Ce ar reprezenta pentru România accederea României în OCDE ca membru cu drepturi depline: ce implicații socio-economice va avea?
Accederea în OCDE ar însemna, în primul rând, un angajament pentru aderarea la misiunea acestei organizații care își propune creșterea bunăstării economice și sociale în condițiile conservării libertății individuale, promovării valorilor democrației, a statului de drept și protecției drepturilor omului, a aderării la valorile economiilor de piață deschise, comerciale, competitive, durabile și transparente. În al doilea rând, ar însemna angajamentul de a promova o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii, care să se încadreze în obiectivele OCDE în privința schimbărilor climatice, inclusiv stoparea și inversarea pierderii biodiversității și defrișărilor.
Totodată, ar facilita participarea activă la înțelegerea problemelor cu care se confruntă economia globală și aplicarea acestei înțelegeri în politicile economice de acasă. De asemenea, România ar beneficia de sprijin și asistență tehnică, ar fi la curent cu cele mai bune practici în termeni de politică economică, având în vedere că organizația se bazează pe experiența de mai bine de șaizeci de ani a celor 19 țări fondatoare și a altor 19 țări care au aderat ulterior.
Ce implicații ar avea asupra sistemului financiar-bancar din România? Cum vor fi impactate băncile de un astfel de eveniment?
România ar primi, ca membru cu drepturi depline al OCDE, o garanție că politicile sale economice sunt orientate spre bunăstarea economică și socială fără a pune în pericol stabilitatea și echilibrele macroeconomice. Această garanție s-ar reflecta, de asemenea, în calificativele mai bune ale agențiilor de evaluare. Statutul de membru OCDE ar spori încrederea investitorilor în mediul de afaceri din România și în potențialul de creștere al companiilor locale. Pentru sectorul bancar ar putea însemna o capacitate sporită de finanțare cu costuri mai reduse, ceea ce s-ar putea traduce într-o creștere a intermedierii financiare. Educația financiară ar impulsiona acest proces, iar expertiza OCDE în acest domeniu este recunoscută. Pe perioada mandatului meu, Asociația Română a Băncilor a colaborat activ cu OCDE pe teme de educație financiară. În aprilie 2021, ARB a devenit membru afiliat al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – Rețeaua Internațională de Educație Financiară, statut care recunoaște demersurile asociației pe zona programelor de educație financiară.
Poate fi planul de accedere un important pilon în strategia de dezvoltare a României pe termen mediu și lung? Și dacă vorbim de Plan de Țară, pe ce piloni ar trebui acesta construit și ce rol ar trebui să-și asume băncile într-o astfel de construcție?
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR), România are deja un plan de țară, care este în linie cu principiile și obiectivele OCDE, pentru că a fost construit cu girul Comisiei Europene, care a agreat toate planurile țărilor membre, iar 22 din cele 27 țări UE sunt membre OCDE. Planul de accedere la OCDE ar putea fi o garanție că strategia de dezvoltare deschisă de PNRR va continua și că planul de țară ce va urma PNRR va avea aceiași doi piloni de bază: digitalizarea și tranziția verde, deoarece realizarea acestor două obiective nu se vor finaliza în 2026, când se va încheia PNRR. Cu alte cuvinte, planul de aderare la OCDE ar garanta consecvența strategiei de dezvoltare pe termen lung.
Ce rol poate juca România în OCDE și cum o vedeți la 10 ani de la momentul ocupării unui mult râvnit loc la masa “bogaților” unde se iau decizii pentru viitorul economiei globale?
Țările vecine Cehia, Ungaria și Polonia sunt membre ale OCDE – Cehia din 1995, iar Polonia și Ungaria din 1996. Toate au reușit să creeze bunăstare într-un ritm mai rapid decât România și probabil că și statutul de membru OCDE le-a ajutat. Pentru România negocierile din perioada 1993 – 2004 pentru aderarea la UE, tot un grup al „bogaților” – conform datelor Băncii Mondiale, PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare în 2021 a fost puțin mai mare decât în OCDE (48,8 mii de dolari față de 48,6 mii de dolari) – a avut un efect transformator covârșitor către economia de piață și statul de drept. Procesul de negociere pentru aderarea la OCDE ar putea avea un efect de consolidare a economiei digitale și verzi cu impact pozitiv asupra productivității muncii și capitalului și astfel asupra potențialului de creștere. Valorificarea acestui potențial prin politici fiscal-bugetare sustenabile, care să permită crearea de spațiu fiscal suplimentar pentru investiții ar putea accelera convergența reală și ar diminua diferențialul de venituri față de țările bogate. România ar putea replica experiența Cehiei care în 2005 avea un PIB/capita de 74% din media OCDE, cât are în prezent România, iar acum a ajuns la 94% din media OCDE.
Cum vedeți evoluția banking-ului, în România, dar și la nivel global, pe termen mediu și lung?
S-a terminat ciclul dobânzilor mici și intrăm, de fapt, într-un ciclu normal de banking, cu nevoia de readaptare la noile condiții atât a clienților (în ceea ce privește estimarea corectă a nevoii și nivelului de finanțare), cât și a băncilor în ceea ce privește testarea capacității de rambursare a clienților și profilului riscului de credit la volatilități accentuate a riscului de variație a ratei dobânzii.
Totodată, va fi un banking orientat către digitalizare și tranziție verde, de aceea va fi selectiv. Mă aștept ca din ce în ce mai multe bănci să adere la Net Zero Banking Alliance, alianță care se angajează la alinierea creditării și portofoliilor de investiții la obiectivul atingerii neutralității climatice în privința emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050.
COMMENTS