Scăderea natalității, migrația și îmbătrânirea populației vor face ca forța de muncă să scadă cu aproape 9% până în 2030, se arată în raportul de țară pe 2022 publicat de Comisia Europeană. Impactul negativ al problemelor demografice pe piața muncii va trebui compensat prin creșterea productivității muncii, dar și prin creșterea numărului de angajați în rândul femeilor, al romilor și al persoanelor în vârstă.
Datele Eurostat arată că punctul de plecare este deja îngrijorător, dacă se face trimitere la contextul european al anului 2021, în care țara noastră ocupă o poziție precară atât la nivel regional cât și raportat la marile economii europene, mai ales că ponderea persoanelor active se situează semnificativ sub media europeană.
De reținut, populația ocupată include, potrivit metodologiei statistice standardizate, atât șomerii ( 459,2 mii de persoane anul trecut), cât și persoanele subocupate (117,4 mii persoane care lucrează doar cu program parțial, ar dori și sunt disponibile să lucreze mai multe ore). Cele 215,2 mii persoane care ar fi disponibile să înceapă lucrul dar nu caută un loc de muncă sunt incluse în segmentul de persoane inactive, la fel ca și cele 12,3 mii persoane care caută loc de muncă dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul (de unde și cifra totală de 227,5 mii persoane). Înregistrarea lor oficială dacă ar îndeplini toate condițiile tehnice ar majora rata șomajului cu circa 50%, de la 5,6% până la 8,4%.
Revenind la poziționarea față de alte state membre ale UE, atât din fostul bloc socialist cât și din cele mai mari economii (la care am adăugat Suedia, drept exemplu de „bună activitate”), se poate observa că stăm relativ slab în materie de resurse umane ca factor de producție, atât din motive de nivel de dezvoltare dar și din perspectivă socio-culturală.
Edificator, suntem singurii sub pragul de 60% îndeplinit la nivel regional ca procentaj al persoanelor active pe segmentul de vârstă 15 – 74 ani, dar ușor peste Italia (56,3% la noi față de 56,3% la ei), cu surorile latine Franța și Spania aproape de media europeană dar mult sub situația din Germania (69,1%) sau Suedia (73,8%). Ceea ce înseamnă că, dincolo de creșterea pe partea calitativă a productivității muncii, mai avem neexploatate resurse de tip cantitativ, care par să constituie un atu important pentru țările nordice în pofida nivelului de trai și a gradului de protecție socială care ar permite o abordare mai lejeră a necesității de a desfășura o activitate.
În fine, poate că ar trebui o analiză ceva mai aprofundată a datelor puse la dispoziție de către INS pentru ultimii patru ani, fiind evidentă scăderea importantă a ponderii persoanelor active localizată în 2021. Mai ales că analiza recentă a Comisiei Europene arată o contribuție negativă a numărului de ore lucrate (-0,5 puncte procentuale la PIB potențial, în 2019 și, estimat, pentru 2022, de la doar -0,1% în 2018, chiar dacă facem abstracție de perioada de pandemie, cu -0,8pp în 2020 și -0,9pp în 2021).
COMMENTS