România a înregistrat în 2017 cel mai mare risc de sărăcie pentru tinerii care lucrează dintre statele UE, potrivit datelor comunicate de Eurostat. Procentajul nostru a fost de 28,2%, la mare distanţă faţă de ţările care ne urmează în acest clasament ( Luxemburg 20,0%, Danemarca 19,1% şi Spania 19,0%).
Infografic Tineri care lucreaza sub risc de saracie, state UE, 2017
Situaţia apare încă şi mai gravă, dacă se face trimitere la mediile consemnate în Zona Euro (11,9%), spre care ar trebui să ne înscriem în 2024, sau nivelul calculat pentru întreaga Uniune (11,0%). Precizăm că acest indicator relevant pentru inegalităţile sociale se calculează relativ la o limită maximă fixată la nivel naţional ca fiind 60% din venitul disponibil echivalent după transferurile sociale.
Notă metodologică
Venitul disponibil echivalent înseamnă toate veniturile unei gospodării după taxe şi alte deduceri care poate fi utilizat pentru cheltuieli şi economisire, raportat la numărul de membri ai unei gospodării convertit în adulţi echivalenţi în baza unei scări de echivalenţă utilizate de OECD (1,0 pentru primul adult, 0,5 pentru al doilea şi orice altă persoană de 14 ani sau mai mult şi 0,3 pentru o persoană cu vârsta sub 14 ani.
Pentru a avea o referinţă în privinţa statelor ce au acoperit această problemă de o manieră solidă şi a vedea că se poate ajunge la cifre mult mai bune, menţionăm că statele care stau cel mai bine în materie sunt Cehia (1,5%), Slovacia (3,8%) şi Finlanda (4,2%), toate state care au diferenţe de nivel de trai cum mult mai mici decât România la nivelul întregii societăţi.
De reţinut, dincolo de gradul mai mare de inegalitate socială din România, diferenţa de venit se vădeşte mult mai clar şi după vârstă. Dacă, la nivelul UE, diferenţa dintre tinerii care lucrează şi populaţia generală aflată sub risc de sărăcie este de doar 2,6 puncte procentuale ( rata de risc generală în UE a fost de 9,4% în 2017), în România ea a urcat la 9,3 pp (rata generală era de 18,9%).
Mai mult, datele Eurostat arată o deteriorare a indicatorului de risc de sărăcie pentru tinerii care lucrează după aderarea la UE, ceva mai lentă până în 2010 şi crescută brusc la peste 30% în criză (2011-2012). Foarte interesant, revenirea economiei a adus valori încă şi mai ridicate ale inegalităţilor după vârstă în 2014 – 2015, ceea ce, conjugat cu libertatea de circulaţie, explică plecările masive din ţară ale tinerilor.
Evoluţia în timp a riscului de sărăcie pentru tinerii care lucrează (18 – 24 ani, % din total, 2007 -2017) în România faţă de Zona Euro şi de media UE
| Anul | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | 2015 | 2016 | 2017 |
| România | 20,1 | 22 | 25,1 | 23,7 | 31,6 | 30,5 | 28,4 | 32,8 | 33,5 | 31,2 | 28,2 |
| Zona Euro | 8,4 | 10,3 | 10,6 | 10,9 | 10,6 | 10,6 | 11,2 | 12,9 | 11,4 | 12,6 | 11,9 |
| Uniunea Europeană | na | na | na | 10,9 | 11,2 | 11,7 | 11,2 | 12,9 | 12,3 | 11 | na |
Practic, se poate vedea că ieşirea din criză şi creşterea robustă ulterioară s-a făcut preponderent pe spinarea şi cu sacrificarea intereselor economice ale tinerei generaţii, care a ales în bună parte şi justificat din perspectiva condiţiilor care i s-au oferit în ţară ( atenţie, chiar relativ la ceilalţi, nu la modul absolut) să plece. Ceea ce va afecta situaţia economică şi solidaritatea socială pe termen lung, declicul urmând să se producă atunci când actuala generaţie de vârstă medie va ieşi din activitate.
COMMENTS