Rusia amenință din nou, își îndreaptă rachetele hipersonice spre Statele Unite, dar sugerează că atacul mediatic are rol defensiv. Sigur că ne este cunoscut tuturor dictonul latin “Si vis pacem para bellum”, numai că NATO ar fi cazul să răspundă cum era cazul încă de data trecută, cu: “Rachetele zboară dacă apuci să le lansezi!”, “Ești sigur că vei ataca primul?”, “Ai probleme cu defensiva pe care vrei să le maschezi?”.
Și nu este primul atac originat din acea zonă, fiindcă nu trebuie să le uităm pe cele declanșate cu arme “sociale” precum demonizarea multinaționalelor, vestele galbene și independența Cataloniei. Cea din urmă chestiune are o importanță majoră în context pentru că “soluționarea” cazului liderului catalan Carles Puigdemont arată mai bine ca orice poziționarea Germaniei. Bineînțeles că “afinitățile” Angelei Merkel sunt cunoscute, dar era important de știu dacă justiția se va orienta altfel decât politicienii.
Cum nu a făcut-o nu constituie o surpriză apropierea UE de prietenul prietenului – Turcia – cu sublinierea că oamenii politici europeni uită prea ușor ce au pățit Statelor Unite din partea Ankarei și se expun și ei acelorași riscuri.
Da, dar dacă europenii nu aleg să joace cartea pro-Nato și anti-Turcia n-ar trebui să se mai întrebe de ce are loc Brexit-ul, fiindcă la nivelul de conștiință pe care-l au britanicii le e foarte greu să funcționeze discreționar, în cheie sovietică, fără repere capitaliste, piețe și respect față de proprietatea privată. Regatul Unit nu are nicio dificultate să realizeze un hard Brexit, deoarece productivitatea sa e superioară Europei, are piețe mari și funcționează diviziunea muncii în cadrul Commonwealth-ului.
Ca să rezum, Rusia a răspândit în întreaga Uniune Europeană modelul ei, în loc să o facă UE cu Federația. Iar una ca asta îi nemulțumește pe britanici, care își justifică decizia de a părăsi spațiul comunitar prin aceea că ei nu discută cu marionete.
Socialismul rusesc, ce încearcă să domine UE, seamănă mult cu feudalismul. Niște caste, oligarhii, pun mâna pe putere și se organizează în afara piețelor. Privilegiile se moștenesc ca în evul mediu într-o lume corporatistă ajunsă așa cu reglementări și prin intervenționismul statului. Realocarea resurselor se numește redistribuire și o face bugetul, nu piața. Iar când diviziunea muncii și cooperarea pașnică suferă, coerciția face să fie activ în societate cultul violenței.
COMMENTS