Am văzut foarte multă lume aclamând după ce, în sfârșit, la trei decenii de la căderea comunismului, piața de capital românească a devenit una emergentă. Epitetele și omagiile au curs în valuri. Bașca atribuirile acestui succes uriaș- o să îi spun așa pentru că, trebuie dat Cezarului ce e al Cezarului.
Eu unul nu m-aș limita la sărbătorirea evenimentului în cauză ci aș marșa mai degrabă pe fructificarea acestuia într-o cât mai mare măsură. Altfel nu ne-am alege decât cu un nou caz de tipul * s-a născut talent și a murit speranță*! O arată și istoria bursei d ela București, una cu multe sinusoide în sfertul său de veac de existență neocapitalistă. Și nu voi căuta aici să găsesc vinovații pentru faptul că am crescut atât de greu. E istorie! Șansele să promovăm nu ne-au lipsit, dar le-am ratat cu largul concurs al autorităților. De data asta *ne-a ieșit*, iar merite importante au și cei care manageriază BVB, și cei care fac ca această entitate financiară să crească (emitenți, investitori, etc.) dar și ASF care au pus serios umărul la completarea părții legislative.
Problema se pune acum în felul următor: avem statutul de piață emergentă, am intrat pe radarul unor investitori uriași- dar avem ce le oferi? Investitorii locali de pe bursă, fie că vorbim de fonduri mutuale, fie că vorbim de fonduri de pensii administrate privat, arătau că piața nu oferă prea multe oportunități și că se luptă pe aceeași emitenți de ani de zile. Intrările de emitenți noi sunt puține. Și, nu, nu doar statul trebuie să listeze companii pentru a oferi adâncime pieței. Marea miză, din punctul meu de vedere, este să convingem oamenii de business de potențialele beneficii ale listării afacerilor pe piața de capital românească. Dacă nu vom reuși acest lucru, efectele trecerii în categoria piețelor emergente vor fi marginale și efemere. Ici colo se vor mai corecta niște discounturi ale unor titluri listate, poate pe alocuri se vor mai corela prețuri cu performanțele reale din bilanțuri.
Iar pentru acest deyiderat trebuie să conlucreze toți actorii, nu numai cei care manageriază BVB. Un rol important în acest demers trebuie să îl aibă și ASF dar mai ales Ministerul Finanțelor Publice. Și dacă tot am pomenit de această instituție, le-aș recomanda să o lase mai ușor cu asumarea de merite. Nu de alta dar prin OuG114 au fost foarte aproape de a dinamita această realizare, chiar dacă ulterior au corectat *pe ici pe colo, prin părțile esențiale*!
Fiecare dintre decidenți ar trebui să se întrebe: în acestă piață globală în care lichiditatea abundă, dacă mâine, un investitor de calibru ar vrea să plaseze în România 100 de milioane de euro avem ce să îi oferim? Îmi e teamă că răspunsul e unul negativ! Fără mulți emitenți, fără o gamă largă de produse, piața nu va atrage investitori, chiar dacă acum aceștia se uită cu mai multă atenție către România. Dar ei nu se vor uita la noi la infinit, pentru că banii nu așteaptă- ei trebuie plasați, iar magnetul pentru aceștia sunt titlurile de valoare atractive, cu randament potențial bun.
În final îmi exprim speranța că nu vom lăsa nefructificată această oportunitate, ca în atâtea alte ocazii. Și ca o paralelă: provin dintr-o zonă în care prelucrarea lemnului e o ocupație foarte importantă. Prin anii 90, mulți concetățeni au purces la treabă în acest sector de activitate. Cel mai talentat în domeniu, , omul care făcea din lemn opere de artă, se zbate azi în sărăcie, în timp ce alții, mai puțin talentați, au fabrici de milioane. Ce a făcut diferența? Tenacitatea, spiritul antreprenorial plus multă, multă muncă! Concluziile le trageți Dvs.!
COMMENTS