Băncile comerciale care activează în România nu au terminat anul 2012 prea confortabil, iar acum se pregătesc de un 2013 ce se anunţă mult mai greu decât şi-ar fi închipuit cu puţin timp în urmă. Deşi sistemul este solid, sănătos, cu indicatori de solvabilitate şi lichiditate excelenţi, problemele rămân. Şi urmează o restructurare adâncă şi de durată.
Datele preliminare aferente exerciţiilor financiare ale anului 2012 arată un sistem bancar românesc pe creştere la capitolul active, acestea ajungând la aproape 366 miliarde lei (12 miliarde lei creştere netă, 3,41% procentual). Din totalul activelor creditele şi creanţele reprezintă circa 60%, acestea fiind în scădere faţă de 2011. Capitalul social se ridica la 31 decembrie la aproape 25 miliarde lei, în timp ce fondurile proprii se plasau uşor peste cota de 30 miliarde lei (în scădere cu 3,62% faţă de finele anului precedent).
Putem constata o pierdere de teren din partea băncilor considerate mari, din punct de vedere al activelor, în favoarea celor medii (şi aceasta pentru că o serie de bănci mari au pierdut active coborând în clasa mediană). Băncile mari cumulau la 31 decembrie active de 61,09% (în scădere de la peste 65% în 2011), cele medii adunau şi ele 33,45% (28,67% în 2011), în timp ce cele mici strângeau 5,46% (5,38% în 2011). Aruncând o privire pe clasamentul după active la finele lui 2012, constatăm o nouă schimbare pe treapta a treia a podiumului. Dacă primele două poziţii sunt intangibile, cu toate că şi în 2012 atât BCR cât şi BRD au pierdut cotă de piaţă, cea de-a treia se dispută. Câştigătoare de această dată a fost Banca Transilvania, în dauna CEC Bank. UniCredit Ţiriac Bank se impune în faţa Raiffeisen Bank în lupta pentru cea de-a cincea poziţie, în timp ce locul 7 e disputat acerb de Volksbank, ING şi Alpha Bank. Banca Transilvania, CEC Bank şi UniCredit Ţiriac sunt cei mai importanţi câştigători de cotă de piaţă, în timp ce la capitolul perdanţi notăm BCR, BRD şi Volksbank. Nu sunt de neglijat nici plusurile acumulate de Intesa şi respectiv OTP. Detaliile complete despre evoluţia activelor celor 21 de bănci cu cote de piaţă de peste un punct procentual, pentru ultimii doi ani, le puteţi descoperi consultând tabelul 2.
Punctul nevralgic al sistemului bancar rămâne profitabilitatea. Scriam în analiza la 9 luni despre faptul că sistemul bancar va închide încă o dată pe pierdere, iar rezultatele preliminare ne confirmă acest lucru. Deşi 19 bănci au închis bilanţurile pe plus şi 22 pe minus, trăgând linie ne rezultă o pierdere ce depăşeşte 2 miliarde lei (bănci comerciale, sucursale ale băncilor străine plus Creditcoop). Practic, pierderea la nivel de sistem a crescut cu peste 60% într-un singur an! Pe cale de consecinţă, cele două rentabilităţi clasice se cantonează în teritoriu negativ: ROA -0,55%, ROE, -5,12%. Dacă investitorii cu apetit pentru achiziţionarea unui pachet la o bancă din România ar privi numai aceşti doi indicatori, cu siguranţă că apetitul lor ar fi rapid inhibat. Iar situaţia nu este una specifică României, ci întregului mapamond, în perioada postcriză.
Operaţiunile nete cu clientul au urcat cu aproape 10 miliarde lei în ultimul an, până la 215 miliarde lei (creştere de 4,78%). Creditul neguvernamental se menţine la cote de îngheţ, plusul aferent lui 2012 fiind unul insignifiant, cu mult sub rata inflaţiei (creştere de 1,28%). Valoarea totală a creditului neguvernamental a fost la 31 decembrie de 225,8 miliarde lei, din care aproximativ 104 miliarde reveneau persoanelor fizice, iar 121 miliarde persoanelor juridice. Privite ca dinamică, creditele aferente persoanelor fizice au crescut cu 0,19%, în timp ce creditele pentru persoane juridice au urcat cu 2,23%.
Continuă să crească creditele neperformante, chiar dacă plusul lunar se diminuează, iar pe cale de consecinţă cresc şi provizioanele. Creditele neperformante aferente clasei 2 au ajuns la 18,23%, de la 14,33% cu numai 12 luni în urmă. Provizioanele pe standardele româneşti de contabilitate au crescut cu peste 8 miliarde lei, apropiindu-se de pragul de 40 de miliarde de lei. Pe standarde IFRS acestea sunt cu aproape 10 miliarde de lei mai mici. Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor clasificate Pierdere 2 era la 31 decembrie de 101,96% pe RAS şi 76,13% pe IFRS (faţă de 97,82% pe RAS şi 67,42% pe IFRS la 31 decembrie 2011). Rata riscului de credit a urcat destul de mult, de la 23,28% cu un an în urmă, la aproape 30% la momentul actual.
Îmbucurător este faptul că românii au devenit ceva mai prudenţi, sursele atrase de la populaţie de către băncile comerciale urcând în 2012 până la 122 miliarde lei, cu aproape 10 miliarde mai mult decât în urmă cu un an. Cu toate acestea, chiar în condiţiile în care băncile mamă recomandă copiilor să se descurce cât mai mult cu resurse proprii atrase din ţara în care activează, raportul credite per depozite se menţine ridicat – 120% (faţă de 116% la 31 decembrie 2011).
Lichiditatea imediată a coborât de la 37,2% în 2011 la 35,86% în 2012, menţinându-se la valori mai mult decât confortabile.
Din ce mai fac băncile bani? Se tot vehiculează ideea că de pe urma statului, veşnic aspirator de lichidităţi, pentru a-şi acoperi găurile greu de peticit ale bugetului. Business-ul băncilor cu clientela nebancară se situează de ceva vreme pe palierul 58%. Raportul dintre veniturile operaţionale şi cheltuielile operaţionale se menţine unul ridicat – 175%, în timp ce inversa, vestitul cost/income se plasează uşor peste 58%.
Conştientizând faptul că vremurile de boom nu mai au şanse de revenire, băncile operează restructurări pe toate fronturile. În primul rând băncile încearcă (sau ar trebui să facă acest lucru) să-i ajute pe cei care se dovedesc a fi de bună credinţă şi doritori de a se achita de debite, chiar dacă trec prin momente mai puţin faste.
În al doilea rând, managerii redesenează produsele în conformitate cu noile cerinţe ale normelor de creditare, dar şi cu interesul actual al consumatorilor. Nu în ultimul rând, se efectuează ajustări destul de abrupte în ceea ce priveşte dimensiunea reţelelor bancare şi a numărului de salariaţi. Numai în 2012 au plecat din sistemul bancar peste 4000 de salariaţi şi au fost închise peste 300 de unităţi teritoriale. Iar 2013 nu se anunţă mai paşnic, aproape 2000 de oameni urmând să plece numai de la cel mai mare jucător din piaţă! Cifrele pot fi uneori înşelătoare în ceea ce priveşte evoluţia numărului de salariaţi. Sunt mult mai mulţi cei care ies din sistem, pentru că organigramele evoluează şi se caută specialişti pentru posturi cu care până acum nu eram obişnuiţi. Acesta poate fi şi un lucru bun, pentru că sita care cernea calitatea angajaţilor din sistemul bancar se lărgise extrem de mult în 2007-2008, perioadă în care şcolile nu mai făceau faţă cu producţia de bancheri. Mai multe detalii despre aceste cifre sintetice aferente sistemului bancar puteţi regăsi în tabelul 1.
Ce se aşteaptă în 2013?
După cum am spus-o deja, se aşteaptă o intensificare a proceselor de restructurare în interiorul băncilor. Confruntate cu noile cerinţe în materie de adecvare a capitalului ce derivă din BASEL III, băncile vor trebui să caute soluţii. Cum fonduri suplimentare sunt din ce în ce mai greu de găsit, soluţia fuziunilor nu trebuie deloc neglijată. Am avut în 2012 un prim exemplu n Intesa-Firenze. Anul care tocmai a început pare să fie mai darnic în mişcări de acest tip. Urmărind ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, e de presupus că se vor face paşi importanţi în 2013 pe linia fuziunii dintre National Bank of Greece şi Bancpost. O altă mişcare care ar trebui să se finalizeze rapid este cea dintre Piraeus Bank şi ATE Bank. Iar lista rămâne deschisă, numele vehiculate ca fiind la vânzare lăsând loc oricărei mişcări de tip fuziuni&achiziţii.
Norel Moise/Ortansa Moise
COMMENTS