ar fi analiza de baze de date. Ei pot face clasificări, reclasificări, aranjări, interfețe între soluții, la un nivel inimaginabil pentru mintea umană. Suntem într-o euforie în care fiecare bancă încearcă să își apropie cât mai mult noile tehnologii.
Mergând tot pe problematica actuală, mulți analiști văd prefigurându-se foarte aproape o nouă criză financiară: e capabil sistemul bancar să treacă bine și acest test? Cu ce costuri? Cum vedeți evoluția NPL și a celorlați indicatori ai sănătății financiare a băncilor?
Parcă am început să ne obișnuim cu crizele și pe măsură ce trece timpul devenim experți și în a le gestiona. În 2007-2008, când a izbucnit criza neprevăzută, am fost luați pe nepregătite. Ne-am revenit din mers și am scăpat fără falimente zguduitoare de genul celor înregistrate în anii 1929-30: au ieșit practic din piață prin faliment doar două bănci americane (sigur, altele s-au restructurat, au fost vândute, au fuzionat, dar asta e o altă poveste). Experiența dobândită atunci a făcut ca mai apoi criza pandemică să nu ne mai surprindă nepregătiți. Normele și noile reglementări de după momentul crizei din 2007-2008 ne-au ajutat mult acum.
Capitalizarea bună a sistemului bancar a făcut ca acesta să treacă ușor peste pandemie: ne-am permis acordarea amânărilor la plată, am putut face provizioane etc. Azi legislația nu te mai lasă să ieși de pe drumul drept – o bancă nu mai poate face ce vrea ea, ca în urmă cu 15 ani: ea nu mai poate da credite decât atât cât îi permite capitalul iar regulile de solvabilitate sunt mult mai dure. BASEL III obliga băncile să aibă un minim de solvabilitate de 8%.În România suntem azi la peste 20%, poate chiar 22%, cumulând toate cerințele legate de capital.
Nu văd ca rata creditelor neperformante să ajungă iar la niveluri de două cifre și sper ca măsurile care vin să îi sprijine pe clienți, să îi ferească pe aceștia de insolvență și faliment.
Actualele turbulențe geopolitice și presiunile inflaționiste riscă să deterioreze raportul credite/depozite și mai ales miss matcheul de maturități, ceea ce ar putea aduce probleme bancherilor: cum pot fi determinați românii să își țină banii la bănci pe termen lung?
Să ne amintim că sistemul bancar din România a lucrat bine și la un raport de credite/depozite de 130%. Am demonstrat în timp că suntem un magnet pentru băncile străine și instituțiile financiare internaționale. Eu unul nu cred că vom fi vreodată în situația să avem cerere solvabilă, proiecte bancabile, și să nu fim în stare să le satisfacem din lipsă de resurse. Băncile cu capital străin au demonstrat de foarte multe ori că atunci când există cerere sunt capabile să asigure fondurile și lichiditatea necesară. Băncile cu capital românesc au ținut, de asemenea, pasul.
Românii au în acest moment încredere în bănci și își încredințează economiile spre păstrare către acestea. E adevărat, în condiții de inflație ridicată ei se uită mai atent la fiecare bancă. Singurele îngrijorări, la acest moment, țin de apariția unui jucător puternic, care absoarbe resurse din piață oferind randamente din ce în ce mai mari: statul român. Spre binele țării, sper ca această escaladare a ratelor dobânzilor să se oprească cât mai curând.
Ajungând la capitolul prețul banilor: care ar fi nivelurile ”normele” la care ar trebui să se stabilizeze ratele dobânzilor, la credite și depozite, după traversarea acestui puseu inflaționist ce se prelungește?
Românii au învățat că e mai bine să își țină banii în mai multe coșuri: pentru liniștea lor ei țin cei mai mulți bani în depozite bancare. Unii, ceva mai curajoși, merg și cumpără titluri de stat și intră chiar pe bursă. Contează mai puțin unde îi țin: important e să fie în circuitul financiar, pentru că acesta funcționează pe principiul vaselor comunicante și, până la urmă, capitalul ajunge tot în finanțarea economiei reale.
Dobânzile se străduiesc să țină pasul cu inflația: în anumite momente nu se pot mișca la fel de repede și la fel de amplu. Dacă la depozite ratele dobânzilor se corelează cu rata inflației, la credite ea trebuie să acopere costul resurselor, costul riscului, costurile operaționale și marja de profit.
Presiunea pe dobânzi e mare: Ministerul Finanțelor a dus ștacheta peste 8% (plus scutirea de impozit). Va exista în permanență o corelare între ceea ce oferă statul, pentru a aduna banii necesari dezvoltării țării și acoperirii deficitelor, și ceea ce oferă băncile. Există însă și situații, atunci când e vorba de sume foarte mari, când rata dobânzii se negociază între bancă și client, dincolo de ceea ce e afișat la ghișeu.
Una peste alta, nu cred că vom ajunge la depozite remunerate cu rate ale dobânzilor cuantificabile în două cifre.
Aș închide cu o întrebare ce îmbină trecutul cu prezentul: care ar fi valorile ce au călăuzit și trebuie să călăuzească în continuarea bancherii? La ce nu au voie aceștia să facă rabat, niciodată, indiferent de etapa istorică în care se află bankingul?
Aș menționa, pe scurt și fără a avea pretenții de exhaustivitate, cinci valori indispensabile bankingului. Le voi reda într-o ordine aleatorie, fără a încerca să fac vreun clasament: acestea sunt profesionalismul, integritatea, onestitatea, viziunea și jovialitatea.
De ce jovialitate? Pentru că un bancher interacționează cu mulți oameni, nu e închistat într-un microsistem cum poate fi, spre exemplu, un inginer, un doctor sau un arhitect. Bancherul interacționează cu colegii din bancă, cu reprezentanții autorităților guvernamentale sau locale, cu cei ai BNR dar și (mai ales) cu o multitudine de clienți!
COMMENTS