Interviu cu Voicu Oprean, fondator şi CEO AROBS Transilvania Software
Voicu Oprean face parte din galeria ,,ctitorilor“ clujeni de după 1989. A construit cu pasiune o afacere care îl reprezintă atât pe el, cât şi cetatea sa de origine. A crescut acest business fără să-şi piardă din pasiune. Vede la 360 de grade, are idei şi contribuie neobosit la propăşirea Clujului, a Ardealului pe care îl iubeşte.
Vorbeşte destul de rar despre sine, dar atunci când o face, are ce spune.
Conduceţi o afacere care livrează soluţii de aproape 17 ani. Ce înseamnă AROBS, de fapt? Este o abreviere sau un nume care spune ceva distinct?
Oficial, AROBS înseamnă Advanced Romanian Business Solutions, dar, neoficial, o simbioză între companie şi client, reprezentată şi grafic, în logo-ul nostru. Un parteneriat în care cele două părţi negociază şi colaborează de la egal la egal, pentru a avea, în final, un produs sau o soluţie care să mişte lucrurile în direcţia bună. Modelul în care clientul cere ceva, iar compania trebuie să execute ad litteram solicitările acestuia nu se aplică în AROBS, pentru că nu este o abordare constructivă. Experienţa ne-a arătat că cele mai bune proiecte au fost, de fapt, rezultatul unui proces eficient de comunicare cu clientul.
Pe ce baze aţi ajuns la un succes regional recunoscut: peste 430 de angajaţi, cifră de afaceri de peste 17 milioane euro, operaţiuni în 4 ţări etc.? O bună „orientare” în business, determinare, luciditate, inspiraţie, noroc?
În primul rând, faptul că nu ne-a fost frică de eşec, iar atunci când am greşit, am tras nişte concluzii care ne-au aşezat, în cele din urmă, pe cursul potrivit. Apoi, un stimul puternic a fost dorinţa de a crea produse inovatoare, pe care să ne punem semnătura. De la bun început ştiam că nu vom face exclusiv outsourcing; eram suficient de creativi şi încăpăţânaţi ca să putem dezvolta un produs capabil să regleze sau să îmbunătăţească nişte lucruri în comunitatea noastră.
Un antreprenor fără experienţă trebuie să admită faptul că nu le ştie pe toate, de aceea, învăţarea continuă este esenţială, aşa că am parcurs de la sesiuni de comunicare şi time management până la cursurile Harvard Business School şi ale London Business School.
Cred că nu există o reţetă universală a succesului, dar trebuie să ai o anumită doză de nebunie ca să reuşeşti să creşti un business.
Aţi spart gheaţa produselor proprii cu software pentru industria ospitalităţii, pentru turism. Cum a evoluat această nişă în România?
Aplicaţiile dezvoltate de AROBS pentru turism au revoluţionat industria şi nu mi-e frică deloc să vorbesc în termeni mari, pentru că am fost printre primele companii de IT din lume care au creat o platformă de management al rezervărilor business to business. Acest produs este pe piaţă până astăzi şi datorită lui companiile au reuşit să îşi scadă considerabil costurile şi să controleze deplasările angajaţilor.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, industria hotelieră s-a dezvoltat foarte mult odată cu noile tehnologii, iar companiile româneşti au contribuit la acest lucru. Noi ne putem lăuda cu o experienţă de 15 ani în dezvoltarea de soluţii pentru turism, dar marele meu regret este că aproape tot ceea ce am creat a fost pentru clienţi străini.
În România mai sunt încă hoteluri unde rezervările se fac de mână, în registre şi, în aceste condiţii, nu te poţi aştepta ca turismul să fie o industrie profitabilă. Companiile româneşti de IT ar putea ajuta la creşterea acestui domeniu, dar atât timp cât factorii decizionali nu văd nevoia unor investiţii, vom rămâne la nivel de condică.
Primul succes important al firmei a fost soluţia Optimall, de monitorizare a comenzilor şi vânzărilor pe terminal tip Palm şi apoi Android. Au urmat apoi soluţii de genul SpeedTraps sau TrackGPS, toate marca AROBS. Cum s-a manifestat în România competiţia pe soluţiile de navigaţie GPS şi automatizarea forţei de vânzări/CRM?
Când am dezvoltat noi acele produse, era nevoie de ele ca de aer; managerii începuseră să se maturizeze şi să înţeleagă că trebuie să devină mai eficienţi, dacă vor să îşi crească afacerile. Pe atunci, gestiunea se făcea în registre, iar patronii nici nu îşi imaginau cât de inventivi pot fi angajaţii lor, fapt ce se reflecta direct asupra costurilor operaţionale. Piaţa era atât de dezorganizată, încât era loc pentru toată lumea, trebuia doar să vii cu o soluţie la o problemă care afecta activitatea companiilor.
Care este povestea „familiei” Smailo?
În momentul în care am lansat brandul Smailo, eram deja distribuitori de tradiţie ai sistemelor de navigaţie Mio. Din feedback-ul pe care l-am primit din piaţă ne-am dat seama ce aşteptări au românii când vine vorba de aceste gadget-uri şi, pornind de la particularităţile identificate, am dezvoltat modelul S1000, un produs pe care nu îl consider de succes, dar cu care am testat consumatorii.
Apoi, am scos versiunea S2000, care s-a apropiat oarecum de ceea ce ne doream. Abia cu al treilea model lansat, Smailo HD, am obţinut rezultatele aşteptate, iar produsul a fost foarte bine primit de consumatori.
Acum, sub brandul Smailo dezvoltăm o gamă largă de gadget-uri care sunt indispensabile pentru şoferii nu doar din România: camere video auto, car kit-uri, playere auto etc.
AROBS are propriul incubator de idei şi proiecte. Care vi se par verticalele de business cele mai ofertante pentru viitor?
Avem un incubator de idei şi un discurs foarte clar în ceea ce priveşte inovarea continuă, pentru că este mult mai rentabil să dezvolţi produse proprii, chiar dacă acest proces înseamnă mai multe investiţii şi mai puţini bani pe termen scurt în visteria companiei. Targetul nostru este să scoatem pe piaţă câte un produs nou în fiecare an, din acest motiv încurajăm colegii să vină cu proiecte pe care să le susţinem financiar şi logistic. Practic, avem o singură orientare – spre dezvoltarea de produse inovatoare.
S-a vorbit la un moment dat că AROBS Transilvania ar avea şanse mari să fie prima IPO (ofertă publică iniţială de acţiuni) din sectorul IT&C de la bursa din Bucureşti. Aţi rămas consecvent acestei idei?
Am intenţionat să ne listăm anul acesta, dar am ştiut dintotdeauna că sunt foarte mulţi „dacă“ în joc: rezultatele celui de-al doilea audit, realizat de o companie specializată (în top 4 de pe piaţa de profil), implementarea IFRS, generarea prospectului de acţiuni etc. Din motive obiective, nu vom mai reuşi să ne listăm anul acesta, însă nu am renunţat la idee. Vom continua toate demersurile, dar o vom face fără să ne precipităm.
De ce majoritatea firmelor româneşti de succes ajunse la o anume maturitate vând pachetul majoritar de acţiuni unor alţi investitori? Aţi ceda într-o zi controlul AROBS contra unui preţ corect?
Probabil pentru că au atins o anumită limită şi nu mai ştiu ce paşi să urmeze ca să îşi ducă business-ul la următorul nivel şi atunci consideră că decât să se confrunte cu un trend descendent, mai bine vând.
Am primit oferte pentru AROBS şi am refuzat, pentru că nu îmi puteam imagina cum ar fi să nu mă mai implic în creşterea acestei companii. Mă leagă atâtea momente, şi frumoase şi dificile, de AROBS, încât nu aş putea renunţa vreodată. Nu ştiu dacă, în timp, îmi voi schimba abordarea, dar acum asta simt.
Sunt firmele româneşti capabile să crească şi să conteze în domeniul proprietăţii intelectuale?
Companiile româneşti au acumulat suficientă experienţă lucrând pentru clienţi externi încât să fie capabile să dezvolte produse proprii. Procesul este anevoios şi necesită multe investiţii, dar trebuie să şi-l asume, dacă îşi doresc un parcurs pe termen lung. Pe piaţa locală există deja produse mature, dezvoltate de companii româneşti, dar provocarea rămâne cum le exporţi, pentru că este extrem de dificil şi costisitor să ieşi cu ele în afară.
Pe de altă parte, sunt multe companii din Cluj care fac exclusiv outsourcing şi încearcă să lanseze produse proprii. Problema este că, din cauza deficienţei în stabilirea unui parteneriat public-privat eficient, aceste companii nu au unde să testeze produsele lor şi aici au de pierdut atât mediul de afaceri, cât şi comunitatea.
Marii jucători din IT au expertiza şi resursele financiare necesare pentru a face trecerea la următorul nivel. Incontestabil, externalizarea serviciilor a crescut competenţele companiilor locale, însă viitorul aparţine inovaţiei, iar noi fie vom prinde valul, fie ne vom trezi peste câţiva ani cu câteva zeci de mii de şomeri sau specialişti care emigrează în masă.
Sunteţi implicat în viaţa sportivă a Clujului, susţineţi copiii clubului de fotbal Universitatea, organizaţi un maraton internaţional tradiţional etc. Aţi simţit vreodată că ceea ce faceţi merită, că aplecarea dumneavoastră spre educaţie contează?
Eu am făcut sport de performanţă de mic, iar când nu am mai avut timp să continui, am început să scârţâi. Am vrut să promovez mişcarea în comunitate nu doar pentru că aşa spun doctorii că e bine, ci pentru că sportul te transformă ca individ. Cu ocazia celei de-a V-a ediţii a maratonului din Cluj, am lansat campania „Be Great! Inspire others to follow you”, ce a reunit 17 ambasadori ai sportului din diferite domenii, care au vorbit, din experienţă proprie, despre cum le-a schimbat sportul viaţa sau cum i-a ajutat în business. Sunt nişte poveşti reale, din care sper că oamenii au tras nişte concluzii. Am văzut şi cum a rezonat publicul cu povestea copiilor şi tinerilor cu insuficienţă renală cronică, pentru care am alergat la maraton şi am adunat fonduri, ca ei să poată merge la mare.
De la o ediţie la alta, ne prezentăm la competiţiile sportive într-un număr tot mai mare, iar acest lucru mă face să cred că nu mă agit degeaba. Mă bucur să văd tot mai mulţi colegi alergând prin parc, nu doar organizat, la maraton. Mă bucur că unii dintre ei au chiar curajul să traverseze Tarniţa sau să se pregătească pentru Ironman. Este o investiţie de suflet, pe care nu o poţi regreta.
Aveţi o vastă experienţă în domeniul IT, iar mai nou sunteţi şi preşedinte al Asociaţiei Române pentru Industria Electronică şi Software (ARIES), filiala Transilvania. Cum credeţi că va evolua pe mai departe această industrie în România?
Cu riscul de a mă repeta, şansa noastră este inovaţia. Acum o lună, am participat la Conferinţa Europeană a Clusterelor, unde am mers cu intenţia clară de a face primele demersuri concrete pentru dezvoltarea unor proiecte comune cu organizaţii care au reuşit să stimuleze companii, municipalităţi şi universităţi să lucreze împreună şi să lanseze soluţii software cu un impact extraordinar asupra comunităţilor. În cele două zile ale conferinţei am avut mai multe întâlniri, care vor avea ca rezultat demararea unor proiecte în domeniile medical, energetic şi agricol. Este un pas necesar, pe care trebuie să îl facem atât cu parteneri externi, cât şi la nivel local. O mai bună colaborare între firmele de IT româneşti ar putea duce la dezvoltarea unor proiecte frumoase, mai ales că am împărţi costurile.
Forţa de muncă din România este deja scumpă, deşi clienţii străini vin aici tocmai pentru competenţele specialiştilor noştri. Peste ani, piaţa locală de outsourcing poate nu va intra în colaps, dar nici nu va mai genera aceleaşi venituri. Şi ar fi păcat să avem atâtea talente şi să le consumăm dezvoltând soluţii pentru străini, când am putea face ceva pentru comunitatea în care trăim.
COMMENTS