România, consum și rezultate economice în context regional

România s-a situat în 2023 exact la mijlocul statelor UE în ce privește nivelul de trai măsurat pe baza consumului individual efectiv (AIC/locuitor, abrevierea în lb. engleză), potrivit datelor publicate de Eurostat. Nivelul de 89% din media Uniunii ne-a plasat pe locul 14, după Irlanda (94%) sau Lituania (92%) dar peste Spania, Portugalia (ambele cu 88%), Slovenia (87%) sau Polonia (86%).

În varianta de măsurare a nivelului de trai prin PIB pe locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard, ne-am situat „doar” pe locul 20, la 80% din media UE, la egalitate cu Polonia și mai sus decât Ungaria, Croația (cu câte 76%), Slovacia (73%), Letonia (71%), Grecia (67%) și Bulgaria (64%). Necorelarea este prezentă și la alte state dar apare ca mult mai evidentă în cazul nostru.

AIC față de PIB/locuitor

 Potrivit Eurostat, AIC (consumul individual efectiv) reflectă mai fidel bunăstarea unui cetăţean dintr-o anumită ţară decât Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, bazat pe bunurile şi serviciile achiziţionate şi plătite de o gospodărie. AIC se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor realmente consumate de indivizi, fără a ţine cont de faptul că acestea au fost contractate şi plătite de către gospodării, guvern sau organizaţii non-profit. De aceea, este de preferat pentru comparaţii internaţionale și reflectă mai bine nivelul de trai. Diferenţele rezultă din aceea că ponderea plăţilor făcute direct de gospodării pentru servicii importante, precum sănătatea şi învăţământul, diferă substanțial de la o ţară la alta. Astfel, ordinea aparentă a țărilor după nivelul de trai, ce ar rezulta din compararea PIB/locuitor, poate suferi modificări importante.

Evoluția celor doi indicatori pentru România în intervalul 2014 – 2023 arată o decuplare tot mai semnificativă între rezultatul economic și consumul efectiv al populației, simultan cu o creștere a datoriei publice de aproape zece puncte procentuale (de la 39,1% până la 48,8% din PIB).

Expandarea decalajului între AIC și PIB s-a făcut îndeosebi din 2016 încoace, odată cu creșterea deficitului bugetar. Scos treptat din obiectivul pe termen mediu atins în 2015 și adus în afara limitei de 3% cerută prin criteriile de la Maastricht, de unde și încadrarea României în procedura de deficit excesiv (atenție, singurul stat ajuns în această situație ÎNAINTE de pandemie).

Faptul că ceva nu este în regulă se poate vedea ușor dacă se face o comparație la nivel regional. Comparație care ne plasează evident în afara statelor din fostul bloc estic ce au aderat la UE. Atât la creșterea economică, absolut impresionantă prin raportare la altele (+24 puncte procentuale raportat la PIB), cât și la consum, majorat încă și mai impresionant (+32 pp).

Astfel, România apare drept țara cu cea mai spectaculoasă creştere a nivelului de trai din UE, însă cu avansul AIC situat sistematic peste cel al PIB/loc. Adică și cu cea mai însemnată creștere a dezechilibrelor macroeconomice, cu deficite bugetare și comerciale majore, creșterea datoriei publice fiind cea mai mare între statele analizate (de la 39,1% în 2014 la 48,8% în 2023, ca să nu mai amintim de trecerea în 2024 peste pragul critic de 50%).

În timp ce noi am marcat un plus de opt puncte procentuale la AIC față de PIB, ceea ce se poate traduce într-un consum excesiv față de posibilitățile date de rezultatele economice, așa bune cum au fost ele, celelalte state au păstrat ritmuri mult mai moderate de avans al consumului, ba chiar și-au mai temperat apetitul (vezi Polonia, Ungaria, Cehia sau Lituania).

De altfel, datoria Poloniei a scăzut între 2014 și 2023 de la 51,4% din PIB la 49,6% din PIB (adică ne intersectăm acum venind din sens opus), a Ungariei de la 76,5% din PIB la 73,5% din PIB iar a Lituaniei de la 40,5% din PIB la 38,3% din PIB. Doar Cehia și-a mărit obligațiile de plată, de la 41,9% din PIB la 44% din PIB, adică o valoare mai mică decât la noi.

De reținut, și datoria Bulgariei a scăzut în acest interval de timp, de la 27% din PIB la doar 23,1% din PIB, ceea ce indică o altă abordare de perspectivă. Foarte interesant și de luat aminte la cazul Slovaciei, care a înregistrat contraperformanța de a scădea sensibil față de media UE pe partea de PIB, simultan cu creșterea moderată a AIC, în timp ce datoria ei publică s-a dus de la 53,5% din PIB la 56,8% din PIB, avertisment potențial util pentru noi.

Una peste alta, apare destul de clar că aveam deja un consum individual efectiv exagerat înainte de anul electoral 2024, ceea ce face mult mai importantă consolidarea pragului de 80% atins în creșterea economică față de o referință în mișcare (dacă vă mai amintiți, era varianta optimă pentru adoptarea euro, doar că acum nu mai îndeplinim aproape niciun criteriu Maastricht).

Ar mai fi doar un subiect de reflecție și/sau controverse pentru final. Poate că în avansul spectaculos al României față de media UE a contat perioada de austeritate din urmă cu patru decenii, când s-a achitat datoria publică. Ceea ce a lăsat spațiu pentru expandarea ei după trecerea la economia de piață și integrarea europeană. Doar că acest spațiu s-a epuizat.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0