Recent, Piaţa Financiară şi FinMedia au organizat o nouă ediţie a tradiţionalului eveniment Anul Financiar Bancar. Structurat pe două paneluri, bancar şi nonbancar, şi având ca şi keynotespeaker intervievat pe şeful Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, Nicolae Cinteză, conferina a dezbătut reperele care au marcat pieţele financiare în 2016 şi a încercat să decripteze tendinţe, oportunităţi dar şi pericole potenţiale din 2017. Speakerii panelului bancar au fost Sergiu Oprescu, preşedinte ARB şi preşedinte Alpha Bank, Radu Graţian Gheţea, preşedinte de onoare ARB şi preşedinte CEC Bank, Cătălin Pârvu, CEO al Piraeus Bank România, Alina Florean, senior partner în cadrul companiei Roland Berger şi Petre Tului, preşedinte al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare. Iată în continuare o încercare de sinteză a problematicii abordate prin prisma a ceea ce au avut de spus vorbitorii invitaţi în panel.
Sergiu Oprescu: Agenda digitală, prioritate absolută
Sistemul bancar beneficiază în general de două tipuri de tratament: unul în perioada electorală şi altul în perioada postelectorală. Se remarca existena unei zone de discontinuitate în tratamentul pe care sistemul bancar îl are din partea diverselor părţi implicate. E necesar cu adevărat să realizăm de ce există această diferenţă, de ce suntem trataţi într-un fel în perioada postelectorală şi în alt fel în perioada electorală.Însă problema pe fond pe care o avem de soluţionat este gradul de îndatorare pe care cetăţeanul îl poate avea în relaţia cu banca. Când gradul de îndatorare tinde spre nivelul la care rambursarea nu mai este posibilă începem să intrăm în zona cazurilor sociale. Odată instaurată incapacitatea de a rambursa, se creează o stare explicită la nivelul societăţii, de nemulţumire faţă de creditori. Iar această stare poate fi exploatată cu scop electoral şi este exacerbată prin comunicare agresivă la nivelul societăţii. Nu e greu să induci o astfel de stare şi devine uşor să instaurezi un hazard moral.Asociaţia Română a Băncilor a fost tot timpul interesată de adevăratele cazuri sociale. Vrem însă să se facă o diferenţă clară între cei care nu mai pot şi cei care pot să plătească, dar nu mai vor!Trebuie să existe o soluţie la nivelul sistemului bancar, iar aceasta trebuie transformată în comportament la nivelul pieţei. Nu trebuie ca în spatele unor cazuri sociale să fie favorizat fenomenul de hazard moral care duce la neplată, la încurajarea nerespectării contractuale în România, la mecanisme de tipul evitării rambursării creditului când ai posibilitatea să o faci.Aşadar putem vorbi de două mulţimi; una a celor care nu pot să plătească şi una a celor care pot şi nu mai vor să plătească. Din păcate statisticile arată că cea din urmă este chiar mai mare decât prima.Avem situaţii în care directori de multinaţionale, oameni cu diverse poziţii înalte şi salarii mari nu mai vor să plătească. Acest lucru trebuie cumva stopat. Legea ar trebui să facă această diferenţă între cele două cazuri. Revenind la reolvarea propusă prin motivarea Curţii Constituţionale, o mare parte din dezbatere se va muta în zona impreviziunilor. Reprezentantul BNR spunea că, în anumite situaţii, practica probabil va fi neunitară. Noi sperăm sa fie unitară şi să aibă o înţelegere la nivelul sistemului juridic.Din punctul nostru de vedere, în mod evident, un risc de piaţă care s-a manifestat şi în trecut cu o anumită amplitudine, cu o anumită magnitudine şi se va manifesta şi în viitor pe o altă magnitudine şi o altă amplitudine, nu este un mic fenomen de întreprindere care nu ar trebui să facă parte din previziune. Trebuie să aşteptăm să vedem care sunt deciziile magistraţilor în această privinţă. Totuşi Curtea Constituţională a reţinut în motivaţie o chestiune ce aduce clarificări, pornind de la existenţa unui de risc în piaţa imobiliară. Ea a indicat faptul că o variaţie pe o piaţă nu poate fi considerată element de impreviziune. Noi am considerat ca fiind neconstituţională acea prevedere conform căreia scăderea valorii adaptamentelor poate să fie un motiv pentru darea în plată. Rămâne acum să vedem cum va fi tratat acest subiect în viaţa de zi cu zi. Ceea ce ştim sigur e că nu mai putem să mai aplicăm aceleaşi comportamente previzionale şi acelaşi modele de impact. Din momentul în care Curtea Constituţională a explicitat că ne referim la fiecare caz în parte, trebuie tratată fiecare situaţie particulară în instanţă şi pentru fiecare trebuie să identificăm elemente care ar putea duce la calificarea impreviziunilor.Asociaţia Română a Băncilor este sensibilă la orice mecanism care ar putea să ducă la rezolvarea problemelor din sistem. Noi gândim inclusive, la utilizarea oricăror instrumente avute la dispoziţie, inclusiv CSALB. Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor trebuie utilizat la adevărata sa valoare, putând media inclusive actualele conflicte apărute între clientul care nu mai poate să plătească şi bancă.În acelaşi timp, trebuie să conştientizăm că identificarea cât mai devreme a cazurilor sociale şi rezolvarea acestora este în beneficiul sistemului, clientului şi băncii care rezolvă acea situaţie. Dacă nu tratăm aceste probleme şi le lăsăm să treneze, să fie rezolvate ceva mai târziu, putem avea surprize neplăcute. Am depăit de multă vreme perioada în care ceea ce face o singură bancă o priveşte exclusiv pe ea. De aceea, noua abordare a ARB prevede faptul că trebuie ca băncile să fie mai vehemente în a-şi susţine punctual de vedere şi mai abrazive cu privire la ce se întâmplă în jur. Suntem într-o etapă în care ceea ce face fiecare bancă priveşte tot sistemul. Ceea ce plătim acum la nivelul sistemului vine din greşelile individuale făcute de fiecare firmă în parte. Poate, dacă am fi fost mai intransigenţi cu anumite comportamente care ieşeau în evidenţă chiar la momentul repectiv, costurile pentru sistem, financiare şi de imagine, nu ar fi fost atât de mari. Trebuie să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat şi să aplicăm expertiza dobândită pentru ceea ce se va întâmpla în viitor. Dacă BNR e oarecum îngrijorată de viteza de creştere a creditelor, noi nu ne facem probleme. Dacă ne uităm la cifre, nu are cum să nu ne frapeze faptul că avem cea mai mică intermediere financiară din Europa. Dacă cineva ar analiza atent indicatori cum ar fi intermedierea financiară, disponibilitatea creditelor în economie sau finanţarea bunăstării economice, ar vedea că România este pe ultimul loc, în clipa de faţă.Avem numai 29% grad de intemediere finaciară. Pentru a ne alinia tendinţelor comunitare şi a-i prinde din urmă pe ceilalţi, va trebui să gândim mişcări care să se armonizeze cu o economie care va aborda o viteză de creştere economică anuală între 4 şi 5 %. În acest sens trebuie să ne uităm cu ce viteză de croazieră trebuie să crească creditul neguvernamental. Dacă ne-am limita tot la 4-5% practic am rămâne pe ultimul loc, nu vom creşte. Viteza de croazieră a creditului neguvernamental trebuie să fie mai mare. Sunt şi segmente care ar trebuie să ne îngrijoreze, dar şi sectoare către care trebuie să orientăm mai multă finanţare. Se vorbeşte de faptul că indicele de utilizare a capacităţilor de producţie ale României a urcat spre 80%. De aici rezultă că societăţile comerciale din România intră într-o nouă zonă în care au nevoie de creşterea capacităţii de producţie şi deci de investiţii. Ori investiţiile trebuie finanţate. Faptul că economisirea la nivelul societăţilor comerciale a crescut cu o viteză de tip dublu digit arată că o parte din resursele necesare investiţiilor poate proveni de aici. Investiţiile vor presupune şi creşterea creditării din partea sistemului. Deci ar trebui să ne aşteptăm la o creştere de tip dublu digit şi pe partea de creditare.Sunt câteva sectoare de activitate care trebuie să crească iar pe acestea noi trebuie să le finanţăm. Avem o economie care stă undeva la 10000 dolari per capita şi va trebui să vedem cum putem să ajungem până la 20000 de dolari per capita.Un alt punct ce trebuie tratat cu maximă seriozitate la momentul actual este digitalizarea. Agenda digitală pe care noi, sistemul bancar, am adaptat-o pentru anul 2017 şi pentru anul care urmează, cred că este o cale pe care România are datoria să o urmeze. Iar noi ca sistem bancar trebuie să o aducem pe agenda de priorităţi nu numai a guvernului, ci şi a Băncii Naţionale. Avem nevoie de acţiuni pentru adoptarea unor agende digitale mai agresive. Indicele referitor la o economie digitală calculat la nivelul Comisiei Europene arată că România este pe ultimul loc în UE. Acest indice se bazează pe 5 dimensiuni: colectivitatea, capitalul uman digital, integrarea tehnologiilor digitale, utilizarea internetului şi serviciile publice digitale. Suntem ultimii pe toate aceste dimensiuni, cu excepţia conectivităţii, unde România e pe locul 24 din 28. Indicele pe care noi nu îl punem în dezbatere publică îţi arată calea. Suntem pe locul 3 în UE din punctul de vedere al utilizării reţelelor sociale. Însă din punctul de vedere al utilizării conectivităţii pentru a realiza tranzacţii, suntem iarăşi pe ultimul loc. Dacă facem analize, descoperim că există o cale de îmbunătăţire. Nu putem avea rezultate dacă nu contribuim la transformarea digitală.
Radu Graţian Gheţea: Revoluţia digitală ne va releva şi surprize
Băncile comerciale nu au altă soluţie decât să privească înainte pentru a vedea cum să facă astfel încât investiţiile acţionarilor să fie valorificate cât mai bine şi să obţină profit. Totul, bineînţeles respectând regulile şi ţinând indicatorii de prudenţialitate la nivelurile stabilite de Banca Naţională sau de Autoritatea Bancară Europeană.Eu personal nu cred că există în România o eră postelectorală. Noi suntem într-o eră electorală continuă. Dacă am avea şi o perioadă postelectorală, ea nu va dura mai mult de câteva săptămâni, maxim câteva luni. Trebuie să fim foarte realişti – avem alegeri prezidenţiale, alegeri parlamentare, alegeri locale, alegeri pentru Parlamentul European, deci fluxul este oarecum continuu. În acest context, sistemul bancar cred că nu va face nimic special, ci îşi va vedea de drumul pe care îl parcurge de ani şi ani de zile şi în urma căruia am ajuns la plăcuta calificare pe care tocmai ne-a făcut-o Banca Naţională şi chiar şi Autoritatea Bancară Europeană. Suntem astăzi un sistem bancar solid care îşi vede de drumul său.PSD2, noua directivă ce va reglementa plăţile, este o obligaţie pe care noi o avem şi pe care trebuie să o implementăm, fiind o directivă europeană. Este vorba de acel cont unic pentru clienţi şi care trebuie să fie fără comisioane, şi fără alte costuri. Există mereu tendinţe după care trebuie să ne orientăm. Dacă facem legătura cu ceea ce discutam mai sus, nu ne rămâne decât să sperăm că la noi nu se va lua o hotărâre populistă, de genul “nu se mai plăteşte niciun comision bancar, absolut pentru niciun fel de operaţiune”. Din punct de vedere tehnic, sunt convins că această problemă va fi rezolvată la nivelul sistemului, dar mai mult depinde de ANPC o astfel de decizie. În ceea ce priveşte fuziunile şi achiziţiile de portofolii, presa şi toată lumea vehiculează infomaţiile pe care le emit reglementatorii si supraveghetorii. Aceasta pentru că noi ceilalţi vorbim, dar nu avem informaţiile necesare care să ne facă să spunem: da, se va produce sau nu ceva. Putem să exprimăm nişte opinii, dar nu putem să afirmăm ceva sigur. S-a vorbit foarte mult despre consolidarea sistemului bancar si aici aş vrea să-mi exprim un punct de vedere, pentru că am impresia că uneori amestecăm lucrurile. De multe ori lumea spune de consolidarea sistemului bancar că asta înseamnă să se reducă numărul de bănci. De aici încep să apară chiar zvonuri că ar dispărea nu ştiu câţi funcţionari bancari şi aşa mai departe. Eu cred că România are suficient de multe lucruri de făcut în domeniul bancar. România are mare nevoie de acoperire, de bancarizare, în special în zona rurală şi orăşenească, cu precădere în oraşele mici. Deci va fi nevoie în continuare de bănci şi nu trebuie să creăm din această idee că vor mai dispărea nişte unităţi. Va mai fi nevoie în continuare de servicii bancare şi de funcţionari bancari.Voi aborda un subiect foarte interesant, cu surprize, pe care ni le vor aduce revoluţia digitală. Am auzit recent că Bill Gates a propus ca cei care utilizează roboţi să plătească asigurări sociale pentru aceştia şi din banii respectivi să se facă programe pentru recalificarea oamenilor care şi-au pierdut jobul în urma introducerii roboţilor. Astfel de finanţări trebuie orientate în special către noi meserii care să fie în zona sănătăţii, pentru a asigura o asistenţă medicală cât mai bună şi pentru a se eradica bolile. La început am primit informaţia cu detaşare, după care mi-am dat seama că şi noi avem roboţi (ATM, multifuncţionale de plăţi etc.). Iată deci cum şi industria noastră va fi afectată. Personal, propunerea mi se pare interesantă şi corectă. Şi voi argumenta: cei care introduc roboţi ajung să reducă numărul celor care plătesc impozite şi taxe şi se reduc pe de o parte veniturile la bugetele naţionale dar şi la bugetele asigurărilor sociale naţionale respective. În acest context e o normalitate faptul că nu mai există finanţare corespunzătoare. Surpriza cea mai plăcută la care mă aştept în 2017 ar fi ca o serie întreagă de costuri pe care băncile sau clienţii băncilor le au în prezent să se reducă. Sunt curios dacă există vreo intenţie în reducerea contribuţiilor anuale pe care băncile le fac la Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare în condiţiile în care avem un sistem bancar sănătos, bun, foarte performant din punct de vedere al prudenţialităţii. Altfel spus, nu mai sunt atâtea lucruri care să ne sperie, şi deci nu trebuie să facem atâtea contribuţii la fondul de garantare, pentru simplul fapt că un posibil faliment sau o posibilă utilizare a fondului în viitorul apropiat este puţin probabilă. M-aş aştepta deci la o reducere a contribuţiei. Noi nici nu am comentat atunci când, în timpul crizei, contribuţia anuală a crescut foarte mult. Ştiu că sunt foarte multe zeci, sau sute de milioane pe care băncile le plătesc pe această speţă (CEC Bank plăteşte 70 milioane lei). Poate ne gândim în viitor la schimbarea sistemului şi să înlocuim acest sistem ex-ante cu unul ex-post, folosit în alte ţări. Ar fi cazul să revenim poate şi la acea discuţie care a mai fost adusă pe masa BNR şi a FGDB de către Asociaţia Română a Băncilor şi anume ca băncile să nu mai fie contribuabili ci să fie acţionari la Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Îmi exprim dorinţa şi speranţa că în acest iureş declaşat pentru reducerea costurilor, să avem şi reduceri la comisioanele la celelalte fonduri de garantare: cel al creditului rural i cel pentru IMM. Ar fi de dorit astfel de măsuri pentru că, deşi aşa cum spuneam Banca Naţională vine cu măsuri anticiclice normale pentru poziţia pe care o are, cerinţa pentru creditare e mare. Băncile trebuie să-şi exercite rolul de intermediar financiar. Cifrele pe care le-a prezentat preşedintele ARB anterior sunt relevante- nu suntem nici măcar printre ţările cu performanţă medie!
Cătălin Pârvu: E nevoie de accelerarea creditării
A fost menţionat anterior faptul că sistemul bancar stă foarte bine atât la capitolul lichiditate, cât şi la cel al solvabilităţii. Altfel spus, există buffere suficiente de lichiditate şi de capital. S-a menţionat şi faptul că ritmul de creditare ar trebui să se menţină, dar şi că se vor introduce anumite limite la investiţiile de stat. Dacă realizăm ce s-a întâmplat în ultimii ani, vedem că soldul creditelor la nivel de sistem a rămas cât de cât constant. În schimb economisirea a crescut, ceea ce este foarte bine. Aceata înseamnă că în zona de activ, creditele reprezintă în mod absolut cam acelaşi lucru şi diferenţa rezultată din creşterea economisirii trebuie plasată undeva. Unde să o plasăm? În principiu în titluri de stat, până se va atinge acel plafon, de 200-250% din fondurile proprii, de care vorbea reprezentantul BNR. Dacă s-a atins cumva şi această limită, ne ducem la facilitatea de depozit a Băncii Naţionale şi către alte investiţii care reies ca fiind mai mult sau mai puţin riscante, ţinând cont de instrumentele de analiză de risc pe care le avem. Se pare că nu avem multe variante în care să plasăm acest exces de lichiditate! Şi atunci, ajung să spun ce au spus şi colegii mei: trebuie să ne ducem în creditare şi să facem mai mult pentru susţinerea investiţiilor. Este foarte simplu să ajungi la o astfel de concluzie. Consumul a crescut anul trecut cu 14%. E un procent chiar foarte mare. Evident, el a fost ajutat şi de creşterea creditului de consum. Totuşi, dacă ne uităm şi la cât a crescut acoperirea acestui consum din producţia internă observăm că nici pe departe nu suntem unde trebuie şă ajungem. Dimpotrivă, se ajunge la o mărire a deficitului de cont curent si a deficitului comercial. Cum poate fi contracarată această tendinţă? Făcând lucrurile astfel încât ceea ce cumpără şi consumă românii să fie produse într-o cât mai mare măsură din producţie internă. Aceasta înseamnă investiţii, iar investiţiile nu pot fi susţinute de antreprenori integral. Ele nu pot fi nici finanţate în totalitate de piaţa de capital. E nevoie deci de bănci, care să colaboreze cu fonduri de garantare. Din acest punct de vedere, este clar că trebuie să creştem zona de creditare.Din punctul de vedere a ceea ce se întâmplă în zona de creditare, ţinând cont că există o reticenţă a băncilor să se ducă foarte mult pe investiţii, toată lumea se cam luptă într-o zonă a minimului risc. Se discută de marje de un punct procentual, un punct procentual şi jumătate, la lei, ceea ce înseamnă 2,5%, maxim 3% dacă mai adăugăm şi comisioanele. Un titlu de stat îţi aduce acum, la 12 luni, doar 1%. Depinde şi cât avem costul riscului, fiindcă aţi auzit ce se întâmplă odată cu implementarea IFRS 9, ceea ce înseamnă un cost al riscului mărit. În zona de pasive, de remunerare a depozitelor, nu mai e mult loc de manevră, fiindcă s-a ajuns destul de jos. Trebuie să fim foarte atenţi la posibilitatea de a acoperi riscul şi cheltuielile de risc, care sunt şi vor fi. Vor fi presiuni pe capital, pot apare provizioane suplimentare, iar asta înseamnă diminuarea indicelui de solvabilitate.Să spunem ceva şi despre vânzările de portofolii. În mod teoretic există două feluri de portofolii, performante şi neperformante. Cred că fiecare bancă este interesată să cumpere portofolii performante. Dar pot fi interesante şi cele considerate neperformante, într-o anumită măsură. Au fost scoase multe credite de acest gen în afara bilanţului, ceea ce a fost foarte bine şi a condus şi la reducerea gradului de neperformanţă al creditelor din sistemul bancar de la 28% la sub 10%. Forţarea trecerii în afara bilanţului, precedată de o provizionare100% în bilanţ, implică un activ pe care îl avem în afara bilanţului. Acest activ eu îl consider ca un buffer de capital, fiindcă nu toate aceste credite pot fi considerate de valoare zero. Şi vânzările acestor credite dovedesc faptul că există un preţ ce poate fi obţinut, care nu e atât de mic cum era prin anii 2010-2012. În acest context, remarca mea se referă la faptul că dacă putem obţine din vânzare (mă refer la credite de nevoi personale) ceva peste 5% înseamnă că o provizionare de 100% este exagerată. Vrem să ne uităm la acest buffer de capital pentru că prin vânzarea acestor portofolii, ele se transformă în venit. De ce să le vândă şi de ce să nu le prelucreze şi să încerce să recupereze chiar banca? Imaginea unei bănci în momentul în care te duci să negociezi cu un client şi îi dai un discount creează un hazard moral, băncile se feresc de astfel de lucruri şi îi lasă pe alţii să facă asemenea hazarduri. Deci, sistemul bancar mai are acolo un buffer pe care trebuie să îl aibă în vedere. Referitor la digitalizare, fiecare realizăm că lumea s-a schimbat, că legislaţia trebuie să se schimbe, că dorim să reducem costurile operaţionale fiindcă, celelalte costuri cresc. Rezultă că o masă critică de credite care să acopere aceste costuri devine din ce în ce mai mare.
Alina Florean: PSD2 va valida sintagma “clientul-rege”
Avem convingerea că directiva europeană PSD2 va schimba regulile jocului, va schimba fundamental modul în care se întâmplă lucrurile în sistemul bancar atât prin prisma că atinge o arie foarte importantă, critică pentru activitatea bancară, zona de plăţi în dimensiunea sistemului pe care îl atinge, cât şi prin natura schimbărilor pe care le presupune. Până la urmă plăţile sunt principalul motiv pentru care un client intră în legătură cu banca şi reprezintă una din principalele ancore pe care banca le are în relaţia cu clientul. Cantitatea de informaţii reprezintă un lucru cât se poate de important pentru bancă. Prin informaţiile pe care banca le vede, aceasta poate să înţeleagă mai bine cine este clientul, ce nevoi are, cum poate să i le satisfacă mai bine, cum poate să vină cu servicii noi. Aceasta sursă de informaţii pe care banca o deţine în prezent este supusă riscului şi reprezintă o sursă de venituri. La nivel european discutăm de aproximativ un miliard de conturi curente, aproximativ 112 miliarde de tranzacţii pe parcursul unui an, în valoare de peste 2600 miliarde de euro. Deci zona pe care această directivă o va afecta este una de o amploare foarte mare şi de o importanţă strategică foarte bună pentru bănci. Sunt trei schimbări majore pe care această directivă le presupune: sunt schimbări cu privire la actorii care intervin pe lanţul de plăţi, sunt schimbări cu privire la accesul la cont şi cu privire la securitate. În ceea ce priveşte actorii, se introduce un nou tip de actori, o terţă parte, care poate fie să consolideze informaţii din diferite conturi, fie să iniţieze plăţi. Iar aceşti jucători, pot fi atât fintech cât şi jucători din altă industrie. Unii dintre ei şi-au manifestat deja interesul de a intra în zona de servicii financiare – vorbesc aici de jucători din telecom, din zona de utilităţi, din zona de ecommerce. Până la urmă, orice entitate care este acceptată de Banca Naţională, care primeşte licenţă pentru a fi unul dintre acestea poate să realizeze o serie de operaţiuni. Cea de-a doua schimbare fundamentală vine din modul în care se realizează accesul la cont. Clientul devine de fapt proprietarul informaţiilor din contul respectiv şi el poate să dea acces oricărei din aceste terţe părţi la informaţiile din contul său sau poate să îl împuternicească să facă anumite operaţiuni în contul său sau să iniţieze plăţi. Fără să fie nevoie de un acord al băncii şi fără să fie un contract între partea respectivă şi bancă! Clientul devine centrul de greutate în această relaţie. Sunt şi o serie de modificări în zona de securitate care presupun o serie de actualizări în zona IT şi operaţiuni, care din nou va pune presiuni şi asupra costurilor băncilor.Ce se întâmplă pentru bănci? În primul rând acestea trebuie să-şi deschidă sistemele, trebuie să-şi revizuiască procesele de cunoaştere a clientului şi trebuie să îmbunătăţească anumite standarde de securitate. Ca şi implicaţii strategice pentru bănci, probabil soluţiile cu clientul vor accelera. Cel de-al doilea impact va avea loc în zona de “financial management” dat fiind faptul că dacă un provider merge pe opţiunea de a consolida informaţii, atunci mai ales în cazul clienţilor multibancarizaţi, clientul care optează pentru o asemenea soluţie va avea o perspectivă de 360 de grade asupra întregii sale activităţi bancare, ceea ce acum e mai dificil. Operatorul care îi furnizează în această perspectivă 360 este pe o poziţie mult mai câştigată, dat fiind faptul că poate să-şi înţeleagă mult mai bine clientul per ansamblu. El va ştii mult mai bine nevoile lui, îi va înţelege mult mai bine profilul de risc, şi deci va putea veni în întâmpinarea lui cu soluţii mult mai customizate.În zone mai dezvoltate cum este Germania, aceste tipuri de portaluri în zona de credite de consum au cote de piaţă undeva la peste 40%.Sunt o serie de oportunităţi, valabile şi pentru bănci, care au opţiunea de a-şi îmbunătăţi procesele. Sunt mecanisme prin care se pot accelera procesele astfel încât acestea să fie mai scurte şi să aibă o acurateţe mult mai mare. Să luăm ca exemplu zona de creditare: pentru partea de aprobare, în momentul în care se pot integra automat aceste informaţii din diferite părţi, creşte nivelul de cunoaştere a clientului iar acurateţea scoringului va fi superioară. Deci sunt o serie de implicaţii pe care băncile pot să le capitalizeze. În pieţele mature, băncile integrează soluţii tehnice care există deja în piaţă, pentru a realiza aceste lucruri. Putem discuta de servicii cu valoare adăugată, produse noi, modele noi de business, modele de business gen platformă, platformă deschisă, integrarea unor parteneri în aceste platforme, putem să discutăm de banking services. PSD2 deschide o paletă largă de oportunităţi de business şi va aduce schimbări la nivelul de business, noi surse de venit şi noi oportunităţi în relaţia cu clientul. De asemenea, foarte multe fintech deja au început să se poziţioneze pentru a beneficia de acest lucru. Ei vor fi principalii beneficiari: unii vor încerca să ocupe acelaşi spaţiu pe care banca îl ocupă în prezent în relaţia cu clientul. Alţii se poziţionează ca şi parteneri şi pot să ofere soluţii adiţionale prin care să ajute banca să realizeze acest lucru, e un flux foarte mare de feedback-uri. Există foarte multe mişcări din punctul acesta de vedere pe piaţa internaţională şi ne aşteptăm să vedem schimbări importante. Pentru ca băncile din România să poată să capitalizeze la maxim aceste oportunităţi, este foarte important să asistăm la o accelerare a gradului de digitalizare. Am făcut un studiu în 2015, la nivel internaţional, ne-am uitat în zona de digitalizare a băncilor, în special la internet banking pentru persoane fizice. Ceea ce am observat este că, pe de o parte nivelul de digitalizare în România este mult mai scăzut decât în ţările din Europa Centrală si de Vest. Cel de-a doua concluzie care a reieşit în urma studiului a fost că, din păcate cadrul de reglementare online este unul care blochează dinamica proceselor digitale. Băncile ne-au semnalat că şi-ar dori să facă mult mai mult, dar sunt anumite bariere legislative care le împedică să facă acest lucru.Planul pentru 2017 ar fi să potenţăm o accelerare, o intensificare a acestor demersuri, pe parte de agendă digitală. Am ajuns la o listă de aproape două pagini de legi, norme, regulamente care trebuie schimbate şi e nevoie de un cadru structural şi sistematic pentru a le pune în acord. În absenţa acestor modificări e puţin probabil să înregistrăm un salt major din acest punct de vedere. Vor fi paşi mărunţi cu un impact nesemnificativ.
Petre Tulin: Depozitele românilor sunt în siguranţă
O scurtă prezentare a informaiilor în structură arată că în 2016 a avut loc o cretere semnificativă, de aproximativ 9% a depozitelor totale. Depozitele acoperite au crescut i ele semnificativ cu 6,6%, nivelul atins este de 158,6 miliarde lei la sfâritul anului 2016. În structură se observă o dinamică mai mare la depozitele provenite pentru persoanele fizice i de asemenea, pentru depozitele în lei. Depozitele în lei îi menin dinamica superioară comparativ cu depozitele în valută. Legat de sfera de garantare, sunt o serie de elemente de noutate. Cea mai importantă evoluie o constatăm la nivelul persoanelor juridice pentru că, din 2004, fondul de garantare al depozitelor bancare acoperă i IMM i toate categoriile de ageni economici. Din decembrie 2015, din momentul intrării în vigoare a legislaiei privind fondul de garantare al depozitelor bancare respectiv legea 311 acoperim i companiile mari, inclusiv corporaiile, multinaionalele care îi desfăoară activitatea pe teritoriul României i au depozite în băncile instituii de credit care sunt participante la fondul de garantare. O evoluie semnificativă o constatăm i în ceea ce privete termenele de plată, ele au revenit cumva de la 3 luni de zile, 9 luni de zile în 1996 la 20 de zile până în 2015. Din momentul intrării în vigoare a noii legislaii este prevăzut în mod explicit că fondul de garantare trebuie să plătească pentru toate categoriile de deponeni, persoane fizice, persoane juridice administrarea de sumă care se încadrează în plafonul de garantare în 7 zile lucrătoare. Deci, toate depozitele care sunt acoperite trebuie plătite în 7 zile lucrătoare de către fondul de garantare al depozitelor bancare. Ca modalităi de plată, în continuare, principalul vector este reprezentat de băncile mandatate. Gestionăm în acest moment 5,4 miliarde de lei în cadrul Fondului de Garantare al Depozitelor Bancare. Acesta este volumul total al resurselor la sfâritul anului 2016. În cadrul fondului de rezoluie bancară administrăm alte 600 milioane de lei. Noi îndeplinim cu brio nivelul de performană cerut de directivele comunitare. Este tiut faptul că acest lucru se datorează contribuiilor pe care băncile le-au plătit în timp. Un alt factor care a favorizat această evoluie pozitivă se datorează faptului că în perioada 2002-2017 nu au mai existat situaii de indisponibilizare a depozitelor care să necesite intervenia fondului de garantare i efectuarea de plăi de compensaii către deponeni. Revin la aspectele care intereseză mediul bancar, cum este de exemplu cel al plăilor de contribuii către fondul de garantare al depozitelor bancare. Este adevărat, noi în acest moment avem un nivel de resurse peste nivelul minim prevăzut de directiva europeană, sens în care contribuiile s-au înscris pe un trend descrescător. Dacă, de exemplu, acum 2 ani de zile băncile plăteau aproximativ 0,3 % din valoarea depozitelor acoperite, anul trecut nivelul a scăzut la 0,2 % i acest trend descrescător va continua. Acum să vedem care va fi magnitudinea: părerea mea este că nivelul în 2017 i nivelul în 2018 vor fi sensibil mai scăzute. Va continua trendul de a reduce nivelul contribuiilor pe care băncile le plătesc fondului de garantare al depozitelor bancare. Însă trebuie făcută o meniune, care ine de efectul anticiclic pe care trebuie să îl avem în vedere: în perioadele de boom băncile ar trebui să plătească mai mult.Aceste sume suplimentare pe care instituiile de credit le achită fondului de garantare se constituie în resurse care pot fi utilizate în perioadele mai dificile în care fondul este pus în situaia să facă rost de compensaii. Sunt câteva lucruri care în 2017 prezintă interes pentru noi, ele vin în special din obligaiile pe care le avem potrivit reglementării europene. În 2017 trebuie să implementăm noul cadru general de organizare i funcionare cu această particularitate legată de obligaiile care ne revin privind integrarea unor exerciii de simulare de criză. La aceste exerciii de simulare de criză vom implica cu sigurană i instituiile de credit, vor fi implicai i ali participani instituionali i aici mă refer în special la Banca Naională i la Ministerul Finanelor Publice, iar ariile vizate în cadrul acestor simulări de criză sunt capacitatea operaională i capacitatea de finanare a Fondului de Garantare.
COMMENTS