Scăderea efectivelor de animale a afectat zootehnia, sectorul critic al agriculturii româneşti

Zootehnia a adus în medie, pe perioada 2010 – 2016, doar ceva mai puțin de o treime din producția realizată în agricultură, în pofida condițiilor mai puțin prielnice din anumiţi ani pentru producția vegetală. Valoarea producției animale, care a asigurat stabilitatea acestui sector economic în perioadele dificile ( vezi variațiile foarte mari ale producției vegetale) a fost în scădere pe ultimii trei ani pentru care INS a prezentat datele definitive.

Evoluția valorii producției agricole pe sectoare de activitate în perioada 2010 – 2016 (miliarde lei prețuri curente)

Sursa: INS

Un obiectiv important trasat agriculturii în perioada socialistă fusese ajungerea valorii obţinute în zootehnie la nivelul celei realizate prin producţia vegetală. De aici şi atenţia acordată creşterii efectivelor de animale şi construirea unor mari complexe zootehnice, care au livrat cantităţi importante de produse de origine animală cu destinaţia finală la export.

Desființarea și reducerea ulterioară a capacităților de profil a condus la o scădere a acestui sector agricol iar structura agriculturii s revenit undeva la nivelul anilor 1970, cu producția vegetală dublă față de cea obținută în zootehnie. Astfel, procesatorii din industria alimentară au trebuit să apeleze tot mai mult la materie primă din import.

Evoluția ponderii sectoarelor din agricultură în perioada 2011 – 2016 (% din total producție agricolă)

Sursa: INS, calcule proprii

Explicaţia principală rezidă în reducerea puternică a efectivelor de animale. Numărul de porcine și bovine a coborât undeva la aproximativ o treime față de cel predecembrist, în timp ce la ovine, caprine stăm ceva mai bine, cu aproape două treimi din efectivele înregistrate la sfârşitul anilor de economie centralizată.

Tendinţa de scădere s-a materializat şi după aderarea la Uniunea Europeană (vezi datele Eurostat) pe partea de bovine şi porcine, în timp ce efectivele de ovine şi caprine şi-au mai revenit în ultimii ani, beneficiind de cererea existentă pe pieţe extracomunitare destul de însemnate.

Efectivele de animale ( mii capete)

Un rol important în aceste evoluţii l-a avut concurența cărnii şi produselor din carne importate, subvenționate de statele europene mai dezvoltate. Totuşi, măsurile luate au fost insuficiente pentru a limita această tendință și a asigura în mai mare măsură independența alimentară a ţării, cel puțin la fel de importantă ca și cea energetică.

Reducerea ponderii zootehniei în rezultatele agriculturii a diminuat implicit Produsul Intern Brut și a contribuit la instalarea unui deficit cronic în schimburile de produse alimentare cu partenerii externi. Pe fondul veniturilor ceva mai reduse ale populaţiei, acest deficit sectorial fusese aproape eliminat 2014 dar a revenit treptat 2015 iar gradul de acoperire al importurilor de profil cu exporturi s-a redus cam la 75%.

În fapt, la nivelul tehnologic la care s-a ajuns acum la nivel mondila, zootehnia a ajuns o industrie cu specific particular, care ne-ar permite creşterea productivității sociale a muncii în zonele rurale. Totuşi, încă nu valorificăm potențialul natural, care ne-ar fi permis şi o echilibrarea schimburilor comerciale din sector şi o calitate mai bună a alimentaţiei.