Miruna Lungu, Senior Manager PwC România
Alexandru Ardei, Manager PwC România
Directiva privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR), ce vizează sporirea transparenței fiscale a grupurilor multinaționale, a fost adoptată după mai bine de cinci ani de la prima propunere a Comisiei Europene. Directiva a intrat în vigoare pe 21 decembrie 2021 și se adresează, în primă fază, doar grupurilor multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane euro, pentru ultimele două exerciții financiare consecutive, a căror companie mamă este stabilită în UE, și grupurilor a căror companie mamă este stabilită în afara UE, însă are filiale sau sucursale medii sau mari conform unor criterii definite la nivelul UE.
Transpunerea directivei în legislația națională a fiecărui stat membru UE va trebui să aibă loc cel târziu la data de 22 iunie 2023, iar prevederile vor deveni aplicabile începând cu cel târziu 22 iunie 2024. Astfel, primul an fiscal de raportare publică va fi 2025, cu termen limită de depunere 31 decembrie 2026 (presupunând anul fiscal ca fiind cel calendaristic).
Care e scopul expunerii publice a informațiilor conținute în rapoartele CbCR?
Scopul directivei privind raportarea publică CbCR nu este doar de a introduce un nou instrument de transparență fiscală privind impozitul pe profit al multinaționalelor, ci și de a spori atenția publicului asupra unor informații ce până recent ajungeau în lumina reflectoarelor doar în cazuri extreme, de regulă cu caracter litigios.
În esența, demersul UE este de a crește transparența fiscală, ca mecanism important pentru buna funcționare a pieței interne. Această directivă va cere companiilor multinaționale să raporteze unde își realizează profiturile și unde își plătesc impozitul, ceea ce este mai important ca niciodată pentru a asigura o redresare economică echitabilă din criza pandemică actuală. De asemenea, din perspectiva administrațiilor fiscale, acest demers vine să completeze lista inițiativelor menite să contribuie la diminuarea acțiunilor care au ca finalitate evitarea plății impozitelor și taxelor.
Când, unde și de către cine trebuie depus raportul CbC? Care este obligativitatea și condițiile raportării publice pentru fiecare țară în parte (CbCR) în România?
Directiva vizează atât grupurile a căror companie mamă este stabilită în UE, cât și grupurile a căror companie mamă este stabilită în afara UE, însă are filiale sau sucursale medii sau mari conform cifrei de afaceri în UE (obligația de raportare revine filialelor din UE sau sucursalelor grupului).
În același timp, sunt exceptate de la raportarea publică CbCR companiile din sectorul bancar ce sunt deja supuse raportării publice în temeiul Directivei 2013/36/UE.
Raportul anual va trebui să fie disponibil pe website-ul entității care face obiectul obligației de raportare. Odată publicat, raportul va rămâne accesibil publicului pentru o perioada minimă de cinci ani consecutivi.
Este posibilă amânarea publicării informațiilor financiare?
Directiva cu privire la raportarea publică pentru fiecare țară (“CbCR”) stârnește anumite întrebări cu privire la impactul asupra confidențialității datelor comerciale strategice și la riscul unei interpretări eronate a anumitor agregări fiscale. În acest sens, rămân puse în vedere anumite clauze de salvgardare, precum amânarea unei publicări a informațiilor financiare ce ar putea cauza prejudiciu comercial semnificativ, pentru o perioadă de cel mult 5 ani, cu prezentarea în prealabil a unor dovezi ce susțin faptul că ar putea cauza prejudiciu comercial.
Care este impactul directivei asupra companiilor?
Pentru companii este importantă evaluarea progresului transpunerii directivei în legislația națională a fiecărui stat membru UE cât și impactului directivei asupra activităților desfășurate de acestea.
Totodată, impactul va fi evaluat si de către Comisia Europeană până la data de 22 iunie 2027, iar această revizuire va examina în special dacă este oportun să fie extinsă obligativitatea de raportare și la companiile mai mici.
De ce CbCR public nu este o simplă cerință de raportare suplimentară?
La prima vedere, pare că grupurile multinationale (inclusiv cele prezente local) vor trebui să adauge încă un proiect pe lista lor tot mai mare de proiecte de conformare fiscală.
Cu toate acestea, noile cerințe de raportare nu vor furniza nicio informație suplimentară autorităților fiscale, așa că pare greu de văzut cum vor exista beneficii de creștere a veniturilor la nivelul guvernelor statelor membre.
Partea nevăzută este însă că publicarea de informații precum veniturile realizate, numărul de angajați, precum și cuantumul impozitelor plătite în fiecare stat UE poate crea un prejudiciu serios de imagine. Aceste date urmează a fi supuse atenției opiniei publice, într-un proces fără judecător, juriu sau drept la apărare.
În consecință, recomandarea noastră ar fi ca grupurile multinaționale ca întreg, dar și filialele lor din România să pună la punct o strategie coerentă de comunicare în jurul taxelor plătite.
COMMENTS