Cu ocazia zilei de 1 noiembrie, ar merita să reflectăm, din perspectivă macroeconomică, asupra unei operaţiuni deja banale. Intrată acum drept firească în mentalul colectiv, deşi legea care se referă la ea a intrat în vigoare doar acum şase ani: schimbarea cauciucurilor de vară cu cele de iarnă.
După specificul românesc foarte bine surprins de Ion Luca Caragiale, anvelopele de iarnă sunt obligatorii de la 1 noiembrie (sub sancţiunea unor amenzi foarte consistente, între 2.500 de lei şi 4.000 de lei) dar numai pentru autovehiculele care circulă pe porţiuni de drum cu gheaţă, zăpadă sau polei.
Reprezentanţii Autorităţii Rutiere Romane (ARR), au precizat că persoanele care nu circulă pe porţiuni de drumuri cu zăpadă, polei sau gheaţă nu riscă sancţiuni dacă nu au cauciucuri de iarnă. Mai mult, contrar celor vehiculate în presă, nu este prevazut un termen limită pentru dotarea maşinilor cu cauciucuri de iarnă, data de 31 martie nefiind precizată expres în niciun act normativ.
Dar, concret ce înseamnă cauciucuri de iarnă ? Potrivit Directivei Europene 92/23/CE din 31 martie 1992, anvelopele de iarna se individualizeaza prin prezenta simbolului M+S (sau a derivatelor M/S, M-S, M&S), dar şi a unor semne distinctive, precum un fulg de nea sau o trei creste alpine (3MPSF).
Desigur, cea mai bună soluţie tehnică este să adaptezi pneurile la carosabil pe sistemul de la Formula 1, unde modificarea vremii înseamnă oprirea la standuri şi înlocuirea „gumelor”. Dar este aceasta cea mai bună soluţie în lumea reală ? Iar decizia de oportunitate poate fi lăsată la îndemâna oricui, ca şi cum toţi am fi manageri de echipă ?
Cel puţin din perspectiva „capitalistă” a unui bucureştean care merge în week-end la Poiana Braşov, cum ar trebui să procedăm pentru a avea o aderenţă optimă când e soare la şes şi zăpadă la munte ? Să oprim la Ploieşti să schimbăm cauciucurile după 1 noiembrie dar nu şi pe 31 octombrie ?
De fapt, problema pleacă de la livrarea autoturismelor în marea lor majoritate cu anvelope de vară, deşi, în general, SUV-urile se livrează fără nicio problemă legală cu cauciucuri M+S. După care apare necesitatea de a mai cumpăra un alt set de anvelope, de a le monta şi demonta plus echilibra de două ori pe an, cu costurile de rigoare în bani, timp şi, uneori, nervi.
Poate că aşa se creează locuri de muncă şi impresia că se maximizează siguranţa în trafic, chiar şi acolo unde autorităţile responsabile cu curăţarea drumurilor nu-şi fac bine treaba. Deşi costurile macroeconomice sunt clare prin dublarea numărului de anvelope necesare pentru milioane de autoturisme ( în multe cazuri uzate sau reşapate dar conforme, potrivit marcajelor cerute ).
Oare nu ar fi fost mai simplu ca legea să prevadă livrarea ”by default” a autoturismelor cu cauciucuri deja ceritificate M+S ? Dacă vrem să fim mai catolici decât papa, fie ele şi de vară, dacă ne pasionează, dar optimizate pentru a beneficia de caracteristici de tracţiune care să le permit obţinerea de marcaje de iarnă.
Chiar dacă ceva mai scumpe şi decât cele de vară sau cele de iarnă, ele s-ar amortiza rapid din simplul motiv că nu mai sunt necesare două rânduri de cauciucuri. La care se adaugă, factor deloc de neglijat, costul celor 12 operaţii de punere/scoatere plus echilibrare pe aceeaşi jantă sau achiziţionarea de jante dedicate pentru cauciucurile de iarnă.
Puneri, scoateri şi echilibrări cu riscurile de rigoare pentru senzorii de presiune montaţi pe jantă , care afectează, ghici ce, siguranţa rutieră. Aceasta cere, la nivelul întregii UE, un sistem de monitorizare a presiunii în pneuri începând cu 1 noiembrie 2014, rolul său fiind de a avertiza şoferul asupra unei pene de cauciuc sau a presiunii incorecte de umflare a acestuia.
Culmea, în aceeaşi ţară care pretinde (nu tocmai clar) anvelope specializate de vară şi de iarnă, defecţiunea Sistemului de Monitorizare a Presiunii din Pneuri depistată cu ocazia Inspecţiei Tehnice Periodice constituie o defecţiune minoră, ce trebuie doar „rectificată cât mai curând de către posesorul autovehiculului”.
Pentru unii, schimbarea anvelopelor poate părea o chestiune minoră. Dar ea sintetizează foarte bine modul în care am înţeles să ne integrăm în UE. În care am făcut tot felul de legi oarecum europene dar neclare şi ineficiente în practică. De amplă interpretare, generatoare de diverse beneficii personale ale unora şi interese private în loc de cel general.
COMMENTS