Potrivit datelor publicate de Eurostat, România figurează, de departe, pe ultimul loc între statele membre UE la ponderea persoanelor ocupate în domeniul sportiv, cu doar 0,1% din total, în condițiile în care cele trei țări care ne devansează la coada Europei, Ungaria, Bulgaria și Slovacia au consemnat o pondere de 0,4%.
Cât despre situația la nivelul Uniunii în ansamblu, diferența între noi și uzanțele europene este uriașă. Media UE se ridică la 0,8% iar șapte state au atins pragul de un procent: Suedia (1,6%), Marea Britanie (1,4%), Finlanda (1,3%), Spania, Irlanda ( cu câte 1,1%) , Danemarca și Olanda (1%). Ca să vedem că se poate, imediat în urma lor apar și două state din fostul bloc estic: Letonia (0,9%) și Estonia (0,8%).
Ponderea ocuparii in sport, state UE, 2013 si 2018 (% din total)
La nivelul UE, angajările în sport au crescut cu 3,2% ca medie anuală în perioada 2013 -2018, comparativ cu +1,4% pentru angajările în ansamblu, cu 24 de state pe trend pozitiv și doar patru pe trend negativ: Austria (-1,4%), Franța (-2,9%), Slovacia (-3,6%) și, desigur, România (-5,2%). Care, după ce că este ultima în materie, înregistrează și cel mai pronunțat declin.
Asta deși, datele Eurostat arată că trei țări aflate în dificultate economică sau cu un nivel relativ redus de dezvoltare conduc măcar în clasamentul intenției de a îmbunătăți situația pe ultimii cinci ani: Grecia (+17% creștere medie anuală), Croația (+16%) și Letonia (+12%) – tocmai ajutate de baza de raportare ceva mai redusă. Noi, pușca și cureaua lată, ne facem obezi, măi tată !
Dincolo de degrigolada gimansticii românești, reamintim că în 1990 am luat ultima medalie la Campionatul Mondial de handbal ( sport la care, dacă vă mai amintiți, am fost de patru ori campioni mondiali) iar în 1994 am fost la cinci minute de a prinde careul de ași la fotbal, pentru ca acum să ieșim, în premieră absolută, pe locul patru dintr-o grupă de calificare la Europene.
Asta pentru a vedea cum se prăbușește pe planul performanțelor sportive o națiune care nu mai investește în sport, de la baza materială și până la formarea de noi talente. Dar nu aceasta este principala problemă ci starea generală de sănătate tot mai îngrijorătoare a unei populații care face tot mai puțin sport de masă sub îndrumarea unui personal competent.
Nota de plată se vede nu atât la competițiile internaționale, unde anumite gene ale performanței s-au mai transmis accidental pe alocuri, cât pe stradă, în modul în care se prezintă noile generații. Cu locul doi în UE la obezitate infantilă și 57,7% adulți supraponderali și obezi ( date OMS, 2016). De unde corolarul unei serii întregi de afecțiuni și scăderea calității vieții, dincolo de costurile inerente deja antamate pe zeci de ani acum înainte pentru sistemul sanitar.
COMMENTS