Să ne imaginăm că suntem la sfârșitul anului 2021, începutul lui 2022 și analizăm efectele pe care criza Covid-19 le-a avut asupra economiei și mediului de afaceri. Cum ar suna un răspuns rapid la o astfel de întrebare pe acestă temă ? Ei bine, din multele scenarii ce pot fi oferite, voi alege unul moderat optimist, nu pentru că situația de astăzi mi-ar oferi resurse pentru o argumentație suficientă în acest sens, ci pentru simplul fapt că asta îmi permite să am o abordare pozitivă și să aduc în prim-plan o serie de măsuri posibile a căror adoptare ar ajuta economia în ansamblu.
Dacă statul ar găsi în criza sanitară și economică și o oportunitate de a se reforma și de a adopta măsuri care să permită dezvoltarea cadrului de reglementare pentru afaceri și a sistemului de evaluare a impactului acestor reglementări, atunci un răspuns moderat optimist ar suna așa : creșterea economică în 2020 a fost cu mult sub cea din anul precedent, gradul de îndatorare a crescut și el, ca urmare a șocului din lunile martie – iulie 2020, dar există premise pentru o revenire, datorită câtorva alegeri înțelepte făcute de autorități și de companii.
Aceste măsuri nu rezolvă complet problemele recurente ale României care au ținut pe loc mediul de afaceri, dar dincolo de aspectul politicilor publice, ele dau speranța că lucrurile pot evolua în direcția corectă în sensul (1) unei reduceri a poverii fiscale, (2) a umplerii golului lăsat de lipsa stimulentelor pentru dezvoltare, inovare și investiții, inclusiv în capitalul uman, (3) al unei adaptari a legislației muncii în acord cu nevoile crescute de mobilitate și flexibilitate, și în fine a (4) unei posibile predictibilități și stabilități legislative.
Revenind la prezentul post-lockdown, în care virusul nu a dispărut și continuă să afecteze individul și compania deopotrivă, ”vindecarea” persoanei este în mâna medicilor, dar cea a economiei depinde de câteva măsuri importante pe care trebuie să le ia statul și firmele.
Ce poate face statul în continuare pentru companii
Fără a subestima deloc impactul pe care contextul economic internațional îl are asupra evoluțiilor economice interne, cred că situația actuală nu este întru totul întunecată și plină de dezastre și există și oportunități de care România trebuie să profite.
Pachetul de măsuri adoptat pe perioada stării de urgență (plata indemnizației de șomaj tehnic, scutirea de la plata unor contribuții / taxe; amânarea de la plata unor obligații fiscale, garanții de stat pentru IMM etc.) a ajutat o parte dintre companii să rămână pe linia de plutire.
Ceea ce trebuie să urmeze este, însă, pe cât de necesar, pe atât de greu de pus în practică : lansarea rapidă de noi măsuri de susținere financiar – fiscală, în așa fel încât mai ales firmele care produc o valoare adaugată mare să aibă posibilitatea nu doar de a pluti, ci de a vâsli. Asta înseamnă, pe de o parte, măsuri care să conducă la limitarea riscului creșterilor insolvențelor în piață (cu toate efectele subsecvente care duc la un blocaj iminent), iar pe de altă parte, măsuri care să stimuleze firmele să își păstreze forța de muncă și chiar să continue să se dezvolte. Să nu uităm că în pofida presiunii actuale asupra pieței muncii, reîntoarcerea unora din lucrătorii români din afară poate echilibra balanța în viitor și poate crește PIB-ul potențial. Aceste obiective pot fi atinse prin aplicarea unor măsuri care să asigure capitalizarea și reinvestirea profitului, un sistem de impozitare corect, o reducere a impozitării muncii, în fine corectarea unor anomalii existente în legislația actuală și debirocratizarea.
Statul trebuie să profite, de asemenea, de conjuctura europeană. Trebuie să țină cont de strategia UE de suspendare temporară a plafoanelor deficitelor fiscale, oferind resurse și proiecte de investiții publice care; se știe, au efecte conexe de antrenare importante și pot crește robustețea economică.
Când vorbesc de resurse mă refer la fonduri europene și la bugetul public, al cărui mod de gestionare trebuie schimbat din temelii. O țară care nu alocă bani pentru investiții, este o țară fără viitor.
În fine, trebuie să atragă investiții străine, oricât de greu pare în acest moment. Pentru a face acest lucru, este nevoie ca statul și establishmentul politic, în general, să depășească orgoliile doctrinare și să meargă către investitori nu doar cu un mesaj, ci cu propuneri concrete, fezabile pe termen mediu și lung.
Ce pot face companiile
Sunt câteva direcții pe care nu trebuie să le treacă cu vederea. Dintre acestea, prefer să mă opresc la următoarele soluții:
- Să își re-evalueze modelul de afaceri și să mențină o relație sănătoasă cu furnizorii și clienții
Aceasta presupune inclusiv să analizeze performanța contractelor în derulare. Desigur, în timpul unui blocaj plata furnizorilor poate fi complicată. Cu toate acestea, o notificare de întârziere poate salva o relație de afaceri, iar o renegociere a unor termeni contractuali nu înseamna neaparat sfârșitul.
Relațiile comerciale se desfășoară cel mai adesea sau ar trebui să se deruleze în baza unui contract la care părțile se raportează pentru a stabili executarea sau neexecutarea lucrărilor convenite. O inventariere rapidă a tuturor clauzelor contractuale (inclusiv a celor referitoare la forța majoră), este absolut necesară, pentru a cunoaște care sunt obligațiile firmei în materie de comunicare, întârziere sau neexecutarea termenilor contractuali. Comunicarea cu partenerii comerciali, conform celor agreate în contractele semnate, este obligatorie.
În absența unui contract scris între parteneri, se aplică dreptul comun al contractelor. Ori, conform Codului civil convențiile trebuie executate cu bună-credință, ceea ce presupune o obligație de cooperare și de comunicare între părți.
Același Cod civil mai prevede și posibilitatea invocării forței majore, în contextul neexecutării obligațiilor contractuale din cauze externe, imprevizibile, absolut invincibile și inevitabile sau a cazului fortuit, în contextul unor evenimente care nu pot fi prevăzute și nici împiedicate. În situația prezentă, determinată de Covid-19, invocarea forței majore sau, după caz, a cazului fortuit poate fi justificată, dacă partea care o invocă demonstrează că există o relație de cauzalitate neechivocă între contextul epidemic și neîndeplinirea obligației contractuale.
- Să își protejeze cea mai importantă resursă : angajații
Adoptarea măsurilor necesare securității și sănătății angajaților nu este doar o obligație legală dictată de Legea 319/2006 sau alte reglementări recent adoptate în contextul Covid-19, ci și cea mai înțeleaptă strategie pe care un antreprenor/o companie o poate adopta.
Câștigătorii crizelor economice au fost firmele care și-au pus în siguranță resursele. Cine nu se poate baza pe o echipă solidă în care a investit de-a lungul timpului, nu poate rezista crizelor.
Dincolo de asigurarea acestor condiții de securitate pentru angajați, se pune și problema cum își planifică compania reluarea proceselor / adaptarea bugetelor și o reducere a cheltuielilor pentru situația în care nu poate reporni 100 %. Până la o comunicare oficială a promiselor măsuri de susținere a companiilor, care se află în continuare în dificultate, soluțiile pentru management pentru a asigura continuitatea pe termen mediu și lung a afacerii pot fi :
- Telemunca: angajatorul poate decide să aplice în continuare telemunca acolo unde se poate, dar spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat pe perioada stării de urgență, o astfel de decizie nu mai poate fi luată unilateral. Este nevoie de acordul angajatului pentru continuarea acestei forme de muncă, caz în care un act adițional la contractul de muncă este obligatoriu să fie încheiat.
- Șomajul tehnic : angajatorul poate decide unilateral, conform Codului Muncii, să suspende temporar contractul de muncă al angajatului, dacă traversează temporar o perioadă cu activitate redusă sau dacă activitatea este în continuare întreruptă. În acest caz, compania este obligată la plata unei indemnizații de minimum 75% din salariul brut de bază al salariatului. În cazul companiilor în care există un contract colectiv de muncă, sunt aplicabile și eventuale drepturi suplimentare prevazute în aceste contracte. Pe perioada stării de urgență și până la 31 mai Statul a preluat plata acestei indemnizații de somaj.Până la o altă decizie a Guvernului de susținere a indemnizației de șomaj, regula este că plata acestei indemnizații revine integral angajatorului în viitor. De menționat, în context, că trimiterea în șomaj tehnic a salariatului și rechemarea lui la lucru fie și pentru câteva ore, constituie o contravenție conform legilor în vigoare.
- Zile de concediu restante din anii anteriori sau ore libere plătite : Chiar dacă Codul muncii nu prevede acum o procedură sau documente specifice, compania poate emite o dispoziție în acest sens care să prevadă că pe perioada reducerii temporare a activității (determinată, de exemplu, de scăderea comenzilor, etc.), se acordă salariaților ore/zile libere plătite din care se vor compensa orele suplimentare ce ar putea fi efectuate în urmatoarele 12 luni.
- Reducerea temporară a timpului de lucru, în măsura în care perioada de reducere a activității durează mai mult de 30 de zile lucrătoare. Angajatorul poate decide reducerea timpului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
- Reducerea normei de lucru de la full-time la part-time, cu reducerea aferentă a programului de lucru pe perioada cât angajatorul se confruntă cu o reducere de activitate. O astfel de măsura poate fi dispusă însă doar cu acordul salariatului.
- Să securizeze și să planifice corect invesțiile
Desigur, primul gând care vine în mintea oricărui antreprenor în prezent este legat de capital. Dar, nu trebuie să uităm că exista fonduri care au acest capital pe care îl pot aloca, chiar dacă investitorii vor fi mai vigilenți.
Este un moment pentru o transformare favorabilă a afacerii. Nu este timpul de a sta pe loc, ci timpul de a merge înainte, de a merge mai departe.
De pe altă parte, dacă lucrurile merg prost, firmele trebuie să aibă pregătite scenarii de stres, adică scenarii de restructurare, astfel încât să prevină o nevoie de lichiditate, nu să conștientizeze când este prea târziu.
- Să construiască o strategie digitală a firmei
Criza ne-a arătat că viitorul este digital. Investiția în soluții digitale poate avea un impact semnificativ asupra capacității de reacție a companiei și de a concura în următoarele 18 – 24 de luni, în condițiile unor constrângeri legate de disponibilitatea capitalului uman și nu numai.
Odată cu ascensiunea rapidă a telemuncii și a realității distanțării sociale, sistemele integrate de lucru la distanță și platformele digitale trebuie să se deschidă inclusiv pentru operatorii mici și mijlocii.
În fine, ca să ajungem acolo unde ne dorim este nevoie de o viziune pe termen lung și de o înțelegere a mecanismelor ce pot fi utilizate. Prezentul este rezultatul acțiunilor din trecut, și a întelegerii și anticipării conjucturilor. De ceea ce fac astăzi statul și companiile depinde viitorul economic.
In concluzie aș aminti un vechi proverb românesc care spune „Cum îți vei așterne, așa vei dormi ». Viitorul, noi ni-l construim, nu ni-l face altcineva în locul nostru !
Dana Gruia Dufaut, Managing Partner, Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT
COMMENTS