„Tehnologia registrelor distribuite (DLT) este un sistem digital pentru înregistrarea tranzacțiilor în care tranzacțiile și detaliile acestora sunt înregistrate în mai multe locuri în același timp.
Caracteristica principală a DLT este dată de faptul că datele sunt deținute de către participanții săi, nefiind administrată la nivel central : înregistrările nu sunt transmise participanților de o autoritate centrală, ci sunt construite independent și păstrate de fiecare participant.
Privind sectorul financiar, trebuie să avem în vedere faptul că este un sector foarte reglementat. Într-adevăr, DLT poate aduce multe beneficii sectorului financiar, dar trebuie să fim conștienți de faptul că orice nouă tehnologie pusă în aplicare trebuie să treacă o mulțime de teste înainte de a fi utilizată pe scară largă. Majoritatea autorităților de reglementare subliniază faptul că orice tehnologie a registrelor distribuite trebuie să respecte cadrul de reglementare actual.
Privind la bursele de valori, putem observa multe domenii în care DLT poate aduce îmbunătățiri. Desigur, DLT poate fi folosit pentru procesele de compensare și de decontare, în post-tranzacționare, poate fi folosită pentru a raționaliza fluxul de documente și chiar pentru a reduce implicarea intermediarilor.
Există un viitor luminos pentru DLT și în domeniul asigurărilor. DLT poate fi utilizat pentru a reduce costurile și a spori eficacitatea reglementărilor pentru asigurători, cum ar fi cele privind KYC și AML. Un alt domeniu în care DLT poate fi utilizat este prevenirea riscurilor și detectarea fraudei.
Dar trebuie să ținem cont de faptul că, deși DLT poate aduce multe avantaje, tehnologia ridică câteva întrebări. Bineînțeles, lipsa unei baze de date centrale ar putea ridica întrebări despre ce s-ar putea întâmpla în cazul unei tranzacții eșuate sau eronate. Amenințările pe plan local reprezintă o preocupare pentru DLT, deoarece este o rețea descentralizată, în timp ce o altă preocupare majoră în ceea ce privește DLT este reprezentată de provocările juridice, destul de semnificative în cazul tranzacțiilor transfrontaliere.
Când vorbim despre DLT, apar câteva zone gri care nu sunt reglementate de legislația în vigoare și care se pot dovedi destul de dificil de reglementat datorită caracteristicilor lor. Dintre acestea pot fi menționate:
- Problema jurisdicțiilor
Vorbim despre un sistem descentralizat, care este alcătuit din mai multe noduri care se pot regăsi în jurisdicții diferite. Problema este că, deoarece nu există o entitate centrală în această rețea, care este cadrul juridic care se aplică acesteia. - Cum este gestionată confidențialitatea datelor?
În general, tehnologiile DLT oferă multă transparență. Dar dacă în unele cazuri această transparență nu are un efect pozitiv. Permiterea accesului tuturor participanților la informațiile de tranzacționare poate avea și un efect negativ. - Proprietatea intelectuală
Ce se întâmplă dacă datele conțin informații personale? Această situație ridică întrebări privind proprietatea bazei de date și a informațiilor, deoarece protecția datelor va necesita consimțământul părților interesate. - Răspundere
Aici vorbim despre alocarea și atribuirea riscului și a răspunderii în legătură cu un serviciu defect DLT.
Guvernanța piețelor rețelelor DLT, în special pentru piețe precum piața valorilor mobiliare, este o preocupare majoră. Este important să existe proceduri adecvate de guvernanță și, în special, norme de aprobare / respingere a participanților autorizați sau mecanisme de corecție în caz de erori. - Mecanisme de recurs
O caracteristică cheie a tehnologiei DLT este faptul că odată ce o tranzacție este validată într-o rețea, tranzacțiile sunt irevocabile. Aceasta înseamnă că, dacă nu există niciun mecanism de recuperare, singura modalitate de a rezolva o tranzacție în litigiu ar fi să facă o tranzacție inversă. - Lipsa standardizării
Standardele sunt subdezvoltate și nu sunt încă mature, deoarece această tehnologie se află încă într-o etapă de dezvoltare tehnologică rapidă. În acest moment, există diferite platforme și cadre DLT concurente, proprietare și comunitare. Absența standardelor general acceptate aduce anumite riscuri legate de blocarea clienților, lipsa interoperabilității, confidențialitatea și securitatea datelor.”
COMMENTS