- Text interventie Florin Luca la conferinta « Vestele galbene – revolta celor abandonați » organizata de Fundatia Europeana Titulescu in data de 27 martie 2019 –
Acum cateva saptamani am fost in Franta si am avut ocazia sa observ ca trecator reprezentanti ai Vestelor Galbene. Am vazut oameni in mare parte simpli, presati de grija zilei de maine, dornici sa munceasca si sa-si castige mai bine existenta la ei acasa, asa cum sunt foarte multi romani…I-am vazut la intersectiile drumurilor, la barierele de la autostrazi, in pietele publice… Am vazut oameni care nu mai au nimic de pierdut, determinati sa lupte pentru o viata mai buna si sa faca Revolutie…
Dar ce oameni imbraca Vestele galbene? Ce-si doresc ei? Ce patologii sociale se afla in spatele acestor simptome ce au bulversat societatea franceza? Care este impactul asupra economiei? Ce teren politic ocupa Vestele galbene? Cum au raspuns autoritatile (in special Presedintele Emmanuel Macron) noilor provocari? La aceste intrebari voi incerca sa raspund in cele ce urmeaza.
Vestele galbene, sustinute de peste 50% din Francezi, conform sondajelor, sunt oameni care in general au un patrimoniu si venituri mici. Dar, in mod neobisnuit, nu vizeaza prin revendicarile lor patronii, marile companii, ci in special Statul, Presedintele, Guvernul, partidele politice. Practic, in loc sa conteste inegalitatile create de piata, Vestele galbene cer Statului sa ia masuri pentru ca acestea sa nu se agraveze.
Dar de ce am ajuns in fata unui astfel de fenomen ? In primul rand pentru ca Vestele galbene sunt formate in majoritate din lucratori independenti, profesii liberale sau pensionari. Pe de alta parte, exista in istoria Frantei o traditie republicana potrivit careia Statul trebuie sa joace un rol important in reducerea inegalitatilor.
Mobilizata initial impotriva cresterii preturilor si impozitelor la carburanti, Miscarea Vestelor galbene si-a orientat dupa aceea revendicarile catre un spectru mai larg:
- Puterea de cumparare, majorarea pensiilor, crearea de locuri de munca, imigratia…
- Reducerea taxelor si impozitelor pentru produsele de prima necesitate (alimente, utilitati, carburanti,…) ;
- Introducerea Referendumului Initiativelor Cetatenesti(RIC);
- Transparenta din partea autoritatilor pentru utilizarea fondurilor publice.
Referendumul Initiativelor Cetatenesti, in acceptiunea Vestelor galbene ar permite poporului sa:
- revoce alesii;
- modifice Constitutia ;
- instaureze sau sa abroge legile.
Chiar daca protestele continua in fiecare weekend, intensitatea lor este eterogena… Exista concesiuni din partea Statului Francez de aproximativ 11 miliarde de euro. Aceste concesiuni vor incita consumul intern si implicit cresterea economica. Ne socheaza violentele, ce nu se opresc si creeaza piederi economice si suferinte fizice. Violentele au avut un efect limitat asupra PIB in trimestrul IV al anului 2018 (0,1%), dar in 2019 efectul va fi de aproximativ 0,3% din PIB al Frantei. Cel mai afectat sector pe termen mediu va fi turismul.
Ce patologii sociale se afla in spatele acestor simptome?
In primul rand sentimentul ca lipsurile celor multi se datoreaza lacomiei celor bogati.
Dupa aceea, Francezii sunt cetateni foarte vigilenti. Ei participa la alegeri si-i privesc cu neincredere pe cei pe care i-au ales. Atunci cand nimeni nu reuseste sa capteze aceasta neincredere si s-o transforme intr-un discurs, intr-un program politic, nemultumirea ia forma violentei. Violenta verbala si fizica arata pe de alta parte explozia unei societati ce se bazeaza de mult pe un sistem de renta si privilegii. Ea se concretizeaza si prin dorinta de a fabrica un inamic si de a arata ca modelul democratic actual nu mai este viabil.
Imbracarea vestei galbene are un efect imens. Ea aduce anonimatul intr-un spectacol de anvergura. Le aminteste francezilor ca ordinea sociala in care traiesc de zeci de ani trebuie zdruncinata. Exista o fragmentare imensa in Franta. In primul rand pe plan social. In ciuda aparentei de prosperitate, in Franta exista aproape 9 milioane de persoane sarace si multe alte milioane care traiesc modest si care sunt tinute la distanta de catre cei bogati si de catre elite. Toate institutiile publice si marile corporatii din Franta sunt conduse de oameni nascuti in aceleasi cartiere, care frecventeaza aceleasi scoli si care provin din aceleasi medii sociale. Francezii sunt insa din ce in ce mai dezamagiti de aceste elite. Clasa medie a pierdut mult din puterea de cumparare si s-a degradat. Cu titlu de exemplu, Bordeaux, unul dintre cele mai prospere orase ale Frantei, a devenit un important bastion al Vestelor galbene. Conform unor studii recente, aici preturile caselor si apartamentelor s-au triplat in ultimii 15 ani. Practic, ca in multe alte mari orase (inclusiv in Paris), la Bordeaux o parte importanta din clasa medie a fost scoasa la periferie. De aici au aparut si revendicarile initiale legate de impozitele pe carburanti, pentru ca oamenii sunt mult mai dependenti de masini decat cei care locuiesc in centrul orasului.
Pe de alta parte, s-a evocat posibilitatea ca si acesti oameni sa fie reprezentati pe scena politica. Una din ideile pe care le-am auzit in ultima perioada si care mi s-a parut foarte interesanta a fost aceea ca, in Franta, o parte din parlamentari sa provina din randul maselor populare, prin tragere la sorti.
Dar cum au raspuns autoritatile (in special Presedintele Emmanuel Macron) la aceste provocari?
Criza Vestelor galbene l-a obligat pe Macron sa nu mai considere partenerii sociali nocivi, asa cum ii trata pe vremea cand era Ministrul Economiei. Emmanuel Macron a renuntat la atitudinea « jupiteriana » pe care o afisa la inceputul mandatului sau si pare sa nu mai ia decizii singur. El si-a suflecat manecile, s-a aruncat in multime si a incercat, cu metoda, sa raspunda la aceste intrebari dificile, prin intermediul Marii Dezbateri (« Le Grand Débat »). Marea Dezbatere este o aducere in actualitate a Starilor Generale dinaintea Revolutiei Franceze si este apreciata de presa si analisti.
Este interesant ca Macron utilizeaza toate aceste evenimente pentru a readuce in atentia publica propria politica, nu pentru a veni neaparat cu noutati in planul sau de guvernare. Si apare atunci in mod legitim intrebarea : Emmanuel Macron este pe cale sa inventeze un nou model de democratie participativa sau doreste sa-si intareasca puterea solitara, dandu-i o noua forma?
Spun acest lucru pentru ca politica are de multe ori ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. De exemplu, la sfarsitul lunii decembrie, Emmanuel Macron parea dezarmat de Vestele galbene. Popularitatea sa era in cadere libera intr-o tara ce risca sa cada in haos. In martie insa, sondajele il arata drept castigator, impreuna cu partidul sau, la viitoarele alegeri europene. Vestele galbene, ce initial opreau actiunile Presedintelui, par acum sa devina cel mai bun agent pentru campania sa electorala. Cum a fost posibil acest lucru ? Practic, prin saturarea spatiului politic din Franta timp de cateva luni, « Vestele galbene » au redus la tacere toate partidele care, prin ambiguitatea si lipsa lor de orientare, nu au reusit sa profite de scaderea popularitatii lui Macron. In aceasta perioada nu a existat decat o singura opozitie in Franta: Vestele galbene. Fara sa-si dea seama, Vestele galbene au contribuit de fapt la redesenarea scenei politice, asa cum si-a dorit-o Macron. Dar vestele galbene nu au reusit deocamdata sa-si defineasca o linie idelologica precisa. Violentele si ambiguitatea Vestelor galbene i-au permis lui Macron sa se pozitioneze ca un aparator al ordinii si sa culeaga fructele mediatice ale unui astfel de demers. Marea Dezbatere i-a dat posibilitatea Presedintelui Francez sa-si remobilizeze electoratul. Iar aceasta mobilizare a dat nastere unor teme de stanga fara ca stanga politica sa profite. Putere de cumparare, justitie fiscala, servicii publice sunt subiecte ce au aparut pe masa. Ecologia isi face si ea simtita prezenta… Vantul bate de la stanga, dar stanga politica este in aer, nu-si gaseste pentru moment o incarnare, in timp ce electoratul sau se dilueaza. Plecand de aici, in afara de Macron si partidul sau, cei care trag foloasele electorale sunt populistii, care au dibacia sa construiasca adevarate « valuri ale furiei » in jurul unui « popor unic ». In acest fel, netransformarea deocamdata a Vestelor galbene intr-un partid de stanga a permis reconstituirea dialogului electoral Macron – Le Pen. In consecinta, o mare parte din electoratul francez de stanga si antilepenist se apropie, impotriva vointei sale, de partidul lui Macron, fenomen pe care l-am mai vazut si la Alegerile Prezidentiale din 2017.
In timpul Marii Dezbateri, au fost identificate patru cuvinte cheie de catre analisti : ruptura (ruptura sociala, democratica, economica, teritoriala), sanatate (cu toate ca Franta are unele dintre cele mai bune servicii de sanatate din lume, dorinta Statului de a taia anumite subventii creeaza mari nemultumiri), privilegii (alesii si bogatii sunt considerati o patura de privilegiati) si puterea de cumparare (ce nu a incetat sa scada pentru o mare parte a populatiei). S-a mai cerut: sa dispara statutul de functionar public, sa se descentralizeze serviciile de sanatate, fuzionarea taxelor si impozitelor intr-un singur impozit, sa se inchida ENA (celebra scoala de formare a elitelor din sistemul public).
Ati vazut violentele din ultimele zile. Partea dura va incepe de acum incolo pentru Macron. Presedintele Francez trebuie sa demonstreze ca poate controla violentele si ca Marea Dezbatere este procesul ce permite remedierea crizei sociale si politice actuale. La multiplele intalniri si manifestatii publice au participat aproximativ cinci sute de mii de persoane, pe retelele sociale au fost numarate aproximativ 2 milioane de contributii, fara a uita de caietele de doleante completate la nivelul Primariilor. Din aceasta mare de propuneri, Guvernul va face o triere. Dupa fiscalitate si cheltuielile publice, dezvoltarea durabila a reprezentat o tema foarte importanta in cadrul dezbaterilor. Se solicita si o reorganizare a modului de functionare a institutiilor Statului. Presedintele a solicitat fiecarui minister sa-i propuna un plan de transformare. Deputatii trebuie sa se alature acestui dispozitiv . Propunerile alese vor trebui sa raspunda la problemele cele mai profunde ale Frantei, o tara mai divizata ca niciodata.
Ce spunea Emmanuel Macron de curand ? « Nu vom mai putea decide ca inainte (nici eu si nici Guvernul), fara a cauta… consensul… Dar consens nu inseamna compromis si unanimitate. Suntem pe cale sa inventam o noua forma de democratie. » Si din punctul meu de vedere, cine spune « o noua democratie » spune « noi instrumente democratice », precum Referendumul de Initiativa Cetateneasca. Guvernul stie ca este asteptat cu un raspuns pe aceasta tema si incearca sa gaseasca o solutie. Reforma constitutionala este absolut necesara pentru a avansa.
In ceea ce priveste Marea Dezbatere, la sfarsitul primei etape francezii raman pesimisti : mai mult de doua treimi dintre ei considera ca aceasta initiativa nu va rezolva criza politica actuala si ca punctele lor de vedere nu vor fi luate in calcul.
… Emmanuel Macron ma face sa ma gandesc la ce spunea Machiavelli spre finalul cartii sale de capatai, « Principele » : « Dumnezeu nu voieste sa faca totul, pentru ca sa nu ne ia libertatea actiunii si partea de glorie ce ne revine. »
COMMENTS