Când Mihai mi-a propus să scriu câteva cuvinte pentru aniversarea Pieţei Financiare, m-am gândit că aprecierile pentru munca echipei care face revista şi urările de succes, fireşti de altfel, sunt prea formale din partea cuiva care a făcut parte din echipă, chiar dacă pentru o scurtă perioadă.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii fideli îşi mai amintesc ce a reprezentat apariţia revistei în presa economică destul de firav reprezentată de la mijlocul anilor ’90. Probabil că unii îşi mai amintesc şi contribuţiile unora dintre cei mai prestigioşi analişti ai momentului cu articole pe teme care pe atunci preocupau sau erau înţelese doar de un cerc foarte restrâns de specialişti.
Eu îmi amintesc de presiunea de a obţine acele articole, sau de a le obţine la timp, de eforturile de a-i convinge uneori pe cei a căror semnătură dădea prestigiu revistei că, deşi textele sunt foarte valoroase, constrângerile paginii ne obligă să le scurtăm. Îmi amintesc şi de libertatea pe care o aveam în exprimarea propriilor opinii chiar şi atunci când articolele mele nu erau neapărat favorabile unora dintre susţinătorii revistei.
Îmi amintesc însă cu cea mai mare plăcere de oamenii pe care i-am cunoscut când am venit la Piaţa Financiară. Cu unii dintre ei păstrez legătura chiar dacă drumurile noastre s-au despărţit de mulţi ani. Cu unul dintre ei nu mai pot ţine, din păcate, legătura pentru că a plecat mult prea devreme dintre noi. Cred însă că el este la fel de prezent în gândurile şi amintirile mele cum este şi în spiritul Pieţei Financiare de azi. Nu am nici o îndoială că ¨C fără a diminua meritele celor care au dus revista mai departe ¨C dacă Piaţa Financiară a ajuns la această vârstă traversând perioade dificile într-o economie dificilă, acest lucru se datorează şi personalităţii lui Florin Petria şi energiei pe care el i-a insuflat-o.
Lucrez acum într-o corporaţie, într-un turn de sticlă, şi îmi dau seama că, şi după aproape 18 ani, discuţiile pe care le aveam cu Florin, într-o casă veche, într-o cameră plină de fum de ţigară, încălzită de o sobă de teracotă, sunt la fel de actuale. N-am lămurit atunci complet interdependenţa dintre politica fiscală şi politica monetară sau poate că nu am desluşit întru totul mesajul guvernatorului BNR într-un interviu pe care acesta i l-a acordat lui Florin, dar, pentru mine, discuţiile acelea încă înseamnă Piaţa Financiară şi şansa de a fi aproape de un om care a investit enorm în ea.
Îi urez Pieţei Financiare să rămână revista de care Florin ar fi mândru.
COMMENTS