România figurează pe locul doi în UE la inegalitatea socială, cu o rată de risc la sărăcie şi excludere socială situat la 31,2% din populaţie (aproximativ șase milioane de persoane)., potrivit datelor publicate de Eurostat. Ceva mai rău decît noi stă Bulgaria (32,5%) iar ceva mai bine apar Grecia (30%), Italia (27,3%), Letonia (27,3%), Lituania (26,3%) și Spania (25,3%).
Ponderea persoanelor sub risc de sărăcie sau excluziune socială în statele UE (% din total, 2019)
Astfel, ar fi de luat aminte că statele în care mai mult de o persoană din patru este sub risc de inegalitate socială sunt cu un nivel dezvoltare ceva mai scăzut, balcanice sau latine iar la noi se întrunesc toate aceste caracteristici. Pentru referință, menționăm că rata medie la nivelul UE pentru acest indicator este de 21,1% ( 92,4 milioane persoane în formula UE27 post-Brexit).
De reținut și faptul că procentajele cela mai reduse de risc de inegalitate socială apar în Cehia (12,5%), Slovenia (14,4%), Finlanda (15,6%), Danemarca (16,3%) și Slovacia (16,4%) și Olanda (16,5%). Adică se situează între 1 la 8 și 1 la 6 în trei state nordice și trei state din fostul bloc estic, în care s-a plecat de la un nivel mai mic de inegalitate socială, păstrat după schimbarea de sistem.
România – prima la riscul de sărăcie
Statistica referitoare strict la nivelul veniturilor plasează România pe primul loc la riscul de sărăcie, cu o incidență de 23,8%. Respectiv, peste Letonia (22,9%), Bulgaria (22,6%), Estonia (21,7%), Spania (20,7%), Lituania (20,6%) și Italia (20,3%), celelalte state UE care trec pragul de 1 din 5 cetățeni cu venituri mai mici de 60% din media națională a venitului median echivalent disponibil.
Media UE la acest indicator în 2019 a fost de 16,5%, în scădere de la 16,8% pe anul anterior. Valorile cele mai reduse au fost observate în Cehia (10,1%), Finlanda (11,6%), Slovacia (11,9%), Slovenia (12,0%), Ungaria (12,3%), Danemarca (12,5%), Olanda (13,2%), Austria (13,3%) și Franța (13,6).
Suntem pe podium la privare materială severă
La privare materială severă, care înseamnă condiții de viață afectate de lipsa de resurse, de la incapacitatea de a achita facturile la utilități sau de a menține un confort termic adecvat și până la lipsa unei vacanțe de o săptămână în afara casei, România apare pe locul trei cu 14,5%, după Bulgaria (19,9%) și Grecia (16,2%).
Statele balcanice de pe acest nedorit podium se poziționează departe de media UE (6,1%) și foarte departe de situația din Occident, unde Luxemburg (1,3%), Suedia (1,8%), Finlanda (2,4%), Olanda (2,5%), Danemarca, Germania, Austria și Slovenia ( fiecare cu câte 2,6%) și Cehia (2,7%) stau cu mult mai bine.
Și totuși, nu facem parte dintre statele cu intensitate relativ mică a muncii
Și totuși, România nu se găsește printre statele cu intensitate relativ mică a muncii la nivelul UE, unde pe primele locuri se plasează Grecia (13,8%), Irlanda (13,0%), Belgium (12,4%), Italia (11,3%), Spania (10,8%), Finlanda (9,7%), Bulgaria and Danemarca (ambele cu 9,3%). Adică NU faptul că, din varii motive, muncim mai puțin este probema, precum în cazul altor state.
De fapt, cu un procentaj de doar 6%, noi ne poziționăm semnificativ sub media europeană de 8,5% și foarte aproape de grupul fruntaș la muncă, în care sunt incluse Cehia (4,2%), Polonia (4,7%), Malta (4,9%), Ungaria (5,0%), Slovenia (5,2%) și Estonia (5,4%). Interesant, grup dominat de state din Europa Centrală și fostul bloc estic.
Indicatorul de intensitate redusă a muncii este definit ca pondere a persoanelor cu vârsta între 0 și 59 de ani care trăiesc în gospodării unde adulții cu vârsta de 18 – 59 de ani, mai puțin studenții, au muncit în proporție mai mică de 20% din potențialul lor pe parcursul ultimului an.
Aceste date ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie, în sensul de a stimula ocuparea și de a favoriza munca, astfel încât intervenția statului destinată protecției sociale să se concentreze mai mult pe scăderea fiscalității aplicate la munca slab remunerată și nu pe acordarea de sume de la buget (cu accent pe a nu lua, nu de a da).
COMMENTS