Cumpărătorii dau dovadă de încredere scăzută atât cu privire la situațiile financiare, politicile și sistemele contabile ale societăților pe care doresc să le achiziționeze, cât și cu privire la perspectivele financiare ale acestora din cauza sezonalității, volatilității sau dezechilibrelor din piață înregistrate ca urmare a unor evenimente externe precum pandemia COVID-19, indică studiul „Dealmaking in Central Europe”, realizat de rețeaua Deloitte Legal în 16 țări. Astfel, cumpărătorii optează pentru mecanisme de determinare a prețului de achiziție care permit ajustarea acestuia pe baza parametrilor financiari la data finalizării tranzacției (mecanism de tipul closing accounts – metoda fluxurilor de numerar actualizate). Potrivit studiului, 44% din tranzacțiile din Europa Centrală au fost bazate pe mecanismul de tip closing accounts pentru determinarea prețului de achiziție în cadrul tranzacțiilor de fuziuni și achiziții (M&A). Aceasta este, de asemenea, opțiunea preferată în țări precum România, Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă și Kosovo.
Opțiunea pentru un preț fix (mecanism de tipul locked box), preferată de vânzători și care în mod obișnuit se bazează pe cele mai recente situații financiare auditate, este a doua alegere la nivel regional (33 %), dar este predominantă în țări precum Austria, Croația, Lituania și Serbia.
„Merită menționată tendința în creștere în rândul actorilor de pe piața de M&A pentru folosirea mecanismelor hibride de stabilire a prețului, care includ atât elemente specifice mecanismului bazat pe un preț fix, cât și ale celui de tip closing accounts. La nivelul Europei Centrale, aceste mecanisme hibride reprezintă o pondere de 23% din tranzacțiile analizate,” a declarat Georgiana Singurel, Partener la Reff & Asociații | Deloitte Legal și lider al practicii de drept comercial, societar și de fuziuni și achiziții.
În ceea ce privește securizarea prețului de achiziție, studiul arată că, în contextul COVID-19, schemele de plată defalcată a prețului au fost utilizate pe o scară mai largă, ca metodă de atenuare a riscului pe plan financiar. Plata unei părți din prețul convenit – de obicei 10% din prețul de achiziție – după data finalizării (mecanism de tip hold-back) a fost folosită în 30% din tranzacțiile încheiate la nivelul Europei Centrale, în timp ce conturi de tip escrow au fost folosite în 29% din tranzacții.
Clauze referitoare la evenimente semnificative care ar putea determina cumpărătorul să se retragă din tranzacțiile deja semnate, dar care nu au fost încă finalizate, ori să solicite garanții suplimentare (schimbare negativă materială – MAC), au fost folosite în 63% din tranzacțiile de M&A din regiunea Europei Centrale. Procentul este ușor mai ridicat pentru România, în condițiile în care 70% din tranzacții au inclus astfel de clauze. Aceste procente indică un grad ridicat de îngrijorare din partea părților privind posibilitatea ca tranzacțiile să nu ajungă în etapa de finalizare.
„Ponderea tranzacțiilor care au inclus clauze de schimbare negativă materială a rămas constantă în ultimii doi ani, ceea ce arată că abordarea cumpărătorilor și a vânzătorilor nu a fost influențată de pandemie. Studiul arată, de asemenea, că actorii de pe piața de M&A din țările mai dezvoltate din punct de vedere economic dau dovadă de un grad mai ridicat de încredere. De exemplu, în Austria, clauzele de tip MAC au fost utilizate în 33% din tranzacții, în Polonia, în 50% din tranzacții, în Republica Cehă, în 52% dintre acestea,” a adăugat Georgiana Singurel.
În ceea ce privește legea aplicabilă, 84% din contractele de vânzare-cumpărare analizate au fost supuse legislației țării în care se află societatea-țintă sau una dintre părți. În situația în care toate părțile implicate sunt din jurisdicții diferite, cea mai recentă tendință este de a alege legea engleză (6% din tranzacțiile incluse în studiu). „Preferința pentru folosirea legii locale este vizibilă și pe piața de M&A din România,” a adăugat Georgiana Singurel.
O dilemă clasică în tranzacțiile de tip M&A o reprezintă alegerea între arbitraj și instanțele judecătorești pentru soluționarea potențialelor litigii. Studiul relevă faptul că părțile au ales arbitrajul în 49% din tranzacțiile analizate, iar instanțele de drept comun în 51% dintre acestea. România are un raport echilibrat de 50% arbitraj și 50% instanțe de drept comun.
Studiul „Dealmaking in Central Europe” a fost realizat de rețeaua Deloitte Legal în Albania, Austria, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Kosovo, Letonia, Lituania, Muntenegru, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Slovenia, în baza analizării a 140 de tranzacții de tip M&A asistate de profesioniștii Deloitte Legal în perioada pandemiei de COVID-19, în 2020 și 2021.
COMMENTS