România s-a situat în anul 2022 pe locul 24 din cele 27 de state membre UE în ceea ce privește rata sărăciei relative, potrivit datelor Publicate de INS. Cu o valoare de 21,2% din populație, ne-am plasat ceva mai bine decât Bulgaria (22,9%), Estonia (22,8%) și Letonia (22,5%), însă după Lituania (20,9%), Spania (20,4%) și Italia (20,1%), acestea fiind toate statele în care mai mult de un cetățean din cinci se află în sărăcie comparativ cu ceilalți, potrivit criteriilor uniform stabilite de Eurostat.
Rata sărăciei relative în statele UE, 2022
În valori absolute, numărul persoanelor sărace a fost de 4.029 mii persoane, cu 278 mii mai puțin decât în anul 2021. Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a întâlnit în rândul persoanelor de 0-17 ani (27,0%) și a celor de 18-24 ani (26,5%). Rata sărăciei persoanelor care trăiau în gospodării cu minori și tineri de 18-24 ani dependenți a fost 23,5% în anul 2022, mai mare cu 5,2 puncte procentuale, decât cea a persoanelor care trăiesc în gospodării fără minori și tineri dependenţi.
Rata sărăciei în România, pe grupe de vârstă, 2022
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 34,4%, în anul 2022, corespunzătoare unui număr de circa 6,5 milioane persoane. În acest caz, față de anul 2021, se constată o descreștere a valorii indicatorului, cu numai 0,1 puncte procentuale, reprezentând o scădere de 61 mii persoane.
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială afectează mai mult femeile decât bărbații (35,9% dintre femei și 32,8% dintre bărbați) iar vârsta joacă un rol important, riscul fiind mai mare la persoanele de 0-17 ani (41,5%) și la tinerii în vârstă de 18 – 24 ani (39,4%) și mai scăzut la persoanele de 25 – 49 ani (28,4%).
Oarecum surprinzător, ponderea persoanelor în vârstă de 65 de ani şi peste care se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială a fost semnificativă (37,2%) dar mai mică decât în cazul tinerilor, ceea ce ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie care alocă sumele disponibile pe partea de politică socială orientate mai degrabă spre voturile din trecut decât de perspectiva de viitor. Mai ales că nu diferă prea mult de ponderea înregistrată în cazul persoanele care trăiau în gospodării cu minori și tineri de 18-24 ani dependenți (36,0%).
În fine, ar trebui subliniat că riscul de sărăcie sau excluziune socială este inegal distribuit şi în profil regional. Cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a înregistrat în regiunea Sud-Est (46,9%), urmată îndeaproape de regiunea Sud-Vest Oltenia (44,7%), iar cea mai mică rată s-a consemnat în regiunea București-Ilfov (19,2%), ceea ce dă un contrast major al prosperității în partea de sud a țării.
Notă metodologică:
Rata sărăciei relative (AROP) reprezintă ponderea persoanelor sărace (care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile) în totalul populaţiei. Acest indicator poate fi regăsit și sub denumirea de rata sărăciei după transferurile sociale.
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) este definită ca proporţia persoanelor, din populaţia rezidentă, aflate în cel puţin una din următoarele trei situaţii: se află sub pragul sărăciei (de 60% din venitul median disponibil pe adult-echivalent); se află în stare de deprivare materială și socială severă; trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
COMMENTS