Au fost multe încercări de titluri care mi-au trecut prin cap atunci când m-am apucat să aştern aceste gânduri pe hârtie: România tragică, România needucată, România izolată, România valorilor inversate, etc. Până la urmă cam toate spun acelaşi lucru, zugrăvind în tuşe negre un tablou, un tablou bacovian plin de *plumb*.
Am trecut cu un deceniu şi ceva în urmă, de la epitetul de *tigrul Europei* la cel de *pisică jigărâtă*, cu o economie aflată la marginea prăpastiei. Istoria pare să se repete: am început destul de bine gestionarea pandemiei – cel puţin din punct de vedere al rezultatelor – pentru ca acum să ne înecăm *ca ţiganul la mal*. Care ar fi cauzele? Vorbim prea mult, facem prea puţin, ceea ce facem e adesea divergent şi prost comunicat. Avem o clasă politică slabă, cu oameni total nepregătiţi din punct de vedere profesional, fără studii minime în ceea ce priveşte domeniile pe care le legiferează. Deşi e inflaţie de jurişti, şi această castă e plină de personaje *analfabet funcţionale*. Altfel, nu îmi explic cum de se scriu prost atât de multe legi, pe care Curtea Constituţională le spulberă din condei. Înainte de a acuza CCR că face politică, guvernanţii ar trebui să se uite mai atent dacă nu cumva ei le servesc pe tavă motivele de neconstituţionalitate. Nu apăr nici CCR, pentru că, pe alocuri, şi ea judecă unghiular: altfel nu îmi explic cum tu aperi dreptul pacientului cu boală infecţioasă de a se plimba liber pe stradă şi a împrăştia boala. Să nu fi auzit domnii judecători de dreptul meu, ca persoană sănătoasă, de a circula liber fără a fi în pericolul de a fi îmbolnăvit de alţii? Şi, dacă tot vorbim de CCR, cum poate judeca în condiţii de celeritate problema pensiilor speciale un organism ai cărui 7 membri din 9 au astfel de stipendii?
Vorbind de guvernare: multe mesaje se bat cap în cap iar unele cifre nu *dau cheia*, cum ar spune contabilii, etc. Şi hrănesc apetitul unui popor cu o educaţie din ce în ce mai precară de a crede în conspiraţii şi fantasmagorii. Educaţia e la pământ şi facem acum totul să ducem acolo şi Sănătatea. Piramida valorilor e răsturnată. În Parlament instalatorii fac legi pentru sectorul bancar. Guvernul aruncă haotic cu finanţări şi garanţii, fără a avea în cap o strategie de dezvoltare a României pe termen lung. Părinţii se revoltă şi le spun profesorilor ce şi cât trebuie să le predea odraslelor şi cum să îi noteze (cu largul concurs al ministrului). Orice evaluare e contestată şi, mai nou se cere eliminarea lor din învăţământul obligatoriu. Ministrul cere lege cu sancţiuni pentru dascălii ce nu predau online, uitând să pună sancţiuni potenţiale şi pentru elevii care nu tratează corespunzător astfel de ore.
Aflăm azi că pacienţii le indică medicilor ce tratamente să le facă (probabil de pe *Sfântul Google*). Refuză internarea şi se duc acasă, să îşi îmbolnăvească şi familiile. Unii dintre ei mai şi mor. Că tot e conspiraţie, nu? Corigenţi sau mediocri la biologie şi chimie dau lecţii de virusologie prin pieţe.
În acest context graniţele ni se închid şi redevenim paria Europei, aşa cum eram prin anii 90. Evident, nu noi suntem de vină: străinii ne prigonesc! Ecourile lui *nu ne vindem ţara* încă se mai aud în surdină.
Şi, din nou, România Magică tinde să se transforme în România Tragică. Iar cei mulţi, dar tăcuţi, vor suferi de pe urma faptelor celor puţini, dar vocali şi, eventual puşi în locuri nepotrivite. Până nu vom conştientiza lucruri simple, cum ar fi dictonul – libertatea mea se termină unde începe libertatea ta – şi nu vom reaşeza piramida valorilor, soarta noastră, ca naţiune, e pecetluită!
COMMENTS