Luna mai vine întotdeauna la pachet cu sărbătorirea Zilei Europei. Cum a fost sărbătoarea în acest an? Fără îndoială mai veselă decât în 2020 dar cu siguranţă mult mai tristă decât în 2019. Însă lucrurile par să revină încet, încet la normal şi pe Bătrânul Continent, în condiţiile în care procesul de vaccinare a prins destul de multă viteză iar sincopele de aprovizionare sunt deja de domeniul trecutului: un exemplu este chiar România, ţară în care ritmul de aprovizionare cu ser imunizant este superior în acest moment creşterii numărului celor care îşi doresc să facă pasul spre renormalizarea vieţii cotidiene.
În pofida problemelor generate de Brexit, Marea Britanie va ieşi cu siguranţă prima la liman. Aceasta în condiţiile în care, prin mijloace mai mult sau mai puţin morale, Guvernul de la Londra şi-a tras partea leului la dozele de vaccin mult mai rapid decât alte state. În momemntul de faţă viaţa revine la normal pe malurile Tamisei, britanicii cheltuie, cererea e mult superioară ofertei, iar creşteri de preţuri se văd la tot pasul. Banca Angliei a avertizat că inflația „va fi puțin abruptă anul acesta”, dar nu consideră că sunt motive de îngrijorare. Ea se așteaptă la o redresare economică puternică, cu perspective pozitive pentru economia Marii Britanii pentru anul în curs, preconizând o creștere a PIB-ului la 7,25%, ca urmare a vaccinării rapide. În primul trimestru, economia Regatului Unit a scăzut cu 1,5%. Scăderea este mai mică decât se anticipase, dar vine după un 2020 în care economia Regatului Unit a scăzut cu 10%, cea mai gravă scădere din ultimele trei secole.
Deşi cu o întârziere măricică, se îmbunătățesc lucrurile în cele din urmă și pentru Europa continentală. Procesul de vaccinare se accelerează, Germania şi Franţa împing lucrurile înainte iar așteptările actuale arată că Uniunea Europeană va ajunge din urmă Statele Unite până în iulie. SUA a administrat 250 de milioane de doze, un procent de 44% din populația sa, în timp ce UE a inoculat doar 33% dintre cetățeni cu cel puțin o doză. Spre deosebire de SUA și Marea Britanie, UE s-a confruntat cu probleme în aprovizionarea cu vaccinuri și cu o revenire a infecțiilor la sfârșitul iernii, ceea ce a condus la impunerea unor restricții mai dure, amânând astfel recuperarea sa economică. Tot mai multe state forţează adoptarea paşaportului verde şi cer redeschiderea spaţiului pentru cei care s-au imunizat deja.
Lucrurile nu par la fel de roze, dacă privim în profunzime, în ceea ce priveşte România. Concetăţenii noştri sunt foarte avizi de sentimente proeuropene atunci când e vorba de drepturile ce le revin. Însă, atunci când vine vorba de cealaltă parte a balanţei, cea a obligaţiilor, imediat se dau deoparte, invocând tot soiul de tertipuri şi pretinse drepturi, care mai de care mai inepte. Iertat să îmi fie scepticismul, dar nu am cum să cred în atingerea ţintelor de vaccinare. Şi nu mă uit doar strict la ritm: îmi e suficient să văd cât de mulţi sunt cei care consideră legile pandemice ca fiind aplicabile doar celorlalţi, nu şi lor! Dacă nu mi-a ajuns, mai dau o ochiadă către starea Educaţiei, una către calitatea clasei politice, şi sunt pe deplin convins! În aceste condiţii, nu m-ar mira ca următoarea sărbătoare a Zilei Europei să ne prindă tot în poziţia de ultim vagon la trenul UE dar şi cu nişte *legături* ce zornăie asurzitor şi stau să se sfărâme din cauza vitezei mari de rulare. Aceasta pentru că trenul UE nu face 26 de ore de la Craiova la Nădlac, precum marfarele din România. Nu o fi el un Shinkansen, dar acest tren nici nu are vreo legătură cu ceea ce ştim noi despre transportul feroviar, privind doar în ţara natală.
COMMENTS