Avansul salariului real a urcat după mijlocul anului curent la aproape 9%, chiar peste valorile din 2018 și 2019. Doar că atunci majorarea venea în contextul unei creșteri economice robuste, iar acum a apărut în context electoral (dar nu numai), cu decuplarea evidentă a veniturilor angajaților de performanța economiei.
Pentru a vedea mai bine cum au evoluat relativ salariile și PIB-ul, vă prezentăm situația din ultimii opt ani, pe baza celor mai recente date disponibile. Se poate observa cum anul 2024 se individualizează clar în șirul statistic, ceea ce ridică o problemă majoră de sustenabilitate la nivel macroeconomic.
Dacă, în 2017, creșterea nominală a salariului net apare ca fiind similară cu cea din prezent, ecartul de PIB este uriaș, nivelul atins fiind maximul ultimilor ani, respectiv 8,2%, în timp ce prima jumătate a anului curent reflectă cea mai slabă evoluție (+0,7% în varianta provizorie) cu excepția celei din pandemie, justificată de circumstanțele extraordinare.
În context, reamintim că, nu mai departe de prognoza oficială de primăvară, ar fi trebuit să ne ducem în 2024 spre un spor anual de doar 11% net, și un avans salarial real de numai 5,1%, la o creștere economică de 3,4%. Adică spre o diferență între cei doi indicatori de numai 1,7 puncte procentuale și nu 8,2 pp.
Recenta revizuire a CNSP, în așa-zisa prognoză de vară, confirmă însă, pentru întregul an 2024, exact valoarea din iulie a creșterii salariului real, cu aceeași majorare nominală de 14,8% și cu o inflație similară (5,5%), ceea ce ridică problema sustenabilității. Pentru că, dacă s-ar inventa o economie în care salariile să crească etern peste PIB, am găsi rețeta de premiul Nobel a succesului de țară.
Fapt evident dacă ne uităm la valorile din 2021 și 2022, când s-a creeat, de fapt, o rezervă din care să se poată pregăti anul (electoral) 2024. Doar că rezerva s-a epuizat deja, ci ocazia promoției prilejuite de alegeri, iar viitorul pe termen mediu apare destul de cenușiu, inclusiv pentru prognoza oficială. Care, în aceiași termeni de mai sus, arată cam așa:
Se poate observa lesne cum merg lucrurile periodic, din nou cu doi ani de scădere deja antamați ( măcar să facem creșterea economică, pentru ca sporul de salarii apare ca de la sine înțeles). Iar datele de-abia acum încep să ofere imaginea reală și crudul adevăr pentru sustenabilitate. Fie și intutiv, cei doi indicatori ar trebui să fie corelați, pe sistemul „de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”.
Practic, pentru a nu mai trăi pe datorii inflamate în alegeri cu nota de plată întinsă apoi de zeci de ani, poate că ar trebui să avem în vedere o regulă de bun-simț. Adică salariile reale (puterea de cumpărare a salariului nominal) să crească DOAR odată și similar cu PIB iar pensiile AR TREBUI să se indexeze cel mult cu salariile din care se dau prin taxele achitate lunar.
În context, atenție la foarte probabila indexare legală a pensiilor în 2025 cu 10,4% (inflația medie pe 2023, deși anul trecut s-a luat măsura electorală de indexare cu creșterea prețurilor din anul anterior, respectiv 13,8%) plus jumătate din creșterea reală a salariului mediu, adică undeva în jur de 15% nominal, dacă tendința actuală de evoluție a salariilor se va menține iar inflația va scădea conform estimărilor actuale, spre 4% la finele anului.
Configurația unor macroindicatori esențiali ar fi 3,5% creștere economică reală, 2,3% creșterea reală a salariului mediu și peste 10% majorare REALĂ a pensiilor (10,4% la 15% indexare și 4,2% inflație medie anuală. Iar asta în contextul în care trebuie să intrăm în programul de ajustare a deficitului bugetar iar pensiile se dau din taxele aplicate pe salarii, eventual suplimentate de la bugetul de stat, stat nevoit să contracteze noi împrumuturi.
COMMENTS