România figurează pe primul loc în UE la părăsirea educației sau formării profesionale de către tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 16,6% consemnat pe 2023 (atenție, în creștere față de anul anterior), ne-am poziționat peste Spania (13,7%), Germania (12,8%) și Ungaria (11,6%).
Pragul de 10% a mai fost atins de Italia, Cipru (ambele cu 10,5%), Danemarca (10,4%) și Malta (10%), în timp ce, la polul opus, cele mai puține cazuri de abandon al unei forme de învățământ s-au înregistrat în Croația (2%), Polonia, Grecia (cu câte 3,7%) și Irlanda (4%). Media la nivelul UE a fost de 9,8%, adică peste nivelul vecinilor de la sud de Dunăre (9,3%).
Privind evoluția ratei de abandon al educației în România în ultimii zece ani, se observă o ameliorare între 2015 și 2019, blocată peste pragul de 15% și o revenire pe creștere în perioada 2021 – 2023. Așa încât situația de anul trecut a fost chiar mai slabă decât în 2018, pe contrasens cu modificarea mediei europene (redusă în același interval cu un punct procentual).
De remarcat și faptul că suntem și în afara trendului regional, întrucât vecinele Bulgaria (de la 12,7% la 9,3%) și Ungaria (de la 12,5% la 11,6%) și-au ameliorat mai mult sau mai puțin performanța în materie, ca să nu mai vorbim despre perseverența croată (de la 3,3% la 2% în ultimii cinci ani).
Analiza pe sexe mai dezvăluie că suntem mult mai aproape de media UE și de alte țări membre la bărbați decât la femei. Astfel, cu 16,5% tineri în afara procesului de educație, nu suntem departe de Spania (16%), Germania (15,2%), Italia (13,1%) sau Ungaria (12,8%), la o medie UE de 11,8% pe cele 27 de state membre.
În schimb, cu un procentaj ceva mai mare, de 16,7% la tinere (situație atipică la nivelul european), ne poziționăm cu mult peste Spania (11,3%), Germania, Ungaria (cu câte 10,4%), Cipru (10%) sau Bulgaria (9,4%), în condițiile în care media UE pe segmentul feminin este de doar 7,7%. Iar cele mai bune cifre le au Croația (doar 1,2% !), Polonia (2,4%) și Grecia (3,6%).
Sunt câteva elemente care ar trebui să dea serios de gândit factorilor de decizie, implicațiile pentru forța de muncă, nivelul de trai individual și perspectiva de sustenabilitate a creșterii PIB fiind majore pe termen mediu și lung. Ca să nu mai vorbim despre obligațiile sociale aferente unui nivel de educație mai scăzut, inevitabile statistic și cu efect important pe bugetele publice din următoarele decenii.
COMMENTS