Precum Margaret Thatcher, celălalt premier femeie al Regatului Unit, Theresa May a fost supusă unui vot de încredere de către propriul partid. Spre deosebire de Doamna de Fier, marea sa predecesoare înlocuită cu John Major, May trece testul conservator.
Care a fost miza lui? Un hard Brexit, care i-ar fi amintit mai dur Uniunii Europene că are nevoie de piaţă comună cu liberă circulaţie a bunurilor, capitalurilor şi persoanelor, de diviziunea muncii şi un sistem de venituri legat de productivitate, nu de considerente sociale. Lipsa de contur a acestora poate fi asociată cu declinul investiţiilor. Ele sunt înlocuite cu fondurile europene – un mijloc prin care se transmite „suportul ” politic – dar care încep să sufere de pe urma neîncasării impozitelor. Oare de asta au trecut autorităţile europene la ofensivă la nivelul conformării voluntare? Se vede însă că şi promotorii Brexitului vor să-i conştientizeze pe politicienii continentali că nu urmează calea cea bună…
Sigur că dacă Theresa May ar fi fost constrânsă să plece, lira sterlină – care face acum perechea lead cu euro – s-ar fi depreciat, poate, spre 1 la 1. Asta însă doar pe termen scurt, până ar fi fost estompate emoţiile, şi oricum, prin intermediul cursului, economia Marii Britanie ar fi câştigat competitivitate în raport cu cea a zonei euro.
Bine, dar, în definitiv, ce a aprins butoiul cu pulbere în tabăra tory? După toate probabilităţile, chestiunea irlandeză. Faptul că graniţa şi zona de schimb dintre UE şi Regat urmează să fie stabilită în Irlanda e o problemă sensibilă. Ideea că Eire e membru UE şi Ulster-ul componentă UK, poate stârni orgolii legate de vechiul imperiu, ce încorpora întreaga insulă. Mai mult, concentrarea investiţională într-un spaţiu ce poate fi asemănat într-un caz fericit cu Singapore şi într-unul îndoielnic cu Cipru, e greu de suportat de către britanici, dar, suprinzător, în curând va fi şi de către UE.
COMMENTS