Potrivit datelor comunicate de Eurostat, românii au cel mai ridicat risc de sărăcie dintre toţi cetăţenii UE, cu un procentaj de 35,8%. După noi, figurează în statistica de profil state precum Bulgaria (33,6%), Grecia (27,5%) şi Spania (27,0%). Oarecum surprinzător, peste media UE27 de 21,9%, mai apar nu doar două state baltice (Lituania, cu 24,5%, și Estonia, cu 22,8%) dar și Germania (22,5%).
Ponderea populației sub risc de sărăcie sau excluziune socială în statele UE, 2020 (%)
Precizare metodologică
Persoanele considerate a fi în risc de sărăcie sunt cele care au un venit median disponibil echivalent situat sub pragul de 60% din media calculată la nivel naţional, după efectuarea transferurilor sociale. Indicatorul are, prin urmare, o valoare relativă la nivelul de trai dintr-o anumită ţară. Lor li se adaugă cei care nu reușesc să bifeze 7 criterii din 13 care sunt fixate pentru a stabili gradul de privare materială sau socială și cei care se află într-o gospodărie cu intensitate scăzută a muncii, pentru a completa definiția cu excluziunea socială.
De reținut, la capătul opus al scalei procentajelor de persoane care sunt supuse riscului de sărăcie sau excluziune socială apar trei ţări din fostul bloc estic, respectiv Cehia (11,5%), Slovacia (13,8%) și Slovenia (14,3%). Acestea se poziționează ceva mai bine decât Olanda (15,8%), Finlanda (15,9%) sau Austria (16,7%).
Statul membru UE cu economia cea mai apropiată ca structură și nivel de dezvoltare de țara noastră, Polonia, figurează cu o pondere mai mică de jumătate față de noi (17%), ceea ce ar trebui să ne dea de gândit din perspectiva posibilităților reale, dincolo de mentalitatea socială care sugerează o abordare gen fuziune latino-balcanică.
Structura pe categorii supuse riscului de sărăcie sau excluziune socială în România, 2020
În structură, pe categorii de populație, sărăcia sau excluziunea socială afectează ceva mai mult femeile (37,5%) decât bărbații (34,0%) și persoanele în vârstă (43,7%) decât tinerii (41,5%). Interesant, cu copii sau fără, riscul este aproximativ același (35,4% la cei fără și 36,1% la cei cu copii).
Cea mai importantă problemă pe care o avem, dincolo de faptul că era firesc să avem un risc foarte ridicat pentru cei care nu sunt angajați (83,7%), este ponderea relativ însemnată a celor care întâmpină dificultăți materiale și de incluziune socială deși lucrează (23,9%). Adică mai mare decât media europeană per total populație, ceea ce, simplificat, înseamnă că munca nu scoate românii din sărăcie.
Pentru referință, precizăm și care sunt procentajele de sărăcie corespunzătoare celor care lucrează în Bulgaria (doar 16,5% și, en-passant pentru cei care decid politicile sociale, doar 31,5% la cei care au copii, comparativ cu 35,8% la cei fără copii), Grecia (16,1%), Spania (15,2%) sau Lituania (10,2%), în raport cu care stăm mult mai slab.
Sunt cifre care ar trebui să ne preocupe, cel puțin din perspectiva faptului că am depășit mai multe țări din punct de vedere al PIB/locuitor (72% din media UE în 2020 la paritatea puterilor de cumpărare standard, la egalitate cu Letonia dar peste Slovacia 71%, Croația 64%, Grecia 64% și Bulgaria 55%).
Întrebarea care apare imediat este la ce ne folosește creșterea economică robustă și apropierea de media europeană la nivelul rezultatului economic de ansamblu (și chiar peste, cu Bucureștiul în ansamblu ca nivel de trai peste capitale occidentale precum Roma sau Berlin) dacă nu reușim să controlăm și să reducem extinderea sărăciei, care ne plasează tot pe ultimul loc în UE.
COMMENTS