România s-a situat (din nou) în 2018 pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte ponderea contractelor de muncă cu timp parţial sau temporare, cu doar 1,1% din total, potrivit datelor publicate de Eurostat. Practic, suntem în afara practicii europene în materie şi avem o flexiblitate scăzută pe piaţa forţei de muncă.
Imediat deasupra noastră figurează, potrivit datelor publicate de Eurostat, grupul BELL, constituit din ţările baltice şi Bulgaria (Lituania 1,6%, Letonia 2,7%, Estonia 3,5% şi vecina de la sud de Dunăre 4,0%). La polul opus, după Spania (26,9%, recordmena în materie) figurează colega noastră de bloc estic cu economie similară şi cu o evoluţie de succes în ultimii 
ani, Polonia (24,3%).
Atipic, valoarea consemnată la noi pentru bărbaţi a fost ceva mai mare decât cea consemnată pentru femei (1,2% faţă de doar 0,9%). Situaţie regăsită între statele din Uniune doar în acelaşi grup BELL şi în Germania (12,8% la bărbaţi faţă de 12,4% la femei). Portugalia a avut exact acelaşi procentaj, relativ ridicat ( 22%) la ambele sexe.
La nivelul UE, rata de angajare temporară pe 2018 a fost de 14,1% ( cam un angajat din şapte), în scădere de la maximul de 14,3% atins în anul precedent. Procentajul a fost de 13,6% în rândul bărbaţilor şi 14,7% în rândul femeilor. Media Zonei Euro (16,1%) este mai ridicată faţă de media UE cu două puncte procentuale, ceea ce arată trendul pe termen lung pe piaţa muncii, odată cu dezvoltarea economică.
Proporţia este cu mult mai ridicată în rândul tinerilor europeni (43,3% la grupa de vârstă 15-24 de ani), sub medie la vârsta mijlocie (12,1% la grupa de vârstă 25-54 ani) şi mult mai redusă ( doar 6,6%) în cazul celor cu vârsta între 55 şi 64 de ani. Aşadar, completarea veniturilor familiale prin activităţi (remunerate şi fiscalizate) cu program redus sau sezoniere ne plasează departe de convergenţa reală cu situaţia din Europa.
Tinerii, categoria predispusă la munca temporară
Pe ansamblul UE, circa opt milioane de tineri figurau anul trecut cu contracte temporare de muncă, ceea ce spune multe despre pregătirea pentru viaţă. Nu este, însă, cazul la noi, unde procentajul tinerilor dispuşi să lucreze cu contracte temporare (4,5%) este de circa zece ori mai mic faţă de media UE (43,3%) şi de aproape 12 ori în raport cu media Zonei Euro (52,9%).
Pentru referinţă, menţionăm şi procentajele din ţări precum Bulgaria (11,4%), Ungaria (14,8%), Cehia (27,3%) sau Polonia (62,6%). Ţară deja ajunsă la procentajele obişnuite din Occident: Germania 51,5%, Franţa 57,6% sau Spania 71,6%. Unde munca temporară constituie pentru tineri regula şi nu excepţia, în pofida faptului că nivelul de trai mai ridicat ar părea să conducă spre angajarea doar în condiţii standard.
Rezerva există pentru a creşte angajarea temporară, dacă ţinem cont de diferenţa semnificativă între media de angajare a tinerilor în UE, de 35,4%, şi cea de la noi, de doar 24,7%. Mergând la celălalt capăt al spectrului de vârste (55-64 ani), trebuie remarcat că situaţia este simetrică, cu 58,7% media UE şi 46,3% în România
Departe de a fi simpli indicatori statistici, aceste date ar trebui să ne atenţioneze în privinţa deficienţelor din mediul de afaceri românesc, care ar trebui să fie mult mai prietenos cu necesarul de muncă temporară sau part-time şi să reuşească o fiscalizare mult mai eficientă, inclusiv în interesul pe termen lung al celor implicaţi, pentru drepturi de asigurări de sănătate şi viitoare pensii.
În mod cert, sunt segmente de activitate predispuse la munca cu timp redus sau pe o durată limitată. care nu au cum să nu se regăsească şi la noi. Rămâne să respectăm legea, să îmbunătăţim educaţia prin muncă a tinerei generaţii şi să promovăm o trecere activă (chiar la un nivel mai redus, după posibilităţi) spre vârsta a treia.
COMMENTS