După un an 2013 marcat de o scădere cu 9% a volumelor noi finanţate în leasing financiar, 2014 a însemnat oarecum o normalizare, adică o revenire la nivelul din anii 2011 şi 2012. Vorbim de o creştere generală a pieţei de 7%, trend imprimat exclusiv de segmentul vehicule.
Din 2009 încoace, valoarea anuală a bunurilor finanţate în leasing financiar a oscilat foarte puţin, între 1,1 şi 1,3 miliarde euro, nivelul redus fiind un răspuns la mersul prea lent al economiei, la investiţiile modeste realizate în România. O valoare atipică rămâne aceea din 2008, când bunurile finanţate în leasing au atins 4,8 miliarde euro, contracte care au generat însă în timp şi multă neperformanţă, pe fondul crizei economice. După curăţarea portofoliilor, piaţa de leasing financiar s-a aşezat în timp, iar principalii săi jucători şi-au consolidat poziţia. Portofoliul total al pieţei de leasing financiar era la final de 2014 de 2,245 mil. euro, în scădere faţă de nivelul înregistrat la sfârşitul lui 2013 (2,478 mld. euro). Companiile subsidiare ale băncilor deţin trei sferturi din piaţă, cele captive producătorilor 20%, iar independenţii doar 5%.
Dacă privim în structură, observăm un dezechilibru major în ceea ce priveşte domeniul finanţat. Vehiculele au ajuns să deţină 76% în total finanţări realizate anul trecut (faţă de 62%, în 2009), concentrare care credem că induce un risc considerabil la nivel de portofoliu de leasing. Finanţarea de echipamente, pe care puţini jucători şi-o asumă, presupune expertiză şi riscuri sporite de revalorificare, drept care deţine doar 21% din finanţări. Şi aici ne oprim practic, căci sectorul imobiliar a dispărut din 2012 încoace, cele trei sau patru procente pondere anuală în noile finanţări neavând relevanţă. Ca şi la bănci, bani există în exces, dar clienţii eligibili dornici să investească sunt greu de găsit. Bătaia peştelui e acum pe segmentul de clientelă din rândul întreprinderilor mici şi mijlocii. Teritorial vorbind, clienţii din Bucureşti au pierdut teren în favoarea celor din provincie, finanţările din judeţe având acum o pondere însemnată în portofoliul jucătorilor mari.
Rezultate sub estimări
Anul 2014 s-a împărţit pentru industria leasingului financiar în două etape: primul semestru, cu o evoluţie dinamică, chiar accelerată, de creştere faţă de perioada similară din 2013, şi cel de-al doilea, în care lucrurile au intrat în amorţire şi nu au mai avut continuitate. „Prima parte a anului trecut s-a manifestat cu aşteptări mai mari, dar probabil fiind un an electoral, această stare s-a regăsit şi în partea noastră de business, motiv pentru care creşterea de 20%, la iunie 2014, s-a definitivat într-un plus general de doar 7%. Este o caracteristică a perioadelor electorale. Pe zona auto, însă, s-a păstrat creşterea estimată, de 14% per total piaţă. Ponderea auto în total portofoliu a ajuns astfel la 76%. Este o concentrare prea mare pe auto la nivel de industrie a leasingului financiar. Mi-aş dori să văd un portofoliu mai echilibrat, echipamentele scăzând de la 25%, în 2013, la 21%, anul trecut. Se vede totuşi că se păstrează tendinţa de căutare a unor domenii noi pentru finanţare”, comentează, pentru lucrarea de faţă, Adriana Ahciarliu, Secretar General al Asociaţiei Societăţilor Financiare – ALB România. Dacă vorbim de creşteri, în sectorul leasingului auto acestea au caracterizat anul trecut doar vehiculele comerciale grele (+7%), în vreme ce finanţările de autoturisme şi vehicule comerciale uşoare au fost marcate de scăderi de volume.
Mai slab reprezentate decât în alţi ani, finanţările în leasing de echipamente au fost pe plus la categoria de bunuri agricole şi în mai mică măsură pentru cele destinate industriei alimentare, de prelucrare a lemnului şi sectorului medical. Deşi în scădere, echipamentele pentru construcţii se plasează, ca finanţare în leasing în 2014, după agricultură, în vreme ce un domeniu important precum cel al energiei, altădată susţinut prin subvenţii şi prin urmare la mare căutare pentru investitori, nu mai prezintă interes. În continuare, sectorul public nu există ca finanţare în leasing. Parteneriatul public-privat, atât de precar în România la ora actuală, se reflectă şi în industria leasingului prin faptul că nu există interes pentru acest model de finanţare a proiectelor de investiţii la nivel naţional. În astfel condiţii, nu e de mirare că peste trei sferturi din noile finanţări reprezintă un singur sector, cel auto.
Oglindă a economiei
„Leasingul este un barometru al economiei. El simte ceea ce merge în economie şi se orientează doar spre acele zone”, subliniază preşedintele ALB România, Felix Daniliuc, care adaugă: „Suntem mulţumiţi de faptul că piaţa de leasing îşi consolidează gradual rezultatele. Avansul pieţei din 2014 trebuie privit în ansamblul anilor de criză. Putem vorbi astfel de o stabilizare a pieţei, adaptată contextului economic existent şi impredictibilităţii măsurilor fiscale şi legislative ale ultimilor ani. Piaţa are în continuare teren de recuperat şi vom vedea, cel mai probabil, continuarea dinamicii de creştere şi în 2015, deoarece potenţial există, dată fiind nevoia actuală de investiţii la nivelul economiei româneşti”.
Ar mai fi de subliniat o anume segmentare a pieţei de leasing. Din discuţiile purtate pentru lucrarea de faţă cu operatori de leasing a rezultat că în piaţă se conturează două profile de clienţi: o categorie sunt cei care spun că e important ca după ce folosesc un activ să devină proprietar al acestuia – apanaj al leasingului financiar – şi o alta este reprezentată de jucători care activează în zona contractelor pe o perioadă-limită de timp, de la şase luni până la 2 ani, cel mai adesea, şi care preferă un contract de leasing operaţional.
Cea de-a doua categorie câştigă teren, ceea ce indică că şi România se îndreaptă, încet dar sigur, în direcţia în care pieţele dezvoltate se află demult. Până atunci, însă, piaţa locală de leasing financiar este cel puţin dublă, ca valoare anuală, faţă de cea reprezentată de leasingul operaţional.
COMMENTS