România figurează pe locul cinci în UE la ponderea celor care nu-și permit cheltuielile cu locuința, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru anul 2018. Cu un procentaj de 10,3%, ne situăm, mai aproape de Bulgaria (17,9%), Danemarca (14,7%) și Germania (14,2%) dar mult sub Grecia (39,5%) și nu departe de media UE (9,4%).
Ponderea persoanelor care cheltuie mai mult de 40% din venit pentru locuire (state UE, 2018, % din total)
Criteriul utilizat este alocarea a peste 40% din venituri pentru locuire, nivel peste care se apreciază că sunt afectate alte cheltuieli necesare pentru traiul zilnic, reduse sau amânate. Ceea ce, în contextul reducerilor de activitate generate de pandemie ridică o problemă în toate țările europene.
Pentru referință, menționăm că cele mai puține persoane afectate de costul locuirii se regăsesc în Malta (1,7%), Cipru (2%), Irlanda (3,4%), Estonia (4,0%), Slovacia (4,1%) și Finlanda (4,3%), Franța (4,7%) și Sovenia (4,9%). Diferențele apar nu doar din nivelul veniturilor ci și din politicile naționale în privința facilităților publice acordate.
Este și explicația pentru care țări codașe la PIB/locuitor precum Bulgaria și România încadrează state occidentale dezvoltate precum Germania și Danemarca. Ca o curiozitate, deși problemele cu costul de locuire sunt comparabile, România are cea mai mare proporție de proprietari dintre statele UE (96,4%), în timp ce Germania are cea mai redusă proporție (doar 51,4%).
De reținut, nivelul relativ ridicat al indicatorului apare la noi în pofida ponderii foarte scăzute de persoane care stau în chirie (1,2%, alături de Lituania cea mai redusă dintre toate statele UE și cu mult sub media de 30,1% consemnată la nivel european și influențată semnificativ de uzanțele din Germania (unde 40,8% din populație plătește chirie la prețul pieței și 7,7% suvenționată) și Danemarca (39,4% și doar 0,1% în condiții subvenționate !).
Distribuția populației după statutul de locuire în țările UE, 2018
La alții problemele vin îndeosebi din gradul mai redus de deținere în proprietate (măsura luată imediat după 1989 de vânzare a locuințelor de stat la prețuri modice a fost salutară și de o importanță capitală pentru nivelul de trai) și dependența de piața chiriilor. La noi, aproape 90% din costurile prea ridicate cu locuirea apar în cazul proprietarilor cu venituri foarte reduse, dacă presupunem că nu ar trebui să ne confruntăm cu probleme în cazul chiriilor subvenționate.
În fine, ar mai fi de remarcat că românii sunt plasați mult prea sus în topul cheltuielilor exagerate cu locuirea dacă este să ținem cont și de faptul că suntem campioni UE la supraaglomerarea în materie de condiții de spațiu ocupat.
La o medie europană de 1,6 (care urcă până la 1,8 în Germania, 1,9 în Danemarca și trece de 2 în Belgia și Olanda) suntem pe ultimul loc la numărul de camere pe persoană, de doar 1,1, la fel ca Polonia și Slovacia. Cu observația că la noi gradul de supraaglomerare potrivit criteriilor utilizate de Eurostat este cel mai ridicat din UE cu 46,3% din populație, față de 39,2% în Polonia și 35,5% în Slovacia.
COMMENTS