Cu ocazia Conferinței de Risc de Țară care a avut loc recent la Paris, Julien Marcilly, economistul șef Coface a prezentat principalele amenințări la adresa economiei globale în 2020.
Acordul comercial SUA-China nu va fi suficient pentru reluarea comerțului internațional
În contextul unui 2019 marcat de o creștere a retoricii protecționiste (peste 1.000 de măsuri puse în aplicare la nivel mondial) și de prima scădere a comerțului global înregistrată în ultimii zece ani, Coface anticipează o creștere a comerțului internațional cu doar 0,8% în 2020. Este puțin probabil ca acordul comercial de armistițiu între Statele Unite și China să restabilească încrederea corporativă sau să sporească semnificativ industria și comerțul mondial, mai ales în condițiile în care doar 23% dintre măsurile protecționiste luate între 2017 și 2019 afectează Statele Unite sau China. Creșterea protecționismului este, așadar, o tendință globală și de durată, la care companiile vor trebui să se adapteze.
Creșterea globală, care s-a redus deja cu 0,75 pp anul trecut pe fondul acestor incertitudini comerciale, nu se va îmbunătăți în 2020, estimarea de creștere fiind de 2,4% (vs 2,5% în 2019). Coface se așteaptă ca insolvențele corporative să crească în 80% dintre țările pentru care sunt emise prognozele anul acesta, inclusiv Statele Unite (+ 3% în 2020), Marea Britanie (+ 3% în 2020, după o creștere cumulată de 17% de la referendumul din iunie 2016), Germania (+ 2%) și Franța (+ 1%). În general, Coface anticipează o creștere de 2% a insolvențelor la nivel mondial, în linie cu evoluțiile din 2019.
Sectoare: metalele, puternic afectate, construcțiile, stare favorabilă
Incertitudinile legate de mediul protecționist contribuie, de asemenea, la volatilitatea prețurilor mărfurilor, în special în agricultură, metale și petrol. Conform modelelor de prognoză ale Coface, prețul oțelului va continua să scadă în următoarele șase luni, penalizând companiile din sector, mai ales în condițiile în care creșterea din China – care reprezintă jumătate din cererea globală de oțel – se așteaptă să atingă doar la 5,8% în acest an. Prin urmare, evaluarea riscurilor din sectorul metalelor a fost retrogradată în 5 țări, inclusiv în Statele Unite și Italia. Mai mult decât atât, nivelul scăzut al prețurilor petrolului, în ciuda incertitudinilor geopolitice (60 USD pe baril de Brent în medie în 2020, după 64 USD în 2019) va afecta unii producători îndatorați, în special în Statele Unite.
Într-o notă pozitivă, sectorul construcțiilor beneficiază de politici monetare extrem de expansioniste: evaluarea acestui sector a fost îmbunătățită în 4 țări (inclusiv Brazilia și Turcia). În total, Coface a retrogradat 22 de sectoare, în timp de 8 sectoare au înregistrat îmbunătățiri în trimestrul al 4-lea din 2019, reflectând creșterea semnificativă a riscurilor pentru economie.
În 2020, companiile se vor confrunta în principal cu riscuri non-economice
Sfârșitul anului 2019 a adus o creștere a tensiunii sociale în întreaga lume, cu diferite niveluri de intensitate. Această tendință a fost anticipată de indicele de risc politic Coface, publicat la începutul lui 2019 la un nivel ridicat. În 2020, acest indicator prognozează un nivel ridicat de risc social în mai multe țări din Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și chiar Rusia.
Începând cu 2019, nemulțumirea socială s-a manifestat și în cererile tot mai mari de protecție a mediului. Riscurile de mediu au o gamă largă de efecte asupra creditului corporativ: o frecvență mai mare a riscurilor fizice (dezastre naturale care decurg din schimbările climatice), dar și riscuri de tranziție (reglementări noi și mai stricte, modificări ale standardelor consumatorilor). Pentru acestea din urmă, efectele unor reglementări mai stricte împotriva poluării pentru sectorul auto din India sau în transportul mondial maritim trebuie monitorizate în acest an. Coface acordă o atenție deosebită analizei acestor două categorii de riscuri pentru mediu.
Economii emergente: riscul suveran este din nou în centrul atenției
Dezvoltarea economiilor emergente ar trebui să accelereze ușor în acest an (3,9% față de 3,5% în 2019). Cu toate acestea, datoria publică a atins un nivel maxim istoric pentru aceste țări și crește în toate regiunile, cu excepția Europei Centrale și de Est. În America Latină, gradul de îndatorare este mai mare decât nivelul înregistrat la sfârșitul anilor 1990, care a fost o perioadă marcată de crizele economice recurente. În Africa, datoria publică este aproape de nivelul observat în urmă cu aproximativ cincisprezece ani: o perioadă de acoperire a datoriilor de către donatorii internaționali și bilaterali. Pentru companiile din aceste regiuni, aceasta înseamnă că arieratele guvernamentale și a marilor întreprinderi de stat ar putea crește în acest an. Singura veste bună este că structura datoriei suverane a țărilor emergente este, în general, mai favorabilă decât acum douăzeci de ani, deoarece 80% din aceasta este acum exprimată în monedă locală.
În acest mediu delicat și volatil în care economiile se confruntă cu provocări, 4 evaluări ale țărilor au fost retrogradate (Columbia, Chile, Burkina Faso și Guinea), în timp ce 6 evaluări de țară au fost îmbunătățite (Turcia, Senegal, Madagascar, Nepal, Maldive și Paraguay).
COMMENTS