România figurează pe ultimul loc între statele membre UE la suma alocată beneficiilor familiale, cu doar 103,67 euro în anul 2017 (pentru care Eurostat a finalizat recent analiza și a publicat datele cu ocazia Zilei Copilului). De altfel, la un procentaj de doar 1,1% din PIB este și cea mai mică alocare din bugetul public, cu excepția Maltei (0,9%).
Cheltuieli din beneficii familiale per locuitor în statele UE (euro, 2017)
Organismul de statistică al UE atrage atenția că doar trei țări se aflau sub pragul de 200 de euro pe an, România, Bulgaria (129,84 euro) și Lituania (179,08 euro). De reținut, vecinii de la sud de Dunăre au acordat o sumă per locuitor cu 25% mai mare deoarece procentajul dintr-un PIB/locuitor semnificativ mai mic decât al nostru a fost stabilit la 1,8% (adică circa 60% mai mult decât la noi).
Pentru referință, menționăm că suma medie alocată la nivelul UE pentru beneficii familiale a fost de 675,17 euro (2,3% din PIB-ul Uniunii sau 8,6% din beneficiile sociale). În valoare absolută, ea a fost maximă în Luxemburg (3.140,92 €, cu observația că suma apare crescută artificial deoarece o bună parte din bani se duc, conform legislației, spre beneficiari din țări vecine), Danemarca (1.742,46 €), Suedia (1.367,69 €) și Germania (1.286,65 €).
Interesant și de reținut pentru noi, dacă facem abstracție de situația particulară din Luxemburg ( unde statistica indică un procentaj de 15,3% din cheltuielile pentru protecție socială destinate pentru familii cu copii), în fruntea ponderilor de alocare sectorială din banii publici se găsesc trei colege din blocul central-estic, Polonia (13,4%), Estonia (13,1%) și Ungaria (12,1%), urmate din nou de Germania (11,5%).
Beneficii familiale în statele UE (% din protecție socială, 2017)
În traducere, unele state dezvoltate alocă bani pentru a sprijini pe cei care se încumetă să întemeieze o familie și să aibă copii deoarece le permite nivelul de venituri bugetare și sunt orientate spre latura socială iar altele se străduie să țină pasul chiar dacă nu prea au de unde, deoarece au observat că ar fi util de urmat exemplul Germaniei, orientată strategic spre viitor și tânăra generație.
România apărea la momentul anchetei Eurostat cu o pondere de 7,7% din beneficii sociale pentru familii cu copii, sub media UE, pe locul 18 din 27. Aparent, rezonabil poziționată între Slovenia și Franța, dar penalizată de alocările relativ mici pentru protecție socială din niște cheltuieli și mai mici raportat la PIB, deoarece avem cele mai mici venituri bugetare ( cu excepția Irlandei, al cărei PIB este majorat artificial de raportările multinaționalelor) raportat la rezultatul economiei ( cam 70% din media UE).
Este și explicația pentru care un procentaj rezonabil ajunge pe parcurs să nu mai reprezinte mare lucru până la beneficiarii de ultimă instanță, care sunt copiii. De-abia în aprilie 2019, alocația pentru copii (cea mai importantă componentă a beneficiilor familiale) a fost majorată în termeni nominali cu 78%, la 150 de lei pentru ca acum să reprezinte doar aproximativ 1 euro pe zi de fiecare copil.
Așadar, fosta așa-zisă „dublare” a alocației s-a topit serios pe parcurs, în condițiile în care cursul de schimb a avansat iar PIB-ul s-a majorat în termeni nominali cu 24%. Nici măcar eventuala dublare nominal reală din vară a alocațiilor (de la 150 lei la 300 lei) nu ne-ar aduce la nivelul necesităților reale dacă vrem să ținem cont de experiența altor state similare.
Pentru a vedea unde ne plasăm acum, să luăm o referință la îndemâna factorilor de decizie, adică situația din Polonia. Unde, deși țara se afla deja în fruntea alocărilor europene după posibilitățile bugetului, Guvernul a decis începând cu luna iulie 2019 să acorde familiilor câte 500 de zloți lunar (cam 550 de lei) pentru fiecare copil.
COMMENTS