Alina Radu, Partener și coordonator practica de Drept Bancar și Finanțări
După mai bine de 2 ani de instabilitate fiscală pentru băncile din România, am pășit la începutul acestui an spre o perioadă cu o puternică încărcătura electorală, în care taxarea instituțiilor financiare a părut să nu mai fie o prioritate pe agenda publică și lucrurile păreau să intre, în sfârșit, pe un făgaș firesc.
Doar că, începând cu luna martie a acestui an, un alt fel de tsunami s-a abătut asupra tuturor – oameni și companii – și a schimbat radical modul în care ne derulăm viața și activitățile, cu consecințe încă necuantificabile la nivel social și economic.
Cu ce s-a confruntat așadar în ultima jumătate de an, din martie până în august, sectorul bancar?
În principal:
(a) A apărut OUG 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori și debitorii au putut solicita suspendarea plăților aferente împrumuturilor către bănci și IFN-uri. Conform informațiilor făcute publice de ARB, băncile soluționaseră la mijlocul lunii mai peste 250.000 de cereri de suspendare de plăți, fie pe baza cadrului legal creat de prevederile OUG 37/2020, fie conform măsurilor de sprijin adoptate proactiv de bănci începând cu luna martie pentru a veni în sprijinul celor afectați de efectele pandemiei.
În calitate de cetățean și de profesionist al dreptului, nu pot să nu îmi exprim tristețea provocată de lupta tacită a legiuitorului parlamentar cu Guvernul în demersurile de inițiere și modificare paralelă a legislației privind suspendarea plăților la creditele acordate de instituțiile de credit. O consider o luptă total nepotrivită față de dificultățile și provocările aduse de criza sanitară Covid-19, o luptă care pune în pericol valori fundamentale într-o situație a cărei rezolvare necesită maturitate și colaborare.
(b) S-a lucrat intens la evaluarea documentațiilor pentru programul IMM Invest cu scopul de a susține, în această perioadă dificilă, lichiditatea companiilor, dar și activitatea lor de investiții. Utilizarea acestei facilități poate aduce un impact favorabil și asupra gradului de intermediere financiară pe segmentul companiilor nefinanciare.
(c) Băncile au făcut eforturi mari pentru a putea să rezolve sute de mii de cereri, în condițiile unei legislații cu multe aspecte neclare, și lipsa unor norme care să faciliteze cu adevărat procesele de luare a deciziilor. În egală măsură, băncile au păstrat legătura și colaborarea cu clienții lor pentru a înțelege ce se întâmplă în industriile relevante și a anticipa pașii următori.
(d) Băncile au continuat și continuă acordarea de credite – un aspect extraordinar de important în situația actuală în care sunt de așteptat blocaje în plățile dintre companii, blocaje care pot afecta semnificativ o serie întreagă de companii având în vedere preponderența creditului comercial în finanțarea economiei românești.
(e) A apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2020 pentru implementarea Directivei numite ”Directiva AML 5”, care intensifică efortul de conformitate a instituțiilor de credit, instituțiilor financiare și ale altor companii active în alte industrii în vederea prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului. Legislația AML impune obligații multiple în sarcina entităților raportoare, băncile trebuind să aloce resurse umane și financiare semnificative în acest scop.
(f) S-a modificat legea dării în plată fără a rezolva însă aspectele care în realitate nu au fost funcționale. Din păcate, mecanismele din această lege (fără a fi cu adevărat evaluate din punct de vedere consecințe) au creat o falsă impresie consumatorilor că li se oferă soluții. În realitate au creat multe situații complicate și greu de rezolvat în care atât consumatorii, cât și băncile, au avut de suferit.
Aș vrea să subliniez că băncile au fost primele chemate să ajute, să accepte suspendarea contractelor la care sunt parte. E timpul să se gândească soluții și pentru problemele cu care se confruntă acestea. Mai ales că perioada în care ne aflăm impune colaborare pentru a putea remodela și susține o economie viabilă.
Cuvintele cheie în această perioadă par să fie: sustenabil, inovativ, rezilient. Este nevoie de implicare și profesionalism și este nevoie de un sector bancar rezilient și inovativ.
Nu putem ignora faptul că situația generată de Covid-19 va genera probleme de lichiditate și că este posibil să vedem un val de restructurări, insolvențe, credite neperformante.
Așadar, este important să existe demersuri cât mai rapide pentru îmbunătățirea cadrului legislativ în vederea gestionării acestor situații și susținerea acelor afaceri care sunt create pe premize viabile și care pot supraviețui și aduce plus valoare. Am în vedere aici măsuri în materia insolvenței, demararea legislației de implementare a Directivei europene de restructurare, măsuri de fiscalitate care să țină cont de noile realități și de necesitatea de a gestiona creditele neperformante, inclusiv prin vânzare, fără ca instituțiile de credit și financiare să fie ”penalizate” din punct de vedere fiscal. Prioritatea 0 rămâne predictibilitatea și înlăturarea incertitudinii în domeniul legislativ. În condițiile sanitare și economice actuale, nu ne mai putem juca cu actele normative fără să punem în pericol stabilitatea unor sectoare economice.
Să ne reamintim și că în economia românească datoriile și creanțele comerciale sunt semnificativ mai mari decât cele bancare și că în jur de 80% din datoria externă privată constă în împrumuturi de la societăți din grup. Acestea pot decide să continue sau nu finanțarea și companiile respective ar putea avea nevoie să apeleze la servicii și produse bancare.
La un nivel strategic, observăm accelerarea tendințelor în jurul cărora toate băncile se concentrează într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de specificitățile și obiectivele fiecăreia:
Consolidarea. Dacă în 2018 aveam 37 de bănci, în iulie 2020 avem 34 de bănci. Procesul de consolidare este estimat să continue în lume, în Europa și în România. Au loc achiziții, bănci mai mari cumpără bănci mai mici, iar fonduri de investiții care nu erau prezente în România acum sunt. În plus, consolidarea se realizează și în interiorul băncilor. Pentru ca acestea să se poată concentra pe activitățile core, alte activități sunt stopate sau externalizate, în vreme ce produse bancare mai puțin profitabile dispar din oferta disponibilă pe piață.
Creșterea performanței. Putem afirma cu încredere că, într-un context de instabilitate la nivel global (vezi coronavirus, război comercial, Brexit, etc), creșterea performanței operațiunilor a devenit nevoia primordială și obiectivul cheie al tuturor băncilor din România.
Tehnologizarea și automatizarea. Una dintre modalitățile prin care băncile și-au crescut performanța a fost (și continuă să fie) adoptarea de tehnologie nouă sau upgradarea tehnologiei existente la cele mai inovatoare soluții, scopul final fiind accesul clientului final la servicii și produse financiare mai ieftine. Spre exemplu, soluțiile de robotic process automation pot reduce costurile de implementare a proceselor cu 80% și timpul dedicat rezolvării sarcinilor cu până la 90%. Un alt obiectiv pentru creșterea gradului de tehnologizare a băncilor îl reprezintă nevoia de a crește calitatea serviciilor oferite clienților. O interfață de online banking sau o aplicație de mobil care să reducă la minim timpul dedicat de un client pentru realizarea unui transfer bancar sau interogarea de sold face diferența în piață. Totul este bine și frumos până aici. Totodată, însă, băncile se confruntă cu nevoia de armonizare între temerea unor angajați de a-și pierde joburile, necesitatea de recalificare și neajunsurile unor soluții tehnologice aflate încă în stadii incipiente de implementare.
Parteneriatele. Devine din ce în ce mai evident că pentru a ține pasul cu cele mai noi tendințe în dezvoltarea afacerilor, calea spre succes a băncilor este bătătorită cu parteneriate. Aceasta este o tendință globală care în ultimii doi ani a devenit aproape regulă pentru cele mai multe dintre băncile din România. Și aici vorbim despre parteneriatele dintre instituțiile de credit și alte companii precum soluții de fintech, platforme de comerț online sau tradițional, companii de telecomunicații și platforme de social media.
Inițiativele de educație financiară. Un ultim punct pe care aș vrea să îl subliniez în ceea ce privește rolul asumat de bănci la nivelul societății este legat de inițiativele de educație financiară. Există multiple eforturi în acest sens realizate de multe dintre băncile mari, mai ales. Acestea se concentrează pe investiția în viitor – adică pe programe de educație financiară adresate copiilor și tinerilor – și acest lucru este extrem de valoros. Este însă, în egală măsură important, ce se întâmplă în prezent și vedem mult mai puține inițiative care vizează persoanele fizice, adulți, din urbanul mic sau rural.
O altă zonă în care demersul de educație financiară ar putea fi util este în rândul antreprenorilor, firmelor mici și mijlocii. Spre exemplu, observăm o diferență destul de mare între datoria comercială a companiilor românești și datoria financiară a acestora. Acest lucru înseamnă că foarte puține dintre firme accesează, de exemplu, opțiunea factoring-ului, pentru a scădea presiunea asupra afacerilor. Totodată, știm despre existența unor foarte competitive soluții de factoring pe piața locală. Așadar, vedem o oportunitate pentru bănci să-și crească numărul de clienți în această zonă, dacă investesc în campanii de informare și conștientizare asupra beneficiilor factoring-ului.
COMMENTS