Dobânzile la creditele imobiliare şi de consum în lei pentru populaţie, cât şi la finanţările pentru companii se află cu un punct peste nivelurile minime record din ultimii 5 ani înregistrate în anul precedent. Astfel că băncile mai au spaţiu de manevră pentru a răspunde solicitărilor venite din partea BNR de a se pregăti pentru un ciclu cu rate mai mici ale inflaţiei şi dobânzii de politică monetară. Dar cum băncile suferă deja din pricina îngustării marjei dintre dobânda la credit şi cea la depozite, iar neperformanţa rămâne ridicată, nu se grăbesc să scadă costurile finanţărilor şi recurg la majorări ale comisioanelor aferente operaţiunilor şi cardurilor. Tendinţa de scădere a dobânzilor la lei devine tot mai vizibilă, astfel că ne punem tot mai des întrebarea dacă moneda naţională va putea concura cu euro.
Semnalul guvernatorului
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a transmis, cu ocazia ultimei conferinţe prilejuită de prezentarea raportului privind inflaţia, un puternic mesaj către industria bancară în care nu doar a sugerat, ci chiar a cerut băncilor să reducă dobânzile la credite, în condiţiile în care banca centrală a diminuat ratele aferente facilităţii de creditare. Pe de altă parte, BNR a majorat ratele la facilitatea de depozit, aşadar guvernatorul a spus că băncile nu ar trebui să se repeadă să reducă mai întâi ratele la depozite şi abia apoi la credite, cum procedează de obicei, pentru a-şi proteja veniturile. Însă cel mai important argument în privinţa tendinţei de tăiere a dobânzilor adus de guvernator este acela că, în curând, România va intra într-un nou ciclu cu rate mai mici, odată ce inflaţia va coborî, spre finalul acestui an, în intervalul ţintit de BNR, şi anume 3,5%, cu o marjă de un punct procentual mai mult sau mai puţin. „Dăm un semnal băncilor cum să înceapă şi ele ciclul de reducere. Ele începeau cam aşa: se uitau în buget şi începeau – a coborât BNR ratele de referinţă, coborâm şi noi ratele de dobânzi la depozite. Rata de dobândă la depozitele noastre poate fi asimilată cu rata minimă de dobândă. Noi nu mai dăm 1,25%, am început să dăm 2,25%. Semnalul este clar, şi nu este de vorbire, este de facto. Solicităm băncilor să nu se repeadă să înceapă prin coborârea dobânzilor la depozite”, a spus Isărescu. BNR a decis că din 3 mai 2013, rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) va coborî la nivelul de 8,25% pe an de la 9,25%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 2,25% pe an faţă de 1,25%. „Ei spun: nu putem să scădem rata minimă la credite de consum, imobiliare sub nivelul acesta, pentru că, în momentul în care avem un gol de lichiditate, ne finanţăm de la Lombard. Simbolistica este importantă. Dacă ei zic că Lombard este o dobândă marginală, atunci pe aceasta am coborât-o cu un procent. Decizia noastră este simbolistică şi faptică”, a adăugat guvernatorul. „Cred că pentru bănci mesajul nostru devine şi mai clar. Vor pregăti o perioadă următoare, în care-şi vor regândi politica de dobânzi şi sper ca fiecare, în condiţii concurenţiale, legate de situaţia bugetară internă, strategia internă, cum gândesc reintrarea în noul ciclu de reluare a creditării, să aibă în vedere ce am spus noi aici”, a menţionat Isărescu. El a criticat, pe de altă parte, băncile pentru faptul că menţin rate ridicate la credite, în jurul a 15%, deşi inflaţia este în scădere, plângându-se pe de altă parte că nu există suficientă cerere din partea clienţilor. Guvernatorul a promis băncilor şi cireaşa de pe tort, dacă vor intensifica volumul de credite, şi anume reducerea rezervelor minime obligatorii, dar nu prea mult, pentru a nu stimula procesul de dezintermediere (deleveraging).
Cât ar putea scădea dobânda BNR
Puternicul semnal transmis de guvernator poate fi explicat şi de evoluţia ratelor la depozite şi credite din luna aprilie, când, după cum se vede din grafic, depozitele sunt cele care au făcut primele pasul sub nivelul de 5% la care se menţie de atâta vreme dobânda BNR, din cauza curbelor periculoase făcute de inflaţie, în timp ce ratele la credite se încăpăţânează să rămână, de peste 3 ani, la niveluri de peste 10%. Pe de altă parte, în ciuda semnalului puternic transmis de guvernator, economiştii băncilor se arată destul de prudenţi în anticiparea dimensiunii cu care banca centrală este determinată să acţioneze în privinţa reducerii dobânzii de politică monetară. Astfel, economiştii BCR apreciază că BNR va scădea rata de referinţă cu 0,5 puncte în această toamnă, la 4,75%, în condiţiile reducerii inflaţiei la 3,2%, conform prognozei BNR, o prognoză destul de apropiată de cea a BCR, care anticipează o creştere a preţurilor cu 3,6%, peste ţinta băncii centrale, chiar dacă numai cu 10 puncte de bază. În aprilie, preţurile au crescut cu doar 0,1%, a anunţat institutul de statistică, inflaţia anuală ajungând la 5,3%, în acord cu estimările analiştilor. Economiştii ING sunt chiar mai optimişti în privinţa ciclului de reducere a dobânzii de referinţă anunţat de Mugur Isărescu, considerând că aceasta va fi diminuată cu un punct, ba chiar nu exclud posibilitatea ca tăierea să fie şi mai adâncă. Oricum, băncile centrale din regiune, precum cele din Ungaria şi Polonia, au început deja ciclul de relaxare a politicii monetare, pentru a sprijini creşterea economică. Bancherii apreciază că recenta decizie a BNR de a reduce cu un punct dobânda la facilitatea de creditare şi de a o majora la facilitatea de depozit reprezintă un semnal pentru scăderea dobânzilor la creditele acordate de bănci, însă aceasta nu se poate întâmpla peste noapte. „Acesta este doar un semnal, pentru că impactul direct pe costul unei bănci este relativ mic. La bilanţul unei bănci mari vorbim despre miliarde, iar banca naţională nu finanţează băncile cu sume foarte mari. Atunci este un semnal şi cred că trendul pentru dobânda la credite va fi în jos, însă nimeni nu trebuie să se aştepte că mâine va fi imediat o dobândă mult mai joasă. Este o tendinţă de care avem nevoie, dar nu e important doar nivelul de dobândă, ci şi marja de dobândă, care este compusă în mare parte şi din costul creditelor neperformante”, spune Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank. „Dacă dobânda de referinţă merge în jos şi anumiţi jucători din piaţă nu mai împing dobânzile la depozite în sus, cum s-a întâmplat recent, se creează premisele unor dobânzi mai mici la credite, însă nu se poate întâmpla brusc, ci pe termen lung”, a adăugat el. „Băncile nu-şi asumă riscuri, ele gestionează riscuri. Pentru a da o dobândă rezonabilă la depozite trebuie să perceapă o dobândă rezonabilă de la credite, trebuie să plătească salarii, chirii. Jobul meu nu e să maximalizez profitul pe termen scurt pentru investitori, trebuie să gestionez echilibrul respectiv”, a precizat preşedintele Raiffeisen Bank. Pe de altă parte, Robert Rekkers, director general Agricover şi fost CEO al Băncii Transilvania, apreciază că nu doar dobânda mică influenţează creditarea, ci şi sentimentul consumatorilor, încrederea acestora în economie. „Există o anumită corelaţie între dobândă şi cererea pentru credit, de aceea nu cred că în urma reducerii dobânzilor automat va creşte apetitul pentru credite. Ar trebui să facem şi altceva, să venim cu idei noi“, a spus el. Ideea e susţinută şi de preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Radu Gheţea. „Eu cred că dacă economia va continua să crească, va apărea imediat şi o creştere a apetitului pentru creditare mult aşteptată de toată lumea, inclusiv de către bănci. Economia a început să crească şi, dacă acest trend se va menţine, eu sunt convins că în toamnă vom vorbi de o revigorare foarte serioasă a creditării“, apreciază Gheţea.
Băncile nu se grăbesc să scadă dobânzile
După semnalul guvernatorului, băncile nu s-au grăbit prea tare să acţioneze în privinţa dobânzilor, cu toate că au existat câteva decizii în acest sens, dar care pot fi considerate mai degrabă nişte ajustări minime sau de aliniere la trendul pieţei. Nimeni nu riscă deocamdată să atragă atenţia potenţialilor clienţi cu dobânzi cât mai mici, aşa cum se întâmpla, odată, înaintea crizei. Primul anunţ a venit de la Raiffeisen Bank, care a redus cu un punct dobânda fixă în lei la creditele de nevoi personale fără garanţii. „Raiffeisen Bank face un pas în direcţia ieftinirii creditelor în lei, un pas firesc, în condiţiile în care şi dobânda de politică monetară ne aşteptăm să aibă un trend de scădere. Cred că anul acesta vom vedea scădere la dobânzi atât pentru depozite cât şi pentru credite, dar nu va fi o scădere agresivă, ci una treptată. În concluzie, ne-am propus să facilităm accesul clienţilor noştri la credite printr-o scădere graduală a dobânzilor şi să consolidăm relaţia cu acei clienţi care aleg să-şi încaseze veniturile în conturi Raiffeisen Bank, acordând o reducere suplimentară de dobândă. Pe termen limitat am eliminat şi comisioanele la creditul de nevoi personale, astfel încât singurul cost să fie dobânda”, spune Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank. Dobânda la credite practicată de Raiffeisen nu este printre cele mai mici de pe piaţă, situându-se în prezent la 15% (costul total, inclusiv comisioane, reflectat de DAE, ajungând la 16%) în cazul creditelor cu valori între echivalentul a 3.000 şi 7.000 de euro. Dobânda scade cu un punct pentru clienţii care-şi încasează veniturile într-un cont al băncii. În acest caz, conform unui calcul al băncii, pentru un împrumut de 15.000 de lei, DAE este de 14,93% pe termen de 5 ani, cu o rată lunară de 349 lei (suma totală de plată este de 20.941 lei). Pentru creditele cu valori mai mici de 3.000 de euro, DAE urcă la 18,39%, în timp ce pentru împrumuturile mai mari de 7.000 de euro, DAE scade la 13,8%. Cele mai mici dobânzi (DAE) la creditele de nevoi personale, cu valori între 11,5% şi 14%, le practică bănci precum ING, Volksbank, Millennium Bank, Banca Transilvania, Credit Agricole, Piraeus Bank, Banca Românească. Dintre alte bănci mai mari, la BRD dobânda (DAE) pentru acelaşi tip de credit este de aproape 15%, la CEC Bank depăşeşte 15,5%, iar la BCR ajunge la 16,5% pentru clienţii standard şi 15% pentru cei care-şi încasează venitul la bancă.
Bancpost a anunţat, de asemenea, scăderea dobânzilor la creditul de nevoi personale fără garanţii în lei, noile valori fiind cuprinse între 8,5% şi 12,9%. Costul total al unui astfel de credit (DAE) ajunge la 15,86% în cazul unui împrumut de 15.000 lei pe 5 ani, rata lunară fiind de 381 lei.
La rândul său, Banca Comercială Română (BCR) a anunţat la începutul acestei luni că face un nou pas în direcţia reducerii dobânzilor la creditele pentru investiţii imobiliare în lei, oferind o dobândă de 6,25% fixă pe 3 ani, pentru clienţii care dispun de un avans de minim 25% şi îşi încasează salariul la BCR. „Este a 3-a reducere a dobânzilor la lei pentru creditele garantate pe care BCR o face numai în acest an. Dobânda de 6,25% fixă pe 3 ani (DAE 6,67%) este la ora actuală printre cele mai atractive de pe piaţă. BCR a fost prima bancă din România care a luat decizia îndrăzneaţă a creditării preponderente în moneda naţională începând din luna octombrie 2012, asumându-şi rolul de formator de piaţă în ceea ce priveşte creditarea în lei. BCR a venit cu modificări de costuri în vederea susţinerii creditării în moneda naţională astfel încât să înlesnească opţiunea naturală a clientului de a alege contractarea unui credit în moneda în care realizează veniturile, respectiv lei versus euro. Trendul descrescător înregistrat în ultima perioadă a indicelui ROBOR, precum şi eliminarea riscului valutar conduc la reducerea semnificativă a diferenţei dintre costul total al unui credit în euro şi al unui credit acordat în lei”, a declarat Andrew Gerber, director executiv Direcţia Managementul Produselor Retail, BCR. Noua ofertă a BCR pentru clienţii care îşi încasează salariul la bancă, cu dobânzi în jurul a 6%-7% la lei, este mai mică decât dobânda medie a pieţei, de 8%. Pentru clienţii standard, în cazul creditelor cu dobândă variabilă, dobânda la BCR depăşeşte însă 8% pe an. ING Bank practică la aceste tipuri de credite dobânzi asemănătoare cu BCR, în jurul a 6%-7%, detaşându-se semnificativ faţă de concurenţii BRD sau Banca Transilvania, unde dobânzile sunt în jurul a 8,5%, în timp ce la CEC Bank, ratele depăşesc 9%, deşi banca de stat deţine cele mai mari resurse în moneda naţională.
Ratele se menţin peste nivelul din 2012
Chiar dacă public băncile nu fac cunoscute întotdeauna strategiile cu privire la evoluţia dobânzii, datele agregate ale BNR arată o tendinţă de scădere, mai ales în privinţa creditelor pentru locuinţe. Astfel, costul creditelor pentru locuinţe în lei acordate de bănci a scăzut substanţial încă din aprilie, înainte de anunţul guvernatorului, ajungând la nivelul de 7,58%, faţă de 8,34% în martie, cel mai redus nivel din ultimele 10 luni. Totuşi, nivelul dobânzii rămâne cu aproape un punct mai mare decât cel înregistrat în aceeaşi lună a anului trecut, când se situa la 6,77%. Costul total al acestor tipuri de credite, adică dobânda plus toate celelalte comisioane, indicat prin Dobânda Anuală Efectivă (DAE), a scăzut, de asemenea, la cel mai redus nivel din ultimul an, la 8,05%, dar rămâne, la fel, cu un punct mai mare decât cel din aprilie 2012, când era de 7,06%. Acesta a fost, de altfel, şi minimul ultimilor 5 ani: 11,41% în 2008, 13,41% în 2009, 10,80% în 2010 şi 9,02% în 2011.
Pe de altă parte, dobânzile la creditele imobiliare în euro sunt în prezent mai mici cu aproape un punct (4,81%) faţă de nivelul din aprilie anul trecut (5,46%), ca efect al reducerii ratei de referinţă a dobânzilor în euro, EURIBOR, influenţată de scăderea dobânzii de referinţă a Băncii Centrale Europene la minime istorice de 0,75% în iulie 2012 şi, cel mai recent, la 0,5% de luna trecută.
O dobândă la minime istorice este, pe de o parte, o veste bună pentru cei care obţin credite, întrucât plătesc mai puţin. Pe de altă parte însă, această dobândă minimă prezintă un risc pe termen lung, întrucât există posibilitatea ca ea să crească şi implicit se majorează şi dobânda la credit şi rata lunară ce trebuie plătită de beneficiarul creditului. De exemplu, dobânda la creditele imobiliare în euro era în perioada 2009-2011 cu peste un punct mai mare, în jur de 6%, după ce coborâse de la 9,17% în 2008. Şi costul creditelor de consum a scăzut uşor în aprilie, DAE atingând un nivel de 15,57%, faţă de 15,79% în luna precedentă, un nivel uşor mai mare decât în aceeaşi lună a anului precedent, de 15,19%. Aceeaşi tendinţă se observă şi la finanţările pentru companii: dobânda la creditele cu valori de până la echivalentul a un milion de euro s-a diminuat de la 10,24% la 10% în aprilie, însă chiar şi aşa rămâne mai mare decât în aceeaşi lună a anului precedent, când era de 9,46%, minimul ultimilor 5 ani. La finanţările cu valori de peste un milion de euro, dobânda a crescut însă în aprilie, la 8,65%, de la 8,21% în martie, fiind cu un punct peste cea din aceeaşi lună a anului precedent, de 7,53%. Cu alte cuvinte, băncile încă mai au loc de reducere a dobânzilor.
Un alt factor care conduce la diminuarea dobânzilor este orientarea unor bănci mari, precum BCR şi ING, către creditarea în lei şi pentru împrumuturile pe termen lung, cum sunt cele pentru locuinţe, nu doar pentru cele pe termen scurt, destinate consumului. Băncile îşi reduc astfel dependenţa de resursele în euro de la băncile-mamă, care nu mai sunt atât de abundente ca în trecut.
Creditele în lei versus cele în euro
În acelaşi timp, acordând credite în lei, băncile îşi protejează clienţii de riscul valutar, întrucât un credit în euro, deşi are dobânzi mai mici decât unul în lei, poate deveni mai scump dacă moneda europeană se apreciază substanţial faţă de leu, aşa cum s-a întâmplat după izbucnirea crizei din 2008. În ciuda faptului că mulţi dintre românii care au credite în valută au văzut, după izbucnirea crizei în 2008 şi puternica depreciere a leului, care este riscul unui astfel de împrumut, percepţia publică cu privire la creditarea în moneda naţională rămâne în continuare deformată. Şi asta cu toate că, după cum şi precizează reprezentanţii BCR, „în urma reducerii semnificative a diferenţelor de dobândă dintre euro şi lei, creditele ipotecare în monedă naţională sunt aproape similare din punct de vedere costuri cu creditele ipotecare în euro şi fără a mai pune la socoteală avantajul eliminării riscului valutar”. Să vedem, însă, printr-un exemplu concret, ce impact are riscul valutar asupra unui credit în euro. Astfel, în cazul unui credit de 40.000 de euro contractat pe 30 de ani, rata este de aproximativ 240 de euro (1.040 de lei) în cazul contractării acestuia în euro, în timp ce dacă alegem varianta creditului în lei, rata ajunge la 1.200 de lei. Dar dacă la un moment dat leul se depreciază cu 30%, aşa cum s-a întâmplat în perioada de după criză, rata la creditul în euro devine 1.370 de lei, mai mare, aşadar, cu 170 de lei decât cea la creditul în lei. Iată cum un împrumut în valută poate deveni mai scump decât unul în moneda naţională, pentru că veniturile noastre sunt în lei, pe când rata o plătim în euro, fiind astfel la cheremul cursului de schimb. Creditele în lei ar putea fi însă tot mai atractive pe măsură ce tendinţa de aliniere a dobânzilor în lei cu cele la euro continuă: ROBOR la 6 luni, în funcţie de care se calculează ratele la credite, a coborât în acest an cu 1,5 puncte, de la peste 6% la aproape 4,5%.
Ce dobânzi plătesc ţările vecine
Apetitul băncilor de a tăia foarte mult din dobânzile la credite ar putea fi reţinut şi de faptul că ele încă se confruntă cu rate ridicate de neperformanţă, care produc pierderi, ce trebuie amortizate din costul noilor împrumuturi. În acelaşi timp, riscul de credit rămâne ridicat din cauza prelungirii recesiunii, ceea ce întâmplă nu doar la noi, ci şi în alte state. Dacă ne uităm la dobânzile practicate de ţările vecine pentru creditele în monedele naţionale, observăm că acestea sunt comparabile, sau chiar mai mari decât la noi. Astfel, costul total al unui credit de consum în România, de 15,79% în luna martie, este mult mai mic decât cel al creditelor acordate în Polonia (21,4%) şi Ungaria (27,84%), cu toate că dobânda la depozitele populaţiei este mai ridicată la noi (5,53%) decât în Polonia (3,3%) şi Ungaria (4,65%). De altfel, şi guvernatorul Isărescu declara, la începutul anului trecut, că dobânzile la creditele de consum din România nu sunt cu mult diferite de cele din Polonia. „Am făcut o analiză a creditelor noi, nu a celor din stoc, acordate populaţiei. Aici avem o divergenţă cu băncile la creditele pentru consum, pentru că fiecare bancă are propria politică, îşi modifică strategia. Noi am venit cu dobânda în jos, pe când dobânda la creditele de consum pentru populaţie a avut o tendinţă de creştere. Trebuie să ne uităm însă şi la tipul de credit. Dacă este vorba de credite pe card, acestea nu sunt ieftine în toată lumea. BNR a făcut un prim raport ce va arăta că inclusiv la creditele de consum pentru populaţie, nivelul actual al dobânzilor din România nu e mult mai sus decât în Polonia”. Recent însă, guvernatorul a cerut băncilor să scadă dobânzile la creditele de consum, întrucât la un nivel de 15% nu sunt atractive, dar fără a se repezi să le reducă mai întâi la depozite, întrucât rata la facilitatea de creditare a BNR a fost redusă, iar cea la depozit a fost majorată. Dacă ne uităm însă şi la nivelurile de dobânzi practicate de băncile centrale din zonă, observăm că diferenţa dintre dobânda de referinţă şi facilităţile permanente de creditare şi depozit este de doar 1% în Ungaria şi de 1,5% în Polonia, faţă de 3% în România. Pe de altă parte, aşa cum şi guvernatorul menţiona, creditarea nu este determinată, în aceste momente, doar de nivelul dobânzilor, cât mai ales de gradul ridicat de îndatorare a populaţiei, afectată de criză, precum şi de nivelul redus al apetitului acesteia pentru consum, un fenomen firesc în noile realităţi economice.
COMMENTS