România s-a situat anul trecut pe locul cinci în rândul țărilor UE la rata de inactivitate ( persoane în afara forței de muncă pe intervalul 15-64 ani), conform datelor prezentate de către Eurostat. Cu un nivel de 30,8%, ne-am plasat după Italia (35,9%), Croația (32,9%), Grecia (32,6%) și Belgia (31,4%) dar peste țări precum Franța, Polonia, Irlanda sau Spania.
Populația în afara forței de muncă, state UE, 2019-2020 (%, 15-64 ani)
La polul opus, țările în care proporția populației inactive a fost cea mai mică s-au numit Suedia (17,5%), Olanda (19,1%), Estonia (20,7%), Germania (20,8%) și Danemarca (21,7%). După cum se poate vedea, acestea sunt state nordice dezvoltate (inclusiv Estonia comparativ cu restul blocului central-estic), ceea ce sugerează o altă abordare socio-culturală a muncii.
Relevant pentru evoluția din pandemie și oarecum paradoxal în context, România apare, totodată, printre țările în care acest indicator a scăzut între 2019 și 2020. Împreună cu Croația, am bifat -0,6 puncte procentuale și am ajuns pe podiumul european în materie de schimbare în bine, după Malta (-1,2 pp) și Letonia (-0,9 pp).
De reținut, menționăm că printre țările cu cele mai slabe performanțe din pandemie, se numără colegele de gintă latină Spania și Italia (ambele cu +1,6 pp), împreună cu Portugalia (+1,2 pp), între ele intercalându-se Irlanda (+1,4 pp). Foarte interesant, acestea sunt urmate de două state balcanice apropiate, Bulgaria și Grecia ( fiecare cu +1,0 pp).
Astfel, deși suntem latini și balcanici, dar pandemia ne-a mai atenuat din comportamentul specific. De subliniat, însă, pe post de specific național, România are diferența cea mai pronunțată din UE între procentajele de inactivitate la bărbați și cele înregistrate la femei. Ecartul de 19,4 puncte procentuale ne plasează înaintea Italiei (18,8 pp), Maltei (17,8 pp) și Greciei (16,2 pp).
Populația inactivă pe sexe în state europene
În context, se impun trei observații. Prima că ar trebui să utilizăm mai bine factorul uman, deoarece avem încă rezerve de tip extensiv, până să trecem la cele calitative, respectiv un nivel superior de productivitate. Mai ales că suntem în situația din volei sau tenis, în care efectul punctului jucat este dublu iar rata de dependență s-ar modifica atât la numărător cât și la numitor.
A doua, să ne concentrăm mult mai serios pe creearea de locuri de muncă pentru femei, mai ales în zonele monoindustriale care au de suferit în urma reconversiei spre o economie „verde”. Iar a treia, să fim mai atenți la cauzele de plecare ale decalajului pronunțat ca nivel de pensie lunară între bărbați și femei. Asta dacă realmente vrem să menținem un sistem pe bază de contributivitate, dată fiind speranța de viață net diferită și inversată (ca medie) în raport cu anii de muncă.
Populația inactivă
O persoană face parte din populația inactivă (”outside the labour force” în original, în lb. engleză), conform definiției Organizației Internaționale a Muncii, dacă nu este nici angajată și nici șomeră (“he or she is neither employed nor unemployed”). În această categorie pot intra copii, studenți, pensionari, casnice și persoane care nu lucrează deloc, nu sunt disponibile și nu caută de lucru, deși sunt la o vârstă la care ar putea să muncească.
COMMENTS