În căutare disperată de bani pentru a-și acoperi găurile din buget pe care singur și le-a provocat, Guvernul a avut brusc o revelație: băncile nu plătesc impozit pe profit. Nu toate, ci 31 din 46 (sic!), după cum a declarat recent ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa. Și de ce? ”În condiţiile în care vinzi un credit de 100 de milioane cu 5 milioane, indiscutabil că ai o pierdere consistentă. Ai un profit, această pierdere vine şi stinge integral acest profit, şi statului nu mai ai de ce să-i mai plăteşti bani”, a spus Mişa.
În exprimarea ministrului, a avea în bilanț expuneri neperformante masive, pentru care trebuie să constitui provizioane pe măsură, pentru protecția legitimă a deponenților, ar fi un soi de mană cerească care, pasămite, îți permite să implementezi o schemă ingenioasă de evitare a taxelor.
Ministrul nu s-a mulțumit să se exprime, ci a trecut la fapte. Potrivit unui proiect recent de OUG de modificare a Codului Fiscal – care, printre altele, majorează peste noapte accizele la carburanți, prin derogare de la lege – băncile nu-și vor mai putea deduce integral din baza impozabilă valoarea creditelor neperformante scoase din bilanț, ci doar în proporție de 30%.
Unul din argumente este că, astfel, băncile vor avea același statut ca celelalte companii în privința tratamentului fiscal al creanțelor neîncasate scoase din gestiune și nu vor mai fi „discriminate pozitiv”. E ca și cum ai susține că, pentru a îmbunătăți condiția socială a persoanelor cu o dizabilitate, ar fi o idee bună să induci acea dizabilitate tuturor cetățenilor. Sub acest aspect, nu băncile erau privilegiate, ci companiile nefinanciare erau nedreptățite.
Oricum ai lua-o, a nu încasa bani care ți se datorează de drept, prin contract, reprezintă o pierdere care trebuie luată în calcul din punct de vedere fiscal.
Există însă și o problemă sistemică. Întreg sistemul bancar a făcut eforturi mari pentru a se curăța de portofoliile de credite devenite neperformante în recesiune, ca să nu mai vorbim de cele istorice moștenite din anii 90’, în cazul unor bănci. Aceste active toxice afectau grav nu doar profitabilitatea, ci și capacitatea sistemului bancar de a finanța economia, prin asumare de noi riscuri, ducând la blocaj și stagnare. Vrem să ne întoarcem la vremurile, nu foarte îndepărtate, când băncile, din frica de a nu mai acumula neperformanță, nu mai finanțau decât deficitul bugetar al statului, prin titluri de stat privilegiate de reglementări?
Însănătoșirea bilanțurilor și expunerilor bancare reprezintă o premisă esențială a sustenabilității creșterii economice. Limitarea deductibilității creanțelor neperformante descurajează direct acest proces de însănătoșire. Pe termen mai lung, statul riscă astfel să piardă mult mai mulți bani decât i se pare acum că nu încasează. O economie nefinanțată bancar e incapabilă să genereze profituri impozabile.
COMMENTS