Sebastian Burduja, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice, susţine că performanţa se face numai cu oameni bine pregătiţi, puşi să muncească în condiţii propice, fără temeri, la locurile potrivite. De asemenea, intervievatul nostru este de părere că în instituţia în care este acum angrenat nu este şi nu trebuie să fie loc de politică.
Cum a fost impactul cu administraţia centrală: ce aţi găsit bun, ce nu v-a plăcut şi ce aţi schimbat în perioada de când aţi preluat actualul mandat de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice?
Ministerul Finanțelor Publice are foarte mulți profesioniști, oameni implicați, care își fac meseria cu pasiune. Și – mare lucru – chiar știu meserie! A fost cel mai bun lucru pe care l-am găsit aici, încă din primele zile. Am ocazia în fiecare zi să lucrez cu acești oameni, să învăț de la ei și să răspundem împreună la provocări, mai ales în această perioadă. În general, am găsit aici oameni deschiși, care nu îl iau pe „nu se poate” în brațe, ci fac tot ceea ce le stă în putință pentru a găsi soluții.
Nu mi-a plăcut însă atmosfera de spaimă permanentă, care a fost instaurată în timpul guvernărilor anterioare, din motive pe care prefer să nu le discut acum. Așa că am ținut neapărat să schimb abordarea și atitudinea într-una de cooperare continuă, dialog, deschidere și spirit de echipă. La finalul zilei suntem o echipă și tragem în aceeași direcție, într-o perioadă cu presiuni uriașe, multe necunoscute și probleme fără precedent, care cer soluții rapide și deștepte.
Care sunt atribuţiile concrete ce v-au fost încredinţate şi cum decurge colaborarea cu Ministrul Finanţelor, şi el mai mult tehnocrat decât politician de carieră?
În acest moment coordonez afacerile europene (pregătire ECOFIN, programul de cooperare elvețiano-român, OECD etc.), direcția generală ajutor de stat (inclusiv schema în derulare 807/2014) și direcția de management al investițiilor publice, la care se adaugă serviciul de comunicare, relații publice, mass-media și transparență.
Sunt direcții extrem de interesante și, vă repet, mă consider norocos că lucrez zilnic cu oameni competenți, extrem de bine pregătiți și conectați permanent la schimbările din plan local și global. Mai mult, sunt oameni care țin sincer la România și vor să lase în urma lor o țară mai bună, cu o economie mai competitivă. Asta e tot ceea ce contează.
Colaborarea cu Florin Cîțu este pozitivă și profesionistă, bazată pe valori și principii comune. Nu este loc pentru politică în Ministerul Finanțelor Publice, astăzi mai mult ca oricând. Așa că experiența mea în domeniul privat se completează perfect cu cea a ministrului și, sunt convins, rezultatele acestui dialog permanent se văd și vor continua să se vadă.
Cum decurge relaţia cu reprezentanţii Uniunii Europene, în aceste momente grele pentru această fragilă construcţie care mai are nevoie de multiple consolidări, inclusiv pe parte fiscal-bugetară? Cum poate fi transformată pandemia actuală într-un liant pentru statele membre?
Pandemia a surprins Europa în poate cel mai vulnerabil moment din ultimele decenii: Brexit, val de populism eurosceptic în unele state membre, birocrație excesivă, decizii ezitante și târzii. Dar măcar parțial s-a încercat recuperarea rapidă și transformarea acestei crize într-o oportunitate pentru întărirea Uniunii.
Era post-coronavirus va însemna rescrierea reperelor UE și chiar ale lumii. Nu vom avea un moment mai potrivit în istorie pentru o solidaritate reală și soluții de compromis între nord și sud, între cei mai dezvoltați și cei care trebuie să îi prindă din urmă. Europa trebuie să reușească, spre binele tuturor statelor membre.
Răspunsul eficient la criza din sănătate, vizibil prin alocare de resurse sau achiziții centralizate, poate să genereze unul la fel de rapid în economie. UE trebuie să învețe să comunice pe înțelesul fiecărui cetățean și trebuie să vină rapid cu un plan Marshall care să repună în mișcare mecanismele fundamentale ale construcției economice. România poate și va juca un rol cheie în această dinamică, pentru că are tot ce îi trebuie: un public pro-european și pro-american, resurse strategice, poziție cheie.
Şi pentru că suntem la capitolul UE, să mai facem odată lumină într-o chestiune pe care politicienii o speculează adesea, profitând de neştiinţa multora: care ar fi la ora actuală balanţa relaţiei bugetare România-UE: cât am contribuit şi cât am încasat, până acum?
De la 1 ianuarie 2007 până la finalul anului trecut, România a primit 54,43 miliarde de euro de la Comisia Europeană și a contribuit cu 18,91 miliarde de euro. Avem, așadar, în 13 ani de apartenență la UE un sold pozitiv de peste 35 miliarde de euro. Ca să fie și mai clar, pentru fiecare euro plătit am primit înapoi trei euro. Acesta este adevărul dincolo de orice fake news aruncat cu inconștiență sau cu rea-voință în spațiul public de diverși inamici ai apartenenței României la familia europeană.
Iar aceste fluxuri nu iau în calcul, bineînțeles, beneficiile indirecte. Ajunge să ne uităm la un simplu fapt: Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai rapid ritm de creștere, iar șapte din primele opt orașe europene cu cea mai pozitivă evoluție sunt din România. Recomand studiul Orașe magnet al Băncii Mondiale.
Şi o întrebare, adresată unui om ataşat de ţara sa şi de tricolor: cum apreciaţi ceea ce s-a făcut în România în aceşti 30 de ani de capitalism – ce a fost bine, ce a fost rău – şi, mai ales, cum vă doriţi să arate România în 2050?
Greu de rezumat în câteva cuvinte trei decenii atât de complexe. Fără îndoială, în acest periplu între speranță și deziluzie, România a greșit mult, dar a învățat și mai mult. Cred că cele mai mare regrete sunt că am ratat multe șanse de a dezvolta țara prin investiții în infrastructură, că nu am reușit să creăm un model sustenabil de creștere economică și că am distrus sistematic piloni cheie ai economiei, în special în primul deceniu. Am distrus valoare economică pentru care generații întregi „de sacrificiu” au stat în frig și în beznă. La ce a fost bine aș puncta deschiderea incontestabilă spre Europa, parteneriatul strategic transatlantic, modernizarea economiei și îmbrățișarea capitalismului și a mecanismelor pieței libere.
Cred ca actuala criză este, mai important decât orice, un moment de restart fundamental pentru România. Am bâjbâit, am progresat, am greșit și am învățat din greșeli – e momentul să apăsăm pedala accelerației pe un nou drum. Astăzi vorbim de supraviețuire, dar de mâine va trebui să vorbim despre reinventare. Cu realismul de rigoare, îmi pastrez încrederea ca lumea post-coronavirus va fi mai buna, mai puternică și mai competitiva. Pentru asta, e timpul să acționăm acum.
România anului 2050 va fi o Românie inovatoare, verde, conectată și securizată economic, care va sta pe o temelie solidă, formată din trei ingrediente esențiale: democrație, deschidere, responsabilitate. România anului 2050 va fi acolo unde îi este locul: în prima linie a economiilor creative și curajoase, în noua realitate globală.
COMMENTS